Garden View Court - alt hotel cu balcon vietnamez :)

TIPĂREȘTE

Saigon, sau Ho Chi Minh City cum îi spun vietnamezii, a fost ultima etapă a circuitului nostru din Vietnam. Este cel mai mare oraș din Vietnam, cu o populație de peste zece milioane de locuitori și conform statisticilor, este orașul din Vietnam cu cel mai ridicat nivel de trai. După socotelile mele de-acasă, am avut nevoie de trei zile aici, ceea ce a implicat găsirea unui hotel în care să ne cazăm patru nopți.  

Grea alegere. Găsești o multitudine de spații de cazare, începând de la hosteluri modeste pentru back-packeri, la câțiva dolari pe noapte și terminând cu hoteluri super luxoase ale multor lanțuri celebre, cu prețuri la 150 de dolari pe noapte sau chiar mai mult.  

Din filtru în filtru, să aibă balcon, să fie în zona turistică, eventual să ofere micul dejun, am restrâns cât am putut căutările, până când mi-a sclipit un beculeț și am mai pus un filtru. Să fie și o piscină. M-am convins anul trecut la Bangkok ce înseamnă o piscină seara, după ce ți-ai tocit pingelele kilometri întregi pe timpul zilei vizitând una-alta la o temperatură de peste 30 de grade, cu o umiditate ridicată în atmosferă. Și uite așa, am ajuns să rezerv patru nopți de cazare la Garden View Court, în buricul zonei turistice din Saigon, la un preț de 284 de euro pentru patru nopți de cazare.  

M-au convins mai multe argumente pentru această rezervare. Nota bună, adică 8.8 din vreo 1,100 de recenzii pe Booking.com, apoi faptul că are balcon, ceea ce în Saigon nu e tocmai ușor de găsit, mic dejun, piscină interioară și poate nu în ultimul rând mărimea camerei.  

Am ajuns acolo duminică, 25.02.2024, după un zbor de o oră și ceva de la Da Nang și după ce mi-am luat a doua țeapă în Vietnam folosind taxiul de la aeroport până la hotel. Mă rog, suma nu e de speriat, vorbim aici de vreo 6 dolari, dar mașina a fost una electrică, care ce să vezi, a rămas fără baterie la vreo câteva minute de hotel și a trebuit să așteptăm altă mașină, trambalat de bagaje dintr-o mașină în alta și culmea tupeului, al doilea șofer vroia și el alți bani 😊. I-am dat. I-am dat” binecuvântarea” noastră, recunosc, pe românește, cu cuvintele mele, cele învățate timp de 40 de ani petrecuți în cartier la mine. Doar ca idee, cursa cu taxi de la aeroport la hotel a fost 12 dolari, iar invers, cu un Grab luat elegant de pe aplicație a fost doar 6 dolari.  

Ajunși în fața hotelului, eu m-am oprit afară la vreo două-trei țigări sudate, așa, ca să mai afum puțin pătulul de draci ce pusese stăpânire pe nervii mei, în timp ce jumătatea mai calmă a familiei s-a dus să facă check-in-ul. Când am intrat în hotel, pătulul de draci afumat de mine se mutase și juca țonțoroiul pe nervii Doamnei. Completa formularele de cazare, lucru care de obicei e în fișa postului la mine.  

Garden View Court ăsta nu e chiar un hotel, așa... în sensul cunoscut de mine. E de fapt o clădire cu apartamente care acum sunt botezate suite. La parter, pe lângă recepție, există restaurantul unde se servește doar micul dejun, un bar micuț care am văzut că era deschis toată ziua și un magazin cu suveniruri în care n-am intrat deloc. Apoi mezaninul este în totalitate ocupat de zona SPA. Piscină, jacuzzi, sala cu aparate de gimnastică, saună, săli de masaje și o zonă comună de relaxare unde am văzut pe mese ziare, reviste sau cărți și mai e și un alt băruleț de unde poți lua doar băuturi fără alcool, gen ceaiuri, freshuri de fructe sau cocktailuri de-astea... zise sănătoase, gen smoothie, din tot felul de legume sau fructe.  Restul de etaje, vreo zece la număr sunt cu suitele, care din ce-am citit la momentul rezervării sunt și ele cu mai multe dormitoare. Noi am primit suita 304, la etajul trei, normal, cu un singur dormitor, așa cum am rezervat. Zice pe site că are undeva la 60 de metri pătrați, ceea ce cred că e real. Practic e un apartament gen vagon, cu bucătărie și zonă de luat masa, apoi un living și un dormitor.  

Bucătăria este complet utilată atât cu electrocasnice, cât și cu veselă pentru patru persoane. În afară de frigider, n-am atins nimic altceva dintre electrocasnice. Eram deja de două săptămâni în Vietnam și am realizat că e inutil să stai să-ți pregătești singur de mâncare într-o țară în care să mănânci pe stradă e mai ieftin decât să-ți gătești acasă. Nu mai vorbim de gustul mâncării. Mai e puțin și se face anul de când ne-am întors de-acolo. Mă tot chinui să gătesc și eu mâncare vietnameză. Zero șanse să aibă gustul de-acolo. Dar ea există. De bucătărie zic. Și tot în zona aia e și un loc de luat masa cu o masă mare de lemn și șase scaune. De ce șase? Nu știu. În suită pot fi cazate maximum patru persoane. În fine... mai bine șase, decât deloc.  

Partea de living are în dotare o canapea extensibilă și o comodă pe care stă cuminte, un televizor. Pentru noi, în vacanță, televizorul e pe post de mobilă, așa că din punctul meu de vedere face parte integrantă din acea comodă pe care stă. Pentru nostalgici, există tot în living, sub televizor și un DVD player. Cred că și dacă-mi pune cineva pistolul la tâmplă nu mai știu să umblu cu așa ceva 😊.

Dormitorul este dotat simplu, cu un pat matrimonial pe mijloc, încadrat de noptiere, fiecare cu veioza ei și există și aici o altă comodă cu un alt televizor. Dulap pentru haine... nu este. Da, dar există dressing. Haine să ai, că ai unde să le pui. Și pe umerașe și pe rafturi și prin sertare. Ba chiar am văzut acolo și masă și fier de călcat. Plus seif cu instrucțiunile de utilizare. Baia este spațioasă. Are și cadă și separat duș, numai că nu e cabină de duș și apa curge direct pe podeaua băii, așa că ni s-a părut mai comod să folosim cada. Consumabilele de la baie sunt personalizate cu numele hotelului și ca peste tot în Vietnam, de altfel, am găsit pe lângă săpun, șampon sau gel de duș și periuțe și pastă de dinți  aparat de bărbierit de unică folosință

Mai există o debara micuță în care poți găsi mașină de spălat și uscător de rufe. M-a interesat acest aspect când am făcut rezervarea, pentru că urmăream ca hotelul să aibă serviciu de spălat rufe. Eram cumva la mijlocul vacanței și cum durata acestei vacanțe a fost de 31 de zile, n-aveam cum să-mi iau la mine 31 de tricouri 😊. După Phong Nha, la Saigon trebuia să spălăm una-alta din nou, așa că serviciul de laudry a fost binevenit. Numai că, la recepție mi-au spus că serviciul de spălat este... cu autoservire, că deh, de-aia am tot ce-mi trebuie în cameră. Adevărul e că există chiar și detergent. Așa că, n-am avut încotro, am pus noi rufele la spălat și n-am ce face, trebuie să recunosc că nu mi s-a părut vacanța mai puțin plăcută din acest motiv 😊.

Și-am lăsat la urmă balconul. N-am cum să spun că nu există. El este. Se iese pe el din living. Are vreo trei metri lungime să zic și vreo 80 de centimetri lățime. Pe-acolo, oricum. Ai zice că e suficient, chiar și pentru două persoane mai bine” hrănite” , așa, ca noi. Are și” dotări” . De ce-am pus ghilimele la dotări? Păi normal ar fi ca aceste dotări să fie două scaune și eventual o măsuță cu blestemata aia de scrumieră pe ea. Măsuță nu era.” Scăunele” ... cele două unități exterioare ale aparatelor de aer condiționat. Pentru că da, sunt două. În living și în dormitor. Lasă că faci contorsionism ca să ajungi să te așezi pe drăcia aia. Da’ frige. La poponeț. Așa că pot zice că a fost a treia cazare în Vietnam unde m-am țepuit cu balconul.  

Dar, lăsând la o parte asta cu balconul, camera a fost OK. Doamna care făcea curățenie în cameră, de nota zece. Pe lângă c-a schimbat prosoapele și așternuturile ne-a călcat tricourile pentru o sumă pe care dacă o dai în România ca bacșiș, îți dă respectivul cu ea în cap.  

Spuneam că în restaurantul de la parter poate fi servit micul dejun, inclus în preț. Ca peste tot în Vietnam și aici se păstrează bunul obicei ca micul dejun să poată fi servit începând cu ora 06.00. Și tot în buna lor tradiție, mare parte din produsele servite sunt produse calde. Supele Pho Bo și Pho Ga care deja erau pentru noi precum ceilalți membri ai familiei, ne-au fost prezentate în prima dimineață chiar de către bucătar. Nu înțelegeam noi care-i treaba, dar ne-am lămurit repede. Omul credea c-am intrat în Vietnam prin Saigon și că era prima noastră zi acolo. Vorbea bine limba engleză și după ce i-am spus rețeta supelor și faptul că eram deja de două săptămâni în Vietnam, că n-a trecut o zi fără să mâncăm una din cele două supe, s-a bucurat și ne-a spus că dacă ne plac cele două supe, sigur vom reveni în țara lui. Să-l audă Zeul Turismului! Cârnați prăjiți, costiță prăjită, carne de pui sau de vită cu sosurile dulci-sărate erau alte chestii pe-acolo care se potriveau de minune cu cele două feluri de orez gătit sau cu legumele fierte la abur. La stația de omlete sau ochiuri era un tânăr bucătar care se cam plictisea săracul la prima oră, pentru că restaurantul era destul de gol și care s-a bucurat atunci când soția mea a dorit două ochiuri. A fost foarte galant și a pus pe farfurie, alături de cele două ouă și o floricică micuță de la o orhidee. Nu lipseau nici mezelurile sub formă de șuncă presată, ceva de genul ăsta sau un cașcaval feliat, dar nu prea ne-au făcut cu ochiul. În schimb fructele, au sărit la greu de pe platourile lor în farfuriile noastre. Vedetele au fost pepenele și fructul pasiunii, dar nici mango sau bananele nu sunt de neglijat. Unt, gemuri de diverse fructe, pandișpanuri sunt și ele pe-acolo, lapte cald și cereale, pâine de mai multe feluri, ceva legume proaspete, per total n-ai cum spune că mergi acolo și n-ai ce mânca.

Un mare plus a fost espresorul profesional de unde poți lua gratuit la micul dejun orice poate produce acel espresor. Pentru vicioșii fumători există o mică terasă cu măsuțe pentru două, trei sau patru persoane și cu multă verdeață în mica grădină care desparte Garden View Court de clădirea alăturată.  

Am vizitat mezaninul hotelului în trei din cele patru seri petrecute acolo. Așa cum am spus mai sus, la mezanin este zona SPA a hotelului. Pe noi ne-au interesat piscina și cele două jacuzzi, unul cu apă caldă, celălalt cu apă mai rece. Zona este accesibilă pînă la orele 22.00, iar pe la 20.30 când ajungeam noi acolo, nu mai era nimeni. Mi-a plăcut” recepția” SPA-ului. Prima seară ne-am învârtit pe-acolo pentru prosoape și pentru halate, dar... pustiu. Abia după vreo cinci minute ne-am dat seama că nici n-o să găsim pe nimeni, ci că trebuie să ne scriem singuri, în registrul ce se afla acolo, numărul camerei, ce-am luat, la ce oră și apoi, la plecare, ora la care am pus halatele și prosoapele folosite în coșurile ce se aflau acolo 😊. Deci, tot cu autoservire, ca și serviciul de spălătorie.  

Așa cum spuneam, unul dintre criteriile care m-au condus la rezervarea acestui hotel a fost faptul că se află în zona turistică a Saigonului. Iar aici, chiar n-am ce comenta. Tot ce m-a interesat să vizitez în Saigon se află pe o rază de 700-800 de metri față de hotel. Atât obiectivele turistice, cât și cele care țin de satisfacerea gurmandului din mine. Dacă la Piața de Noapte și la Piața Ben Thanh am ajuns în fiecare seară, obiectivele turistice de pe lista noastră le-am vizitat într-o singură zi. O să încerc să povestesc câte ceva despre ele într-un alt articol.

Una peste alta, Garden View Court a fost o gazdă bună pentru noi. A fost, la cei 71 de euro pe noapte, cel mai scump hotel pe care l-am rezervat în Vietnam. Raportat la prețurile din Saigon, la nivelul de trai ceva mai ridicat de-aici, cred totuși c-a fost un preț corect pentru ce-am primit în schimb. Pe lângă facilitățile pe care le oferă hotelul, personalul este prietenos și răspunde cu promptitudine la eventualele solicitări din partea clienților. Înclin să cred că dacă m-aș duce a doua oară în Vietnam nu m-aș mai chinui să caut alt loc de cazare în Saigon, ci aș merge pe calea deja bătătorită și aș rezerva din nou tot la Garden View Court.  

Dar până voi ajunge eu din nou în Vietnam, nu-mi rămâne decât să vă doresc ceea ce vă doresc de obicei. Pentru c-am primit semnale că” se cere” 😊. Adică vacanțe cu zile liniștite și nopți romantice.

---

VIZUALIZĂRI: 101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI