Al 800-lea review, retrospectivă

TIPĂREȘTE

Dacă în 2018 când am atins pragul de 500 reviewuri  scrise pe AFA în opt ani, cineva mi-ar fi spus că voi ajunge în 2024 la 800, aş fi răspuns că e o utopie şi nu va fi posibilă o asemenea performanţă.

Astrele nu-mi mai erau favorabile. După 53 de ani de căsătorie soţul meu care era şi un excelent companion de călătorie a fost răpus de o boală de care ştiam amândoi si care l-a măcinat timp de 11 ani. Nu i-a distrus moralul, nici nu l-a dărâmat fizic decât  în ultimele două-trei luni, ci dimpotrivă el mă ajuta pe mine pentru că de ani buni purtam două proteze de genunchi; apoi, după plecarea lui, spre sfârşitul anului 2018 au început dureri înfiorătoare la un şold pe care l-am protezat în 2019; deşi după operaţie nu mai aveam dureri, bazinul s-a înclinat şi am început să şchiopătez şi să port baston. Ca şi cum toate astea nu erau suficiente, a intervenit – în contextual vârstei care depăşise 85 de ani şi acum, peste câteva luni vor fi 90, - şi o dispnee, o gâfâială care mă face să mă opresc la 30-40 paşi, (să mă opresc juma de minut, apoi alţi 30-40 de pasi iar oprire, plăcut, nu?) să nu ˝ţin˝ la drum şi să nu pot urca pante sau scări.  

Şi totuşi, faptul că exista AFA care devenise în singurătatea şi neputinţele mele ca un drog, m-a făcut să găsesc soluţii să continui să vizitez (ce puteam), să scriu, să citesc reviewurile altora şi să scriu câte un ecou. Deşi nu am mai fost la o întâlnire generală din 2017 de la Slănic, cunosc mulţi useri iar cu unii, chiar dacă relaţia e pur virtuală pot spune că sunt prietenă. Am hotărât să rămân în AFA, familia care m-a adoptat şi m-a susţinut în cele mai grele momente.  

Până în 1990 am făcut cu soţul zeci, poate sute de ˝ieşiri˝prin ţară, mai întâi cu ˝ia- mă nene! ˝, apoi circuite cu trenul cu trei opriri obligatorii iar din 1967 cu maşina: Dacia 1100, Lada, Dacia 1300 cu cortul şi copiii. Deşi am avut impresia că am bătut ţara în lung şi în lat, abia în ultimii ani când nu am mai ieşit pe afară, mi-am dat seama câte pete albe mai sunt şi câte aş mai avea de descoperit.

Din 1990 ne-am aruncat cu frenezie pe excursii înafara graniţelor tării să vedem despre ceeace ce citisem în cărţi.  

În perioada 1990-2010,  până când am intrat în AFA adusă de Dragoş cu care scriam pe un forum, nu prea am avut noroc. Aveam un aparat de fotografiat rusesc Smena  cu care făceam poze pe hârtie alb- negru, apoi sepia şi în urmă color. Erau scumpe si de regulă dintr-o excursie păstram 4-5 în care ne pozam noi doi sau toţi patru şi niciodată  cu vreun obiectiv. De însemnări sau notiţe, nici vorbă. Graţie unui premiu AFA am editat un album cu poze din perioada 1992-2004 dar  mi-a trebuit multă documentare ca pe baza lor şi a traseelor  din excursiile oferite de agenţii, să pot scrie reviewuri din destinaţiile  cele mai importante dar mare parte au rămas doar ca bife în mintea mea.

În 1997 ne-am cumpărat calculator şi am început să stochez pozele. Chiar dacă nu mi-am făcut însemnări, după intrarea mea la vârsta de 75 de ani în AFA în 2010, am început să relatez excursiile şi ce obiective mai importante am văzut anterior şi după aceea. Ca ţări în Europa le-am văzut pe toate, multe de câteva ori, apoi în nordul Africii Maroc, Tunisia, Egipt, Israel (nu am scris review), în Asia Tailanda, Japonia, China (nu am scris review), în America USA si în cea centrală, Mexic. Am inclus şi excursiile pe Mont Blanc (Aiguille du Midi şi Jungfrauhoch), Etna, Vezuviu, Fuji- Japonia dar şi o croazieră pe Mediterană. Am scris despre revelioanele făcute la Casablanca, Larnaka, Malta, Cracovia şi în ţară, despre cazări şi restaurante.

În 2014, la 80 ani am obţinut locul 1 în clasamentul concursului general anual dar atunci eram mai puţini useri şi cu două milioane jumătate de puncte te puteai califica.

Ultimile excursii făcute cu soţul în toamna 2017 au fost Irlanda şi Tenerife, apoi în 2018 cu o prietenă Corsica şi Sardinia, după care am încheiat drumeţiile pe afară.

 Până prin 2018-2019, numărul excursiilor din ţară (aici incluzând si cazări şi restaurante) era practic egal cu cel din străinătate.

Apoi în ultimii ani m-am orientat spre excursii scurte şi uşoare în ţară, în care autocarul mă lăsa la poarta unei mănăstiri, biserici, case memoriale sau muzeu şi, Slavă Domnului am avut ce vedea.

Ce concluzii trag de aici care ar putea fi de folos şi unora din cei care citesc (în special celor new-entry) sau celor cărora din motive medicale li se pare că nu mai pot călători:

1. Alegeţi excursia potrivită posibilităţilor voastre fizice şi materiale, altfel devine incofortabilă şi stresantă.

2. AFA vă este prieten  şi poate fi un suport moral în perioadele mai grele ale vieţii, când îmbătrâniţi sau Dne Fereşte rămâneţi singuri.

3. AFA vă ordonează gândurile şi vă scoate din rutina zilelor asemănătoare.

4. La programarea unei excursii e bine să citiţi ce s-a scris pe Afa despre destinaţia respectivă, eventual dacă aveţi timp şi din alte surse ca să nu mergeţi ˝câine surd la vânătoare˝.

5. În privinţa organizării: când aveam de vizitat un oraş cu împrejurimile lui sau revedeam o destinaţie, am mers pe cont propriu;  dacă era un traseu cu cazări diferite şi distanţe de parcurs între obiective am preferat excursiile organizate, în care ghidul se ocupa de transport, intrări, dormit.

6. Cum n-am avut niciodată intenţia să fim legaţi de aceeaşi locaţie o zi întreagă, nu am ales all-inclusive.

7. Ca îmbrăcăminte-încălţăminte am luat numai strictul necesar, obligatoriu si de ploaie indiferent de prognoza meteo care poate aduce surprize chiar şi de la saituri meteo consacrate.

8. Pe cât a fost posibil am cumpărat ghiduri şi pliante din locurile vizitate iar la pozele făcute am separat obiectivele printr-un spaţiu blank.  Seara la hotel, notam câteva cuvinte despre ce am vizitat pe baza zicalei ˝scripta manent˝. În muzee alături de fotografia unui tablou am pozat distinct una cu denumirea, pictorul, etc.

9. La revenirea în ţară, înainte de a scrie ceva mai târziu, separam pozele pe obiective (editarea o făceam ulterior) şi deschideam ciorne cu titlul fiecăruia. Altfel, se uită.

8 şi … aşa mai departe, scuzati-mă că am scris lucruri pe care le ştiati dar am fost şi eu odată ˝un viţel la poarta nouă˝

Mulţumesc în primul rând lui Cornel care prin munca lui,  ne-a pus la dispoziţie această platformă de informare şi susţinere, mulţumesc familiei AFA din care si eu fac parte şi succes noilor veniţi care după un an-doi vor deveni  şi ei dependenţi de AFA.

Ce voi face mai departe? Cu ajutorul  lui Dumnezeu şi ceva voinţă,  cât am să mă mai pot mişca, mă vor ţine ochii şi capul, am să mai caut ieşiri uşoare şi scurte în oraş sau în apropiere de Bucureşti (mai cu taxiul, mai cu maşina unor prieteni sau autocar). Voi mai găsi lucruri interesante de văzut pentru prima oară, voi scrie reviewuri, voi citi articolele altora şi voi posta ecouri- asa să m-ajute Dumnezeu!  

---

VIZUALIZĂRI: 1333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI