Un colț de liniște și frumos, cu accente boho-chic

TIPĂREȘTE

Am dat deunăzi pe fb de un scurt articol publicitar ce se referea la Andros, al cărui titlu suna cam așa: „Ghici care este insula ieftină, Paradisul secret al Greciei?!” Doamne-Dumnezeule! Numai ieftină nu poți să zici că-i insula asta! Frumoasă, ofertantă din plin, zi-i chiar Paradis secret, dar nu ieftină! Ceea ce nu înseamnă că nu vă recomand s-o vizitați, să nu mă înțelegeți greșit! 😊 Am priceput chestia asta din momentul în care m-am apucat să caut cazare.  

Am stabilit 5 zile pentru Andros, de fapt 5 nopți, căci în prima zi vom fi debarcat la 17:45, iar în ultima zi vom fi plecat la 10:00. Dacă ar fi să proiectez încă o dată această vacanță, aș păstra aceeași împărțire (5 nopți Andros, 4 Tinos, 7 Syros).  

Cât despre unde să-ți stabilești baza... Mulți stau în Gavrio, portul unde vin și pleacă feriboturile, probabil acesta o fi principalul motiv. Un sat mic, liniștit, cu câteva pensiuni și taverne – nu-i rău deloc. Alții aleg capitala Andros. Un oraș nu foarte cicladic ca aspect, totuși foarte frumos, cu conace impozante, multă marmură – normal, din moment ce Andros a fost considerată insula bogaților navigatori și armatori greci. În plus, capitala are 2 plaje drăguțe, însă surprinzător de puține mâncătorii; cel puțin noi, la ora prânzului, n-am găsit decât fast-fooduri și o singură tavernă plină-ochi! Cel mai mult mi-a plăcut Batsi (îl găsiți pe unele hărți și sub numele de Mpatsi) și, dacă ar fi să revin în Andros, cu siguranță acolo aș alege să mă cazez! Este pur și simplu perfect! Genul de localitate cu case albe punctate de „coame” sângerii de bougainvillea dispuse amfiteatric pe o culme de deal ce se desfășoară în jurul unui golf tivit cu o plajă nisipoasă absolut minunată! Genul de stațiune nici prea mare, dar nici micuță, cu numeroase spații de cazare, taverne și cafenele.

Știind că vom avea mașină, nu m-am cramponat de vreo localitate; criteriile de căutare au inclus parcare, referințe bune și raport calitate/preț cât mai ok. Ăsta din urmă (prețul) – peste medie, după cum m-am lămurit din primele minute! După oarece deliberări, am ales (și n-am mai schimbat ulterior, deși am mai avut câteva tentative de a relua căutarea) Filio Guesthouse, o mică proprietate de familie dispusă în Kipri (vă reamintesc că 4-5 case răspândite pe un deal formează un sat prin insulele grecești 😊, la fel e și Kipri ăsta) ce reunește un hotelaș cu doar câteva camere și un mic restaurant. Un cert avantaj (cel care a fost decisiv pentru mine) este faptul că tot ei gestionează și plaja de peste drum (tot Kipri o cheamă), amenajată cu șezlonguri și umbrele și deservită de un beach bar (care-i tot al lor).  

Am rezervat deci un „apartament studio cu vedere la mare” și mic dejun inclus pentru 5 nopți, costul total fiind de 696 euro. Zic total, pentru că la sfârșitul sejurului am primit pe mail 2 facturi, una aferentă cazării propriu-zise, alta incluzând taxa pe care fiecare proprietate trebuie s-o plătească statului grec de ceva ani, și care în cazul de față e de 1,5 euro/cameră/zi. Deasemenea, din prima factură am putut vedea că prețul camerei diferă în weekend față de restul săptămânii. Deci depinde cum nimeriți. Oricum, destul de scump pentru un hotel de 2*, așa cum este cotat. Am avut drept de a anula gratuit până cu 2 luni înainte (!), apoi plata s-a procesat automat.

Pe noi nu ne interesa neapărat numărul stelelor, cât alte chestii, precum curățenia, confortul etc. Din acest punct de vedere, cred că Filio Guesthouse merită nota de pe booking (9,3/76 evaluări) și pe cea de pe Google (4,6/148). Voi încerca să demonstrez acest lucru.

Am debarcat în portul Gavrio pe la 6 după-amiaza și ne făcusem planul să luăm un taxi până la cazare, căci nu erau mai mult de 4-5 km, iar mașina închiriată aveam s-o preluăm abia a doua zi dimineață. Numai că am dat nas în nas cu stația KTEL (un pic stânga față de dană) și cu autobuzul care staționa cu motorul pornit. Am întrebat șoferul dacă ajunge în Kipri, a zis că da, ne-a înhățat bagajele și le-a rânduit în compartimentul special din burta mașinii, iar nouă ne-a făcut semn să urcăm. Autobuzul face legătura cu capitala Andros, are stații dese (până în Kipri a oprit de 5-6 ori); pe noi ne-a costat 2,5 euro/persoană și în 10 minute coboram deja aproximativ peste drum de pensiune.  

Am pătruns în incinta îngrădită, cu 2 porți larg deschise pe partea dinspre șosea – una mai mare, corespunzătoare parcării (rămânea deschisă permanent) și una mai mică în dreptul grădinii-restaurant (asta se închidea noaptea). Familia ce gestionează domeniul este formată dintr-un cuplu tânăr și fetița lor de 8-9 ani; s-a nimerit că mama și fiica au fost primele pe care ne-au căzut ochii, ne-am prezentat și doamna ne-a invitat s-o însoțim. Hotelul se prezintă ca o clădire lungă, albă, cu doar 2 niveluri; capătul stâng adăpostește locuința familiei, parterul este împărțit în continuare în 5 camere și par să mai fie 2-3 la etaj. Toate sunt îndreptate spre mare.

Locuința familiei se accesează din față, pe niște scări separate, iar camerele destinate oaspeților din spate, dintr-un coridor deschis comun; cele de la etaj au și ele niște scări separate, în dreapta clădirii. Noi am urmat-o pe doamna Mimi înconjurând hotelul, apoi pe coridorul comun până în dreptul camerei 5 ce ne-a fost alocată. Gazda noastră a deschis cu cheia ușa, ne-a prezentat pe scurt facilitățile, ne-a zis despre micul dejun și plajă, apoi ne-a lăsat să ne instalăm, nu înainte de a menționa că, în caz de ceva, o vom găsi aproape permanent prin curte sau pe la bar, pe ea sau pe soțul ei, George.

Camera are 25 mp, cel puțin așa apare pe booking și este genul „mai mult lungă decât lată” . Se intră într-un hol ce se deschide în dreapta în chicinetă, pe urmă tot pe dreapta se face baia, în față dormitorul ce se termină cu terasă. Cromatic, predomină nuanțe odihnitoare de gri deschis, punctate de câteva pete de culoare: ancadramentul verde al ferestrei, tablourile, micile ornamente. Ca stil, mi-a plăcut foarte mult, bate spre boho-chic, o să vedeți în fotografii; dealtfel, aveam să constatăm, cam ăsta era și stilul vestimentar al gazdelor, asortat perfect cu fondul sonor de la terasa-restaurant și de pe plajă 😊.  

Patul dublu e așezat pe un fel de postament zidit ce face corp comun cu „noptierele” . Totuși, datorită saltelei groase și de calitate, somnul nu ne-a fost alterat, ba, din contră. Nici pernele n-au fost rele, iar lenjeria albă de bumbac a fost schimbată tot la 2 zile (la fel prosoapele). Pe noptiere se afla câte o veioză, în apropiere erau prize și întrerupătoare. În partea dinspre baie, un dulap-soldat deschis, fără uși, cu câteva umerașe, iar în fața patului, spânzurat pe perete, TV-ul cu ecran plat (pe care nu l-am deschis nici de curiozitate).  

Pe același perete, cumva între hol și dormitor, se aflau o oglindă rotundă înrămată și un coșuleț de răchită în care am găsit telecomenzile (de la TV și AC) și un aparat contra insectelor, din acela cu soluție. A prins bine, deși veniserăm și noi pregătiți în acest sens. Și pe același perete, în dreptul chicinetei, se mai găsea ceva fixat: un scaun pliant. Am apreciat acest lucru; întrucât spațiul nu permitea decât un scaun desfăcut, celălalt a fost agățat de perete! Ingenios. Bine, vorbim de situația în care ai fi nevoit să iei masa în interior; să zicem, pe vreme rea. Din fericire, n-a fost cazul.

Altfel, chicineta conținea 2 zone: chiuveta și toate cele necesare spălării vaselor (suport, detergent, bureți), coș de gunoi, plus cană-fierbător și o mică plită-reșou electrică; blat-măsuță și un dulap suspendat în care erau, protejate de folii de plastic, vase pentru 2 persoane: farfurii, căni, pahare, tacâmuri, inclusiv o cratiță și o strecurătoare. A, uitai de răcitor! El există, ba chiar ne-a așteptat cu un pet de apă rece, ceea ce am apreciat. Dotări basic, ar zice unii. Pentru noi, prea destul. În afară de cana electrică și de cănuțe, în care ne făceam zilnic cafea opărită, n-am folosit nimic altceva. Pe blatul din bucătărie am găsit și o foaie cu „regulile casei” .

Desigur, locul în care am stat cel mai mult în stare de veghe a fost terasa! Aceasta e dotată cu o măsuță și 2 scaune nu foarte confortabile, din cele cu „șipci” metalice, însă le-am „îndulcit” adăugându-le câte o pernuță din cele decorative dinăuntru, variantă care s-a dovedit a fi perfectă. În ceea ce privește „vederea la mare” , ... mda, marea se zărea, mai mult spre stânga, altfel ca niște mici pete albastre printre frunzele copacilor din grădină. Cred că vederea la mare se aplică mai ales camerelor de la etaj. Dar n-a fost bai, ne-a plăcut oricum vederea, căci eram înconjurați de mult verde și de parfumul leandrilor și smochinilor. Am petrecut multe clipe faine, fie citind câte ceva, fie savurându-ne cafeaua și admirând sclipirile mării în lumina dimineții, fie în compania motanului portocaliu care ne vizita în fiecare seară...

Baia conține tot ce te-ai aștepta să conțină un astfel de spațiu. Câte 2 prosoape de fiecare plus prosop de picioare. Drept consumabile, săpunele ambalate, flaconașe cu șampon/gel de duș și loțiune de corp și, desigur, hârtie igienică. Am întâlnit și aici regula general valabilă pe insule, să te abții a arunca hârtia folosită în vasul de toaletă, căci nu duce sistemul de canalizare. Altfel, apă rece, apă caldă – de care vrei.

Un lucru foarte important la mare e unde-ți usuci chestiile: costume de baie, prosoape. La Filio au găsit o soluție simplă: au întins o frânghie în spatele „casei” , cât toată lungimea ei și fiecare folosea spațiul din dreptul camerei sale. Ce-i drept, de mare ajutor s-a dovedit și meltemi, care a bătut nebunește în toate zilele petrecute de noi în Andros! Important era să-ți asiguri chiloții bine-bine cu cârlige, că până dimineață erau uscați.  

Plaja. Traversezi șoseaua și gata. Cobori câteva trepte, în dreapta e beach-barul. Zona amenajată e destul de mare, sunt șezlonguri cu cadru de lemn și saltea groasă, foarte comodă. Umbrele acoperite cu stuf. 25 de euro setul (2 șezlonguri și o umbrelă), inclusiv pentru oaspeții hotelului! Există și o zonă liberă, pentru „prosopiști” , undeva în dreapta.  

Evident, eram nerăbdători să inspectăm plaja și ăsta a fost primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns. Un duș, pus chiloții de baie și go, Gadget, go! Fiind aproape de ora de închidere (a beach-barului), ne-au lăsat să stăm gratis pe șezlonguri; altfel nu ne-am fi crizat, noi suntem fani prosoape. Plaja e lungă de câteva sute de metri, lată de vreo 5-6 și nisipoasă. În apă însă se văd oarece pietre destul de mari și asta ne-a oprit să intrăm; în plus cam bătea vântul, n-aveam niciun chef să ne înfrigurăm la ieșire. Am preferat să admirăm de pe șezlonguri plutirea micilor vele în depărtare, căci – ați înțeles ideea – lui Andros i se mai spune și „insula vânturilor” , plaja Kipri (și nu numai) e perfectă pentru practicarea sporturilor de apă. Dealtfel, în apropiere, în stânga, activează un centru de închiriere în acest sens. Am zis să nu admirăm totuși pe uscat, meritam și noi un premiu de început de vacanță, așa că am comandat câte o bere. Mai să ne stea în gât când am auzit prețul: 5 euro/330 ml. V-am spus?! Scumpișor Androsul!...  

N-am mai ajuns la plajă în următoarele zile decât seara târziu, chiar noaptea câteodată. Pentru zi descoperiserăm plaje mult mai îmbietoare (și gratis), dar seara era o adevărată bucurie să traversăm strada și să adăstăm pe câte un șezlong, în deplină liniște și deplin întuneric (singurele lumini veneau de la stele și lună), ascultând clipocitul valurilor, bucurându-ne de răcoarea aerului... Faine amintiri!

Micul dejun se servește în fiecare dimineață între 8:30-10. Desigur, pe terasa-restaurant care se interpune între hotel și șosea, în partea opusă parcării. Un loc foarte plăcut, umbrit de copaci (smochini și kiwi) și de o copertină, amenajat cu mese de 2-6 persoane. Pe un bufet, într-un colț, era zona lichidelor: apă, cafea gata preparată, ceaiuri diverse, pliculețe de zahăr și cutiuțe cu lapte condensat. Cafeaua era de tip filtru, nu ne prea plăcea, dar combinată cu mult lapte era acceptabilă; în plus, completam pe urmă cu câte una „opărită” pe balconașul nostru.  

Restul se servea ca meniu fix, în fiecare zi cam la fel. Câte un ou fiert, 2 sendvișuri cu șuncă și brânză (uneori încălzite la toaster), câte o bucățică de plăcintă (ori cu brânză, ori cu spanac), pâine feliată, gem, miere și unt, câte un croasant mititel, o felie de chec și o bucățică de prăjitură cu cremă. A, și un pic de salată de fructe și vreo 2 linguri de iaurt grecesc. Toate erau mini-mini-porții, la început ne-a bușit râsul când le-am văzut, dar – în mod surprinzător – adunate chiar făceau cât trebuia! Mai ales că dulcegăriile alea nici nu le mâncam (mai puțin croasănțelele, pe care le palmam pentru cafeaua de pe balcon). Destul de ok, per total. Și modul de servire era inedit, pe un fel de taler din inox cu 2 niveluri! Și, cât pe ce să uit, în fiecare dimineață ne întrebau dacă vrem suc de portocale. Era din ăla la cutie, dar era bunicel.  

Sigur, tot pe terasa asta se serveau și celelalte mese, în caz că ai fi dorit. N-am prea văzut doritori și nici noi n-am optat pentru. Meniul era afișat la intrare, o să pun o poză. O omletă tradițională fourtalia (cu cartofi, brânză, cârnați și ierburi) era 16 euro, un burger 15, o pizza (3 variante) între 11 și 15, o salată 10 și tot așa. Oricum, prea multe n-aveau. Și seara închideau la 19, deci oferta se adresa mai ales celor ce veneau la plajă peste zi.  

Există și un loc de joacă pentru copii la Filio Guesthouse. În grădină, dreapta-extrem cum te uiți spre mare.  

Împrejurimi. Și noi totuși unde mâncăm?! ne-am întrebat în prima seară... Ne-am uitat pe GoogleMaps – în varianta per pedes, prea multe variante nu sunt. Mai era o mâncătoreală alături, la clubul de surf, tot cam fast-food și alta la hotelul Perrakis, cam 300 m pe șosea în direcția Gavrio. La ăsta din urmă ne-am dus. O să povestesc – vedere frumoasă, mâncare bună, dar porții mici, abia de ne-am săturat. În zilele următoare, a fost mai bine, că am dispus de mașină și am putut mânca unde am vrut. Totuși, m-a uimit cât de puține mâncătorii sunt în Andros! Mult mai puține decât te-ai aștepta!... Nu știu care-i explicația... O fi legată de faptul că majoritatea turiștilor sunt greci?! Or avea ăștia îndeosebi proprietăți private pe insulă?! Chiar nu știu... În fine, cele mai apropiate ar fi tavernele dinspre Gavrio sau cele din Batsi (1-10 km).  

Supermarketuri mai serioase (numite AB) sunt vreo 2 în zonă, unul în Gavrio, altul aproape de Batsi. Și un Market IN cam la jumătatea distanței dintre Kipri și Gavrio. Prețuri un pic mai mari ca la noi.  

În concluzie, ne-am simțit bine la Filio Gusthouse. Cu toate micile chestii care au mai scârțâit, n-am de ce să nu recomand această cazare. Cât despre preț... cam astea-s prețurile peste tot pe insulă. Dacă m-aș întoarce?! Nu, v-am zis, aș căuta ceva în Batsi, locul ăla chiar mi s-a lipit de inimă! Și ca să vă dovedesc, o să pun câteva poze din Batsi la final.

---

VIZUALIZĂRI: 389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI