Gânduri, întrebări, reflecții...

Mutat, conform solicitării, în rubrica "Filozofări... turistice, DE LA LUME ADUNATE - COMUNITATE" (deja existentă pe sait) - rubrică dintr-o secțiune OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!

[Rubrica inițială: Din viața comunității AmFostAcolo]

@webmasterX:  Mulțumesc mult!  

@Zoazore:  In mod sigur articolul va starni multe polemici, si asta pentru ca si in noi se dau mai multe batalii, vedem cand jumatatea plina a paharului cand pe cea goala, si as putea sa iti dau o multime de justificari si pentru una si pentru cealalta. Dintr-un punct de vedere am incercat sa ma adaptez, nu imi ajunge ziua la cat as avea de facut, si am accesat si eu cursurile gratuite de exemplu oferite de Nikon, nu prea am timp insa.  

Pe de alta parte, ce bine ar fi fost sa fiu cu familia, azi as fi fost acasa. Sa vedem ce-o mai urma si sa ne auzim sanatosi.

Ai votul meu pentru tine, subiectul insa ma duce in ambele extremitati, insa va fi interesant ce citit ce vor spune si ceilalti. ​​

@mishu:  Asta e și ideea! Un articol controversat și interactiv! Sunt mulți care nu au timp, dar sunt mulți care au și se cam plictisesc! Și eu lucrez de acasă! Câteodată stau 5 ore, câteodata 10, sau 8, depinde de zi și de volumul de muncă!

Și-n mine e o polemică, dar mă autocontrolez și vreau să-nvingă rațiunea!

Vărsătorii sunt spirite libere, de aceea îmi  las gândurile să zboare, să fie ele libere de toată nebunia asta!

Și eu aștept opinii și reacții! Măcar așa vă mai țin puțin în case! Sunt șmecheră, nu?

Interesantă iniţiativă ai avut Zoazo să ne provoci cu reviewul tău. Cred că majoritatea dintre noi, având o anumită educaţie, ne-am conformat de la început disciplinei impuse. Judecând cazul meu, nu pot spune că mi-e uşor stând într-o izolare totală faţă de copii, nepoţi, prieteni, parcuri, muzee. Am mai trecut prin situaţii când altcineva mi-a aranjat viaţa. De data asta un nobody necunoscut, periculos, parşiv. Mă gândesc că totuşi avem o situaţie incomparabil mai uşoară decât generaţia care a trăit pandemia din 1919. Nu aveau TV, calculator, telefon, cei mai mulţi nici radio.  Era şi foametea după primul război mondial. Au supravieţuit şi ei tot prin clasica măsură a izolării.

Eu aveam planuri mari pentru perioada asta. Voiam să merg la Bacău să-mi văd sora de 92 de ani, apoi cu o nepoată să cunosc mai în profunzime Iaşiul. Ar fi urmat câteva reviewuri scrise pentru marea familie AFA. Cu siguranţă că nu va mai fi posibil anul ăsta şi anul viitor... să ne dea Dzeu sănătate! Nu sunt deprimată, nici tristă decât că mă gândesc că în primii ani ai vieţii am trecut prin cutremurul din 40 de care-mi amintesc perfect iar în ultimii prin pandemie. Între ele suişuri, coborâşuri... n-ar fi exclus dacă mai am timp şi mai stau mult în casă să scriu un roman.

@Zoazore:  Eu am stat partial in casă, adică am mers la biorou câtre trei zile pe săptămână iar  in celelalte două zile am lucrat de acasă, deși sunt printre persoanele cu risc crescut. E adevărat, am avut mult mai mult timp, pe care inainte mi-l doream. Am avut timp să mai fac  câte ceva prin casă, să scriu, să citesc, să-mi fac planuri. Dar, cred că deja este prea mult.   Faptul că sunt constrânsă să stau in casă nu este pe placul meu. Am inteles toate motivele,   că este spre binele tuturor. Dar este greu. Un băiat este departe și luptă cu acest virus (este medic infectionist) iar celălalt, desi este aproape, nu vine să ne vadă de frică să nu ne aducă virusul in casă. Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc la ce va fi după.   Ne asteaptă timpuri foarte grele, mi-e și frică să mă gândesc.   Aud că Spania va redeschide hotelurile si restaurantele aia de Crăciun iar  Cehia prin 2021. Despre Italia incă nu am auzit nimic dar având in vedere ce s-a intâmplat, nu poate fi numic bun. Asta inseamnă că va fi o criză economică severă, de care imi este mai frică decât de acest virus. Sper să treacă mai repede si să ne revedem cu bine.  

Este adevărat, gândurile sunt libere și aleargă peste tot mai ales acum când sunt copacii în floare, mă gândesc cu drag la vacanțele trecute dar și cu regret la cele pe care probabil nu le voi mai putea face anul acesta deși erau programate.

​Am stat mai mult acasă dar a trebuit să merg  totuși de câteva ori la muncă, m-am împachetat cu mască și vizieră, arătam într-un mare fel.

​Viața ni s-a dat peste cap, avem restricții dar din fericire nu și la visat.

Multă sănătate. Adevărat a Înviat!

@Michi:  Întâi m-am provocat pe mine, să văd dac-aș face fată acestei provocări!

Toți am avut planuri mari, dar ”Omul propune, Dumnezeu dispune! ”

Da, aveți dreptate, pentru noi e mai ușor cu tehnica, dar nu e ușor să stăm atât de multă vreme izolați!

N-ar fi rău să vă apucați de scris acel roman! Ați avea ce povesti!

Sănătate, mama Michi! ​​​​

Buna zoazo, stiam eu de ce suntem pe aceeași lungime de undă (gemenii cu varsatorii se inteleg bine si se completeaza reciproc).

​Eu sunt dintre cei care sunt nevoiți într-un fel sau altul sa iasa afara. In primul rand natura serviciului meu nu imi permite sa fac muncă la domiciliu (nu pot sa fac analize la apa de suprafață si la apa uzată acasa), în al doilea rând mama mea s-a operat de san, are cancer, are depresie (in fiecare zi nu stiu cum imi va răspunde la telefon) si ar fi trebuit să înceapă citostaticele dar are doar 6 saptamani de la operație si in conditiile date nu îndrăznim să ne apropiem de vreun spital si nici nu stiu cum sa procedăm sa o ferim de această pandemie.   E greu sa luam o decizie.

​Ea e bine acum si incercam eu si sora mea sa ii aducem cele necesare, sa schimbam pansamente cand a fost cazul si sa fim alaturi de ea cu masca si mănuși cand iesim in exterior (intotdeauna port masca chiar cand duc gunoiul parca sunt obsedata). Sunt ca in glumele alea de pe internet, ma feresc de oameni cat pot.

​Singurul refugiu e gradina unde chiar merg cu masina si fac munci agricole de orice fel.

​Nu ma expun ca sa nu-mi expun familia. Cred ca exista acest virus dar mai cred ca si se poate evita. Eu cand am vazut piata plină, am plecat.

​Nu-i putem lasa  in casa mai ales cei singuri. La servici merg pe jos sau cu masina, nu am mai mers cu autobuzul de pe la mijlocul lui martie desi autobuzele aveau dezinfectanti inca de atunci. Oricum trebuie sa merg la munca si deci pot fi expusa (colegele mele sunt cu copii acasa si cineva trebuie sa munceasca) asa ca nu am incotro.

​Va urez sanatate tuturor si nu pot decat sa ma rog la bunul Dumnezeu ca sa ne ocroteasca pe toti.

@Mika:  Tu ești printre cazurile fericite, care pot ieși ”la aer”. Eu am curte, dar n-o pot folosi foarte mult în timpul zilei. Lucrez de acasă.

Da, știu, DUPĂ va fi greu, foarte greu, dar să-nvățăm să luăm lucrurile așa cum vin, să nu-ncercăm să răspundem le întrebări care încă nu s-au pus.

Am o verișoară asistentă medicala la Padova. Am vorbit cu ea aseară și de la ea am informația cu Italia.

Dacă și inconștienții care se bat cu Poliția pe stradă ar înțelege, dacă și inconștienții care au venit din ”zonele roșii” n-ar fi mințit, dacă și alți inconștienți n-ar fi fugit din izolare... Sunt mulți de DACĂ​​​.

Dar cel mai important, consider eu, este să rămânem optimiști și uniți, să ne susținem unii pe alții! E și un test psihologic. Cei mai tari-rezistă! AFA-iștii sunt CEI MAI TARI! ​

@all: ecouri de suflet şi din suflet de la toţi.

Adevărat a Înviat!

Este greu... fructul oprit... întotdeauna vreau altceva... așa sunt eu!!!

Stau în casă pentru mine, după 3 săptămâni am ieșit, nevoită... doctor, rețetă, medicamente... am amețit, am obosit, eram chiauna... parcă mă deranja lumina soarelui...

Recunosc că am avut și momente de panică gandindu-mă la ce v-a fi după... criză economică... turistică... multe lipsuri în general...

Dar sper ca încet, încet să revenim la viață... dar cum v-a fi nu știu... tot ce sper este ca această lecție dată omenirii să ne facă să fim mai buni, mai toleranți, mai înțelegători...

Planeta respiră... asta este senzația mea!!!

P. S. mi-ar fi plăcut să scrii la persoana întâi, dacă tot ti-ai asumat!!!

Ne-ai provocat... ​

Iar ecourile colegilor sunt exact trăirile fiecăruia în perioada asta.  

Toate cele bune. ​

@Zoazore:  Am citit, am cugetat si uite ce concluzie am tras:

1* am stat destul de cuminte acasa, imi lipsesc km si constat ca imi este destul de greu sa fac miscare fizica " de acasa"

2* am vorbit mai mult cu diverse persoane, e drept nu cu toate, initial am vb cu acele persoane din zone fierbinti, deeee curiozitatea, apoi incet incet am vb si cu altii din agenda telefonica. Am si fost sunata si asta m-a bucurat sincer.

3* am tricotat, gatit, prajiturit, am fost la " bebela" sa stau cu ea abia dupa 3 saptamani de la stat in casa sa fiu sigura ca e oki

4* am calatorit virtual cam toata Asia de sud-est cu ajutor de la youtube si vloggeri romani,   m-as aventura in acea parte de glob

5* darrrr, astept sa imi reiau rutina zilnica, sunt lucruri care imi lipsesc sincer si altele care sunt constienta ca inca nu le pot trage pe dreapta

Sa ne vedem/auzim cu bine, sa nu uitam sa visam/calatorim si mai ales sa zimbim​​​​​​.

@alinafulg:  Mă bucur că ți-ai lăsat gândurile să zboare! Ai văzut cât de frumos e?

Toți ne-am făcut planuri, dar Dumnezeu a râs de ele!

Mulți dintre voi trbuie să meargă la muncă, mulți se expun, dar eu știu că prietenii mei știu să se protejeze să să-i protejeze și pe ceilalți!

P. S. Acum spune la Știri că un alt inconștient confirmat a fugit din Spitalul de Boli Infecțioase de la Iași! De ce a făcut-o? ​​​

@aurora56:   

Gemenii, Vărsătorii și Balanțele, fiind semne de aer, se completează și-s in compatibilitate!

N-am spus că e ușor! Nimănui nu-i e ușor! Nu-i lăsăm singuri pe cei singuri, dar încercăm să-i protejăm cât de mult putem. Purtați mască și mănuși, sunați-o zilnic, povestiți-i, înveseliți-o. E greu, dar va trece!

@ANILU:  Da, e o schimbare majoră, dar trebuie să-i facem față! Pentru urgențe medicale trebuie să ieșim! Fructul oprit... e ca un post! Și dacă ne panicăm, ce rezolvăm?

Inițial am vrut să scriu la persoana întâi, dar am reconsiderat! TOȚI trecem prin trăiri, sentimente și emoții confuze, de negare, de refuzare, dar trebuie să fim uniți și să ne susținem!

@Zoazore:  Fac parte dintre cei care se plâng(eau) mereu de lipsă de timp! Stilul meu de viață nu s-a schimbat prea mult în ultimele săptămâni. Merg la cabinet în continuare, ce-i drept mi-am scurtat un pic programul de lucru, dar nu pot transfera activitatea exclusiv on line, pacienții (mai ales cei vârstnici!) nu sunt deloc familiarizați cu gadget-urile, ei oricum vin să-și respecte programarea făcută acum 3 luni (așa cum i-am obișnuit ????), majoritatea sunt bucuroși că au un motiv întemeiat să iasă din casă. Ne-am obișnuit să ne luăm mai multe măsuri de protecție ca înainte; de fapt, înainte nu eram conștienți de multe mici erori pe care le făceam în mod repetitiv.

Am "scăpat" de prezentări, simpozioane și congrese, de vizitele reprezentanților medicali, dar mă agasează medicina "de criză" pe care sunt nevoită s-o fac, mă enervează că nu-mi mai recunosc pacienții în spatele măștilor, mi-e dor de vremurile când nu trebuia să păstrăm minim 2 m între noi și stăteam de vorbă cu ei până mi se usca gura...

Acasă tot cam aceleași chestii le fac, normal. La început n-am avut chef de nimic, nici de citit, nici de scris, dar m-am redresat rapid. Am luat la citit cărțile groase, pe care nu le luam niciodată "pe drum" , că atârnau prea mult în geanta de voiaj. ????

Evident, ca toată lumea, a trebuit să ne schimbăm planurile de vacanță. Acum ar fi trebuit să fim în Cipru, iar de 1 mai să hălăduim prin munții Buzăului. La finalul lui mai proiectasem o excursie de 8 zile prin țară, cu destinația finală Cazanele Dunării (încă nu am anulat, dar 99% o voi face). Am anulat și allinclusiv-ul de Rusalii, din Bulgaria (genul ăsta de vacanțe chiar va avea mult de suferit în perioada următoare). Încă mai sper (f. f. timid) în Grecia, avem bilete de avion luate pt finalul lui iunie... În fine, la chestia asta cu excursiile pot să zic că m-a lovit cel mai tare covidu' ! Era supapa mea! Pe de altă parte, dacă muncesc mai puțin, am nevoie de mai puține supape, nu?!

Ai dreptate, avem nevoie, cu adevărat, de atât de puține lucruri!!! Abia aștept să ajung și eu la mama mea, s-o strâng în brațe!...

@roth:  Multora le lipsesc acei km. Mie nu! Io-s mai... sedentară (să nu spun putoare! înrăită)

Cum îi spuneam lui @ANILU, să luăm perioada asta ca pe un post. Ce frumoase vor fi călătoriile noastre după aceea...

Trebuie să învățăm să prețuim viața, să lăsăm Planeta să respire și DA, să nu uităm să zâmbim! Trebuie să-nvățăm să fim mai responsabili, mai conștienți, mai buni!

Și eu aștept să ne revedem​​​. Mi-e dor de voi, vă văd peste tot, dar ce frumoasă va fi revederea...

Toți stăm cu ”frica-n sân”, mai ales, cei mai trecuți prin viață. O parte din noi sunt mai expuși, chiar dacă respectăm normele impuse de situație. Eu, în iarnă an făcut o pneumonie (bine că nu era la modă COVID-ul) și m-au purtat cei de la UPU 5 zile cu febră 38-39 grade, de la un spital la altul. Aș fi putut să scriu un off-topic cu titlul ”Am dansat cu UPU în noaptea de Revelion”, chiar plănuisem dar am renunțat. Ăsta este sistemul nostru medical. Cu alte cuvinte, ”ferește-te singur! ”

Mergem la Bordeni o singură dată pe săptămână și atunci numai în intervalul 11.00-13.00. Au înflorit toate, pomii au îmbobocit, iar Biță latră la noi când vede că plecăm. El nu înâelege dece nu mai stăm cu el. Au înflorit lalelele, neîngrijite, neudate, ce poți face în 1 oră! Nici ele nu înțeleg de ce nu ​le vorbesc! Mă doare când văd tristețe într-un loc așa frumos. Butașii de mușcate căzătoare pe care toată iarna îi țin la Ploiești în balconul închis, vor afară. S-au lungit, ai început să înflorească, vor afară, vor la Bordeni.  

La Ploiești mă uit în parcare, e goală. Două-trei persoane plimbă câinii pe seară. Poliția vine permanent, își face rondul și e bine.

Mi-e dor de o cafeluță la amica mea cu care am călătorit prin Europa! Singura călătorie planificată anul ăsta e în Octombrie la Paris. Oare va mai fi? Nu cred! ​​Nu-i bai, l-am mai văzut, măcar să ieșim bine și sănătoși.

@Zoazore:  O parte bună a acestei izolări și acestor restricții este faptul că dimineața când deschid geamul, mă„pocnește” un aer de Moeciu / Fundata / Măgura, cum demult nu s-a mai simțit prin București. Plus că multe triluri de păsărele ne încântă în fiecare zi.

Om trece noi cu bine și peste această pandemie... să fim sănătoși cu toții !

Toate cele bune tuturor !

Foarte mulți dintre noi, oamenii (și nu neapărat doar AFA-iști), gândim și simțim exact cum ai descris tu această stare de fapt (nu numai starea acasă).

Pentru noi, cei mai în vârstă:

-în primul rând-​​ ieșitul din casă și plimbatul sunt foarte necesare pentru starea de sănătate a picioarelor, a articulațiilor, a psihicului, a menținerii stării de sănătate care - vrem, nu vrem - se șubrezește pe măsura trecerii timpului, a mișcării, în general;

- în al doilea rând, abia, vine nevoia de socializare și neastâmpărul plimbărilor.

Pentru voi, colegii mei mai tineri​ și cei foarte tineri cred că este mai greu acum cu acest nevinovat „arest la domiciliu” și-mi pare rău! De ce-i mai greu?!

Pentru că voi aveți mai multă energie, unii dintre voi - cum este Mika, de ex., care trebuie să iasă din casă pentru job-ul ei - această energie trebuie cheltuită într-un fel și, din păcate, într-un apartament de bloc nu prea ai cum s-o cheltui! Sunt puțin mai avantajați cei cu casă la curte și cu grădină.

Întotdeauna în situații „limită” de neajunsuri, mă gândesc că Domnul nu ne dă mai multă povară decât putem duce, și că - lucru foarte important - răbdarea se învață, se auto-educă! Hai să fim auto-didacți și la această „disciplină”!

Să mai avem răbdare, deci, va trece și mizerabilul ăsta de virus! Să fim optimiști și - cu siguranță - bucuria de a ne revedea cu toții, cu AFA-iști sau rude, copii, prieteni, va fi cu muuuuult mai mare, și vom prețui mai mult timpul petrecut împreună! ​ ​

@Zoazore:  Dacă tot ți-ai asumat opiniile..., vin și eu cu ale mele:

Nu cred că izolarea se va prelungi mult, și asta din două motive principale: 1) nicio autoritate statală nu poate impune măsuri super restrictive mai mult de 2-3 luni, altfel riscă revolte în masă; 2) nicio economie nu rezistă mai mult de câteva luni în stand-by, altfel lumea va crăpa de foame.

Acestea fiind zise, cred și sper că în a doua jumătate a verii vom putea călători din nou aproape peste tot, poate nu, de pildă, în Italia sau Spania, unde îmi propusesem și eu să ajung în iulie...

În rest, într-adevăr, nu ne rămâne decât să folosim acest extra time neașteptat și nefericit pentru a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, pentru a sta cu cei dragi și pentru a medita, a citi, a scrie și a presta orice activități ne fac plăcere și ne destind.

Sănătate tuturor! Stay safe!

Hristos a înviat!

În aceste zile,mulți dintre noi, dar mai ales cei care am strâns din bogăția celor peste65 de ani, ne simțim constrânși în acest nou mod de viață de semihibernare și un sentiment firav de tristețe ne dă târcoale…

Mi-aș dori un stop-cadru, o formulă magică și să resetăm anul 2020… Multe întrebări rămân fără răspuns, îndoielile sunt persistente, călătoriile visate, abandonate…

De câteva lucruri sunt sigură:

Poate unii știu că există pe aici niște zâne.  Bune!

@crismis:  La faza cu lipsa de timp, recunosc sincer că tu m-ai inspirat!

​Da, unii vom anula excursii, ne vom plimba, poate, prin țară, vom vedea locuri prin care n-ăam apucat să trecem, vom revedea locuri dragi...Și pe plaiurile noastre ne putem încărca bateriile, ne putem deschide supapa de refulare.

Avem nevoie de foarte puține lucruri să fim fericiți, doar că nu le vedem, căutăm departe ce avem lângă noi...

Dar vom reveni la viața normală și-atunci poate o vom prețui mai mult!

Ție și celor din linia întâi, putere și sănătate!

@mihaelavoicu:  Știu c-ai fost bolnavă! Nu știu pentru ce mi-ai mulțumit, care a fost contribuția mea! Sper că te simți bine acum!

Acum tu trebuie și mai abitir să te ferești de toate astea!

Ai mare grijă și la ”excursiile” la Bordeni!​

Pe prietena ta o poți suna cu apel video și vă puteți bea cafeaua împreună! E o idee!

Și, ia gândește-te: de cât timp n-ai mai văzut parcarea goală? Și ce aer curat e la Ploiești acum, fără atâtea noxe!​

Ai grijă de tine! La mulți ani!

@doinafil:  Nu toți ”colegii tineri” au această energie pe care o aveți voi: tu și dragul de @msnd! Eu n-o am și vă admir! Mișcarea asta despre care spui tu o poți face în bloc, urcând și coborând treptele până și de la parter! Sunt suficiente!

Voi sunteți energici, eu tânjesc după odihnă! Pe mine mă avantajează ”arestul” ăsta! Mi-e bine! Am învățat să-mi fie bine! Dacă eu am putut, puteți și voi!

Problema la voi este prea scurtul timp, de doar două ore, de ieșit la cumpărături! ​​

@Carmen Ion:  Domnul nostru președinte a anunțat-o până pe 16 mai. Se vor relua treptat multe activități, dar tot cu precauții.

Multe țări au anunțat deschiderea graniților abia anul viitor, așa că anul ăsta vom face vacanța Acassos!

Am o verișoară asistentă medicala la Padova. Am vorbit cu ea aseară și de la ea am informația că Italia va deschide granițile abia în martie 2021.

Eu am învățat să nu mă plictisesc cu mine!

Și eu încă mai sper să ne revedem anul ăsta! ​​

@BOGDAN DSN:  La asta mă refeream când am spus că trebuie să lăsăm Planeta să se odihneasc, să-și revină!

Peste tot aerul e mai curat, se simt mirosurile florilor parcă mai pregnant, cerul e mai senin...

Dacă toți ar îînțelege asta, ne-am vindeca mai repede! De trecut vom trece! Răbdare să avem! ​​

@Alina53:  Nu trebuie să fim triști! Trebuie să învățăm să conviețuim noi cu noi, Eu nu mă simt constrânsă, mi-e bine cu mine! Vă am și pe voi!

Da, și 2020 e un an ciudat, dar să-l luăm ca pe un test, o încercare și să ne susținem să-l trecem toți cu bine!

De o vacanță bnă toți avem nevoie! ​​ Eu sigur voi merge să văd Dunărea!

​Și AFA e o alinare, un balsam! Prin ea putem călători!

Știu că exista Zâne Bune pe aici! Două, ale Dunării, mi-au citit, votat și comentat articolul de față! ​

@Zoazore:  

Felicitări pentru iniţiativa de a împărtăşi cu noi aceste gânduri care ne frământă pe toţi în această perioadă nefericită pe care o dorim cât mai scurtă! Toţi ne dorim să revenim cât mai curând sănătoşi la acea " normalitate" cu care eram obişnuiţi, deşi vor exista urme.

Îmi cer anticipat scuze pentru acest ecou într-o notă pesimistă, mult diferit de toate cele scrise de mine vreodată la vreun articol al tău. ​

Da, cam are dreptate, chiar dacă " distanţarea socială" nu exclude câtuşi de puţin socializarea virtuală.

Cu riscul de a părea masochistă, la ce film crezi că am ales să mă uit ieri? " Contagion" (2011) - pe o temă de mare actualitate şi culmea este că am avut destule senzaţii de deja vu, inclusiv la auzirea singtamei de " social distancing" deja cunoscută mie din toate jurnalele de ştiri din ultimele săptămâni.

=

În altă ordine de idei se pare că fiecare doreşte ceea ce nu poate avea. Las la o parte situaţia iresponsabililor care sfidează restricţiile impuse de autorităţi, minţind, nerespectând izolarea la domiciliu, fugind din spital sau din locul de carantină​​​. Mă refer acum la ceilalţi, din fericire majoritari.

​Cei care sunt nevoiţi să stea în case suportă cu greu situaţia, căutând orice motiv, real sau inventat, de a ieşi din casă. Mă şi mir că nu am primit încă propuneri de a împrumuta pisica pentru a fi scoasă zilnic la plimbare de către vecini/prieteni.

Eu fac parte din cealaltă categorie, a celor nevoiţi să meargă zi de zi la serviciu, iar stresul este maxim. Dacă stând în casă ajungi eventual să urli de plictiseală, pe stradă sau la job apare riscul infectării, pentru că niciodată nu poţi fi suficient de precaut, iar consecinţele sunt greu de estimat, mai ales atunci când faci parte dintr-o grupă cu risc. De fapt, nici nu ştiu ce este mai grav: să faci depresie de prea mult stat în casă sau ca teama exagerată de îmbolnăvire să se transforme într-o adevărată psihoză? Ideal ar fi ca fiecare categorie să evite stresul şi avalanşa de ştiri false şi să-şi canalizeze energia spre activităţi relaxante​.

Ştiu cât de mult încerci să o protejezi şi cât de greu îţi este fiind totuşi atât de aproape. Asta înseamnă responsabilitate şi iubire adevărată. Respect!

Hmm... " comorbidităţi" ... Urăsc acest cuvânt care îmi dă coşmaruri.

​Nu mi-am închipuit vreodată că boli obişnuite, uşor de ţinut sub control cu o medicaţie şi/sau un regim de viaţă adecvate şi cu care se poate trăi mulţi ani de la diagnosticare, pot face diferenţa​​ între cei vindecaţi şi cei care pierd lupta cu acest coronavirus blestemat .

​​