Cu maşina prin nordul Republicii Moldova

TIPĂREȘTE

Al doilea meu sejur petrecut în Republica Moldova l-am împărţit în două etape, prima etapă în centrul ţării, iar a doua în partea nordică. Spre deosebire de zona centrală partea de nord a ţării este mai „aerisită”, nu există atât de multă aglomeraţie şi agitaţie. Din păcate este şi mult mai săracă. Dacă în zona centrală şi chiar în sud est am întâlnit multe maşini noi şi scumpe, în nord am întâlnit multe maşini vechi, unele de pe timpul URSS, mărci precum Lada, Moskvici, Zil. Şoselele sunt acceptabile, deşi nu sunt de calitatea celor din jurul capitalei.

În drum spre locul de cazare am vizitat oraşul Soroca aflat pe malul drept al râului Nistru, al optulea ca mărime din Republica Moldova. Este un oraş foarte vechi, mărturiile datează din perioada paleoliticului, cu o istorie tumultoasă, şi care în perioada interbelică Soroca era cunoscut ca unul dintre cele mai vestite centre culturale din România. Am ajuns acest oraş să vizitez Cetatea Soroca, descrisă atât de frumos de unii colegi de site.

Într-adevăr, cetatea construită de Ştefan cel Mare din lemn şi reclădită în piatră de Petru Rareş este foarte frumoasă. Este aşezată chiar pe malul Nistrului şi este înconjurată de un părculeţ cu alei, flori, arbuşti ornamentali şi multă verdeaţă. Are patru turnuri circulare dispuse simetric pe cele patru laturi şi unul de acces dispus în plan rectangular. În faţa cetăţii se află o parcare mare, iar în parc alei de promenadă şi băncuţe pentru relaxare. În interior sunt mai multe încăperi care deserveau nevoilor cetăţii.

La sugestia doamnei care ne-a dat biletele de intrare am vizitat şi bazarul oraşului. Acesta se află peste drum de cetate şi este destul de mare pentru un oraş ca Soroca. A fost o experienţă interesantă, am rămas impresionaţi de aglomeraţia de aici, de diversitatea mărfurilor de calitate îndoielnică şi de preţurile mici. Şi totuşi am găsit ceva de cumpărat, nişte prosoape artizanale, pe care le-am făcut cadou rudelor şi prietenilor.

Mai sus de cetate am urcat într-un cartier cunoscut din Soroca, Dealul Ţiganilor , descris cu lux de amănunte de alcineva pe acest site. Este un cartier cu case ţigăneşti, care mai de care mai fiţoase şi mai scumpe din punct de vedere al mărimii şi al materialului din care erau construite. Am văzut multe cartiere cu case ţigăneşti, kitsch-uri cu turnuri şi turnuleţe, de prin oraşele de la noi, dar parcă astea arătau altfel. Ba unele chiar erau frumoase. Şi biserica de pe deal avea o arhitectură aparte faţă de alte biserici ortodoxe de pe teritoriul Republicii Moldova.

Următorul obiectiv vizitat în nordul Republicii Moldova a fost Parcul Ţaul din satul cu acelaşi nume. Este unul din cele mai mari parcuri dendrologice şi cu cea mai bună planificare arhitectural-peisagistică din Republica Moldova. A fost fondat de bancherul de origine franceză, Andrei Iacob Pommer , la sfârşitul secolului XX. Este un silvo-parc imens, l-am vizitat parţial, cu mulţi copaci de esenţă tare ca stejari, ulmi, arţari şi frasini.

În interiorul parcului, pe latura sudică, se află Conacul Pommer, o clădire aflată într-o stare accentuată de degradare (oare unde am mai văzut eu asta? :( ). Este o clădire construită în stil baroc, cu multe anexe interesante, care a fost ignorată de autorităţile comuniste fiind cosiderată o exponentă a burgheziei. Am înţeles de la localnici că s-a hotărât restaurarea conacului începând cu anul 2019. Ar trebui să se întâmple asta, pentru că în parc în apropiere de conac se află o altă clădire frumoasă în care funcţionează primăria satului.

Edineţ , cel mai reprezentativ oraş al raionului cu acelaşi nume, a fost următorul nostru obiectiv. Este un oraş mic cu oameni simpli, prietenoşi, dar şi cu ambiţie... vor să intre în The Guinness Book cu cel mai mare prosop artizanal din lume. Am stat în acest oraş două zile şi nu ne-am plictisit. Are un centru frumos, cu magazine, terase, baruri şi restaurante, un muzeu şi un parc central.

În prima zi am vizitat zona centrală a oraşului şi Grădina Publică Vasile Alecsandri, un complex de plantaţii forestiere, lacuri, alei de promenadă şi fântâni arteziene. Încă de la intrarea în parc am fost “întâmpinaţi” de statuia impozantă a lui Vladimir Ilici Lenin. După florile depuse lângă soclu rezultă că aici marele Ilici este încă venerat. Am parcurs parcul pe axa nord-est, am admirat pădurea, lacurile, podeţele de peste lac, dar mai ales fântânile arteziene construite în stil baroc construite în genul celor de la gen Versailles.

Chiar dacă mai erau ceva turişti şi localnici prin parc, impresia mea a fost că a fost lăsat pradă uitării; fântânile arteziene “moarte”, lacurile neîngrijite, bănci rupte, aleile năpădite de buruieni. Am întrebat un localnic despre parc şi mi-a zis că pe vremuri, în weekend, în acest frumos loc era o adevărată sărbătoare. Exista un teatru de vară, se ţineau spectacole, se organizau expoziţii, târguri, concursuri şi concerte. În plus, un întreg complex de atracţii pentru copii nu-i lăsa pe cei mai mici vizitatori să se plictisească în parc, tir, un ring de dans, stadion, complexul pentru gimnastică, piscină etc.

Tot lângă locul nostru de cazare am vizitat un mic muzeu de istorie şi etnografie. M-a impresionat lista cu personalităţile din raionul Edineţ, care au suferit pentru ideile lor de unire cu patria mamă, dar mai mult m-a impresionat secţia muzeului de artă fotografică. Nu-mi închipuiam că Moldova a ţinut pasul în timp cu folosirea atâtor aparate de fotografiat performante. Aparate foto de tip Lumiere, Leica, Canon, Polaroid, Nikon etc. erau expuse în vitrine cu numele donatorului şi explicaţiile istorice.

Un alt loc ce merită vizitat este complexul natural Gordinești – Buzdugeni - Brânzeni , ce găzduiește peisajele impresionante și pitorești în bazinul râului Racovăț. Râul formează aici un defileu înconjurat de păduri, vegetaţie ierboasă dar şi de stânci numite [/toltre. Un loc aparte îl constituie dealul numit “La Castel” şi are o poveste:

Pe una din stâncile greu accesibile, cândva se înalța un castel, unde locuia o frumoasă domniță, ce fusese răpită și ascunsă aici de către iubitul ei, deoarece părinții se împotriveau căsătoriei lor. Întorcându-se de la vânătoare, ceata vesela de prieteni urca spre castel pe poteca abruptă. Dar zadarnice le-au fost încercările. La jumătate de cale, într-o peșteră spațioasă îi aștepta ospățul: mese încărcate cu bucate delicioase și vinuri alese. După masa copioasă, amețiți de licoarea vinului, tinerii nu mai puteau să urce spre castel. Cu timpul, turnurile castelului s-au topit. Dar locurile din împrejurimi, poteca ce duce spre castel, desișul pitoresc al Răcovățului păstrează și astăzi misterioasa denumire "La Castel".

Rezervaţia Naturală Feteşti este o altă atracţie turistică aflată la 17 km de Feteşti şi vreo şapte de Gordineşti. Aceasta cuprinde un masiv de pădure, vegetaţie bogată şi defileul format de râuleţul Draghişte cu maluri înalte şi abrupte. Ca şi la Gordineşti pe malurile defileului se găsesc acele stânci numite toltre.

Cam atât am vizitat în partea de nord a Republicii Moldova, o zonă frumoasă, dar mai puţin “turistică”. Poate cu timpul…

Vacanţe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI