Greu de gasit, dar in final, accesibil

TIPĂREȘTE

Din motive personale, a trebuit sa aman scrierea review-urilor mele pentru ultima mea vacanta cu familia, iar acum cred ca va sunt datoare cu cateva vorbe despre asta. Initial trebuia sa fie un sejur scurt, de 7 zile, dar pentru ca prietenii nostri nu mai fusesera niciodata in Grecia, am ales doua locatii, una pe Sithonia (pentru ca vroiam neaparat sa le arat cat de frumoasa e) si cealalta in Olimpic Beach (vezi impresii).

Plecarea a fost in luna Septembrie, 2011 intr-o perioada in care vremea a tinut in permanenta cu noi. Am fost 4 adulti si un copilas de 1 an si 3 lunite cu o singura masina si trebuie sa recunosc ca aveam mari emotii pentru fiica-mea... cum va rezista la un drum atat de lung, inghesuita in scaunelul ei de masina. Am fost placut surprinsa cat de repede se pot adapta copilasii la conditiile din jur. Nu am avut nici un fel de probleme. Am ales sa mergem prin Bulgaria pentru ca prietenii nostri nu aveau Pasapoarte si nu stiam ca acum se poate trece prin Serbia si Macedonia doar cu buletinul (aviz celor interesati!).

Rezervarea la Greek House Hotel am facut-o pe booking. Mi s-a parut hotelul cu pozele cele mai interesante, avand in vedere pretul mic. Stiam ca nu pot sa ma astept la cine stie ce lux, dar vroiam cazare ieftina. Cand am ajuns in Neos Marmaras am ramas putin socati. Stiam ca statiunea e mare, dar nu-mi imaginam ca trebuie sa cautam acul in carul cu fan . Degeaba am tot intrebat pe la terase, nimeni nu stia sa ne spuna unde este hotelul, iar noi eram obositi dupa drumul atat de lung si nerabdatori sa scapam de hainele murdare de pe noi. Pana la urma, mi-am adus aminte ca vazusem una sau doua poze cu un teren de fotbal si ne-am tot plimbat pana l-am gasit, undeva spre capatul statiunii. De pe langa terenul de fotbal se vede foarte bine hotelul, nu ai cum sa-l ratezi.

Intrarea se face prin restaurantul hotelului, denumit Itamos. Am fost impresionata de cat de bine arata. Exact ca si in poze. Receptia e undeva in capat – un birou mic si o masuta, iar langa perete o bancuta pe care statea o batranica simpatica. Peste tot obiecte de decor foarte frumos aranjate pe care ulterior aflasem ca le facusera chiar gazdele. La receptie era o doamna si cum m-a vazut imediat mi-a zambit. Nu pot sa descriu cata placere poate sa fie in sufletul unui om obosit atunci cand este primit cu zambetul pe buze! Am primit o camera dubla si un apartament pentru ca eram cu fetita (chiar daca cerusem 2 camere duble), ambele la etajul 1. Ciudat este ca etajul 1 vazut din fata cladirii este de fapt parterul din spatele ei. Camera noastra avea vedere spre terenul de fotbal si totodata spre plaja, iar camera prietenilor nostri era cu terasa chiar la straduta din spate, loc unde am ales sa ne parcam masina si sa descarcam – era mai simplu decat sa tot urcam scarile. Tot pe terasa acestei camere ne luam masa de obicei. Fiind un hotel, nu existau facilitati gen ’self catering’ doar frigider destul de incapator. Cele 3 zile cat am stat acolo am mancat pe la taverne sau ne luam ceva usor, mai ales fructe pe care le mancam exclusiv pe terasa. Nu exista nicaieri vreo nota afisata care sa ne atraga atentia cum ca nu ar fi voie cu mancare in camere, dar din respect pentru gazde, am ales sa mentinem camerele cat mai curate, mai ales ca nu s-a facut curatenie deloc in cele 3 zile ale sederii noastre. Nici macar nu a fost ridicat gunoiul.

Atat camera dubla cat si apartamentul aratau foarte bine. Tot mobilierul, inclusiv patul erau din lemn masiv, iar pe masa ne-a intampinat o sticla de vin roze din partea casei. Podeaua era din piatra – lucru nemaiintalnit pana acum si foarte original. Bineinteles, am gasit si o pereche de papuci de casa, probabil ca si compensare la denivelarile pietrei de pe jos. Intregul decor iti lasa o imagine de casa veche, dar curata si aranjata cu bun gust. Apartamentul avea doua camere: una cu un pat dublu, nu foarte mare, si o alta cu doua paturi simple. Mi s-a parut foarte potrivit pentru o familie cu doi copii. Baia a avut cateva puncte slabe. Curatenia s-a vazut, dar dusul era putin defect (nu atat cat sa nu fie folosit) iar din canalizare venea un miros nu prea placut, lucru care ne-a determinat sa tinem in permanenta usa inchisa. Aparatul de aer conditionat este inclus in pretul camerei.

Exista internet WiFi, dar nu poate fi accesat din camere. A trebuit sa coboram in restaurant ca sa-l putem folosi, dar nu am avut nici un fel de alte obligatii referitoare la o eventuala consumatie de la bar sau din meniu. Preturile mi s-au parut destul de mari la restaurant. O cina pentru doua persoane sarea de 30 euro, fara sa socotim si bautura. Mi-ar fi placut sa servesc masa acolo, dar am renuntat, asa ca nu pot sa ma pronunt in privinta calitatii mancarii. Pentru cumparaturi mai multe am ales Lidl-ul din Nikiti. Vreo 23 km. Mai sunt si acele supermarket-uri specifice zonei, dar nu am cumparat mancare de acolo, decat eventual paine, cafea sau apa. Nu a fost necesar avand in vedere ca nu am gatit.

De la hotel este foarte putin pana la plaja. Se trece practic o strada paralela cu terenul de fotbal si acolo e marea, cat vezi cu ochii. Plaja e curatica, nu foarte populata in acea perioada a anului, dar nici pustie. Apa marii are culoarea cernelii si am fost placut surprinsa sa constat ca era foarte calda. Mult mai calda decat in luna iunie cand am mai vizitat eu Grecia in ultimii ani.

In a doua zi am ales sa facem turul Sithoniei (vezi impresii)si ne-am oprit in fiecare loc care ne atragea privirea asupra peisajului. Nu trebuie ratat un astfel de drum!

Daca m-ar intreba cineva daca ar reveni la acest hotel, probabil ca as raspunde afirmativ, dar avand in vedere cate alte alegeri se pot face in zona, cred ca as opta pentru alt hotel. Pretul mic ma pune insa pe ganduri si imi da un argument in plus pentru alegerea acestei locatii.

---

VIZUALIZĂRI: 4480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI