Ecoturism

TIPĂREȘTE

in vara 2006 am decis sa facem un mic traseu prin tara cu tinta Maramures. Plecand din Bucuresti, am luat-o spre Piatra Neamt (f frumos), un pic de Cheile Bicazului urmand sa innoptam la Durau. Dezamagiti de conditiile de cazare si masa din Durau (nici nu vreau sa mai imi aduc aminte), am plecat val vartej dis de dimineata spre Borsec - Bistrita - Viseu. Dupa ce blestem toti ministrii transporturilor de dupa revolutie ajungem in Viseu si ne cazam la hotel Gabriela, aflat cumva pe marginea drumului national. Deja lucrurile se schimbasera, hotelul arata chiar bine, oamenii au fost primitori, dornici sa ne ofere toate informatiile necesare despre zona. Mancarea la restaurant excelenta, servire buna, sincer dupa experienta din Durau mi se parea ca am ajuns in Rai. Televizor, telefon, room service, etc, toate dotarile necesare.

Despre Maramures. In primul rand eram foarte mirat de cate masini cu nr de Italia intalnisem pe drum... ii spun sotiei... Bai cati italieni viziteaza Maramuresul! Dar eram prea increzator in noua destinatie turistica a Europei. Erau de fapt vestitii Maramureseni, buni la tot si toate in constructii, veniti in vacanta de vara de la munca din Italia. Nu ma intelegeti gresit, asta e un lucru foarte bun, ba chiar am observat cum se ridicau peste tot case noi, sau se modernizeaza altele vechi, in stilul arhitectural local... sau nu.

Atatea biserici de lemn eu nu am mai vazut niciodata, nici nu mai stiu cum se numesc, in fiecare sat, satuc dadeai peste o biserica de lemn in care o batrinica a locului te invita inauntru. Am vizitat si Manastirea Barsana, situata pe valea Izei, la iesirea din Barsana, o manastire de maici ce impresioneaza prin stilul artistic al intregului asezamant. Din cate imi aduc aminte biserica de aici este una din cele mai inalte din lume.

O dezamagirea a fost Borsa... Telescaunul nu functiona, iar unul din restaurantele de la baza partiei mi-a adus aminte de Ceausescu si chelnerii timpului. In schimb, a doua zi am ales sa mergem cu mocanita pe Valea Vaserului si desi pentru unii poate parea o pierdere de timp noi nu am fost dezamagiti.

Acest traseu are vreo 30 km, se pleaca undeva in jurul orei 8 dimineata cu intoarcere spre ora 17. Este o cale ferata folosita de localnici (sunt ceva catune pe traseu) dar mai ales de exploatarea forestiera. Dezamagit ca aceasta minunatie este pusa in valoare turistic de elvetieni si nu de romani, am fost uimit apoi sa vad cati turisti de limba franceza erau in zona. Traseul este minunat, prin defileul Vaserului, munti impaduriti, fara semnal la telefonul mobil, kilometri intregi fara tipenie de om. Mocanita face cateva opriri pe traseu pentru a mai incarca rezervorul cu lemne dar si pentru relaxare in aer curat. La capatul traseului se face un popas de vreo 2 ore, cu liber la drumetii montane la pas urmand ca apoi sa facem cale intoarsa. Pentru cei foarte activi poate fi considerata o plimbare plictisitoare dar mie unul mi-a placut. Prin 2008 stiu ca au avut loc cateva modernizari (locomotive si vagoane noi) dar in acelasi timp calea ferata a fost grav afectata de inundatiile din Maramures. la momentul actual este redescisa dar pe un traseu scurtat.

Daca ajungeti in zona nu ratati aceasta plimbare (este unica cale ferata de gen din Carpati).

---

VIZUALIZĂRI: 2977 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI