A mai trecut un an!

TIPĂREȘTE

Care-i obiceiul meu, în contextul vârstei? S-o iau de la ´48 şi încă mai de dinainte. De data asta doar de anul trecut când, în urma atenţionării de pe FB privind ziua de naştere, Ariciu m-a descoperit şi de aici felicitări gârlă, - ce bucurie mi-au făcut!

Ca şi cele primite anul ăsta de 5 decembrie când am sărbătorit frageda vârstă de 81 de primăveri (nu râdeţi; anul ăsta din cauza temperaturii ridicate, pentru o vreme a înflorit liliacul în decembrie, aşa că a fost posibil ca primăvara să se ia la trântă un timp cu alte anotimpuri). În decembrie 2015 am simţit nevoia să postez un fel de bilanţ al excursiilor pe care le făcusem în ultimii 25 de ani (vezi impresii) accentuând pe faptul că activitatea noastră turistică a început după împlinirea vârstei de 55 de ani.

Până atunci nu ni s-a permis să ieşim din ţară, mulţi dintre voi nu înţelegeţi de ce şi cum a fost posibil. Reviewul postat era un fel de încheiere sau cum se spunea pe vremuri, raport de activitate înainte de retragere. Mă gândeam că n-o să mai facem faţă, că vom obosi, că nu ne vom mai descurca. Toate aceste temeri şi socoteli au pălit în faţa provocării de a mai face o ultimă excursie, un circuit în Grecia pe care n-o vizitasem de foarte mult timp. Nu Grecia statiunilor estivale cu plaje, mare şi cer albastru ci cea a pietrelor şi vestigiilor milenare. Am riscat şi ne-am înscris la un tur de şapte zile cu autocarul. Fusesem atenţionaţi de prieteni că 4-5 locaţii într-o săptămâna (schimbarea patului, fă-desfă bagaje, cară-le la autocar) e prea mult, că drumul va fi obositor şi ne va intra os în os, că nu e o plăcere pentru tine Michi să urci şi să cobori de mai multe ori pe zi treptele autocarului. N-a fost aşa. Oboseala a fost medie şi în general am onorat mai tot programul excursiei.

Odată pragul trecut, cu ajutorul lui Cornel şi Andox am fost o săptămână în Rodos unde am vizitat cât am putut. Mi-am dat seama că nu are rost să stăm în scutece, să ne retragem în faţa TV, ci să profităm cât vom mai putea avea o condiţie fizică acceptabilă. În octombrie pe un timp superb am vizitat tot pentru şapte zile, cu o excursie ˝plăteşte unul şi merg doi˝ coasta Liciei despre care n-am apucat să scriu. Peleşul şi Pelişorul, Buşteni, Râşnov, Bran şi cetatea Făgăraş le-am revizitat cu nepoţeii.

Cea mai mare provocare a fost însă un circuit în ţară în care am inclus un drum care pe ˝ vremea mea˝ era neasfaltat adică tronsonul Baia de Aramă- Herculane. L-am legat cu Râmnicu Vâlcea unde din păcate nu a fost timp s-o caut pe Mireille. Târgu Jiu este foarte bine refăcut şi întreţinut, apoi superbul drum pe sub Godeanu pe care nu mersesem niciodată. La Orşova am urcat la mănăstirea Sf. Ana ctitorită de Pamfil Şeicaru şi care pe vremuri devenise hotel şi restaurant şi unde înnoptasem în 1979. La Drobeta Turnu Severin am vizitat muzeul hidrocentralei cu aducere aminte de insula Ada Kaleh pe care am vizitat-o înainte de a fi fost scufundată în Dunăre.

Această excursie prin ţară s-a legat de premiul oferit de AFA, un weekend de două nopţi la un hotel despre care nu s-a mai scris. Aşa s-a făcut că anul ăsta am postat vreo 60 de reviewuri, multe dintre ele despre cazări, altele cu restaurante dar în principal am scris despre frumuseţile locurilor văzute.

Dacă eu am găsit o mare satisfacţie în primul rând că am putut călători şi apoi că scriind, mi-am ordonat documentarea, pozele şi ideile, voi m-aţi onorat cu punctele acordate pentru care vă sunt recunoscătoare şi vă mulţumesc. Mulţumesc lui Cornel că prin acest sait a adunat oameni cu aceeaşi pasiune: călătoriile. Îndrăznesc să spun că userii AFA reprezintă o elită a turismului românesc. Nu spun câtă plăcere îmi face să citesc reviewuri despre locuri pe care le-am văzut dar cum ˝şi uitarea-i în legile omeneşti˝ le rememorez cu plăcere. Sau despre pasiunea mea din tinereţe: muntele despre care maestrul Urjanclaudiu scrie cu multă dragoste.

Acum câteva zile am depăşit pragul psihologic de 8000000 puncte şi un gând nebunesc mă face să mergem înainte dacă vom mai avea picioare, ochi şi capul limpede, ˝cât de cât˝. Doamne Ajută! .

---

VIZUALIZĂRI: 1271 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI