'Omorârea Taurului' - Farşang în zona Caşin (Plăieşii de Jos, jud. Harghita)

TIPĂREȘTE

Caşinul este o mică depresiune intramontană situată în extremitatea sud-estică a judeţului Harghita, la limita cu judeţul Covasna. În această zonă sunt câtva sate care ţin de un centru comunal, Plăieşii de Jos. Plăieş înseamnă locuitor de la munte sau/şi locuitor de la graniţă cu obligaţii militare de pază, definiţii valabile (e vorba de graniţa austro-ungară). Zona este destul de izolată şi ea conservă unele tradiţii secuieşti specifice, de exemplu costumul popular femeiesc (mai ales o căciuliţă brodată specifică), gardurile din scânduri late dispuse orizontal, precum şi Farşang-ul de faţă. Zona Caşinului este un punct de întâlnire a berzelor la începerea migraţiei şi aici se găsesc foarte mulţi castori. Pe marginea estică a depresiunii apar câteva izvoare minerale carbogazoase cu gust foarte plăcut, cândva îmbuteliate.

Depresiunea Caşin este străbătută de râul omonim şi este accesibilă pe drumul modernizat care ocoleşte pe la nord Masivul Ciomad, cel cu vestitul lac Sfânta Ana. Drumul leagă comuna Cozmeni (lângă Tuşnad, în depresiunea Ciucul de Jos, jud. Harghita) de oraşul Târgu Secuiesc (jud. Covasna).

Revenind însă la oile noastre, scuzaţi, la taurul nostru, aşa cum am descris în review-ul anterior (vezi impresii) Farșangul este un carnaval specific lumii catolice maghiare și marchează intrarea în postul Paștelui (Húshagyókedd - Lăsata Secului). Deși în Secuime, personajul principal al carnavalului este o păpușă-manechin pe nume Illes (Ilie), specific zonei Cașin este înlocuirea acestei păpuși cu un ”taur”. Manifestarea are caracter de teatru popular cu participarea întregului sat, iar personajului principal (proprietarul "taurului") i se cer abilităţi actoriceşti (video).

Pentru început, sătenii, îmbrăcaţi în costume populare se adună la casa parohială din partea sudică a centrului comunal şi pregătesc "taurul". Un tânăr este îmbrăcat într-o costumaţie specială, un fel de rogojină care îl acoperă complet, cu fereastră în dreptul ochilor. Are şi o coadă, iar pe cap un vas ceramic cu coarne, special confecţionat. Normal, are şi coadă (foto, video).

În frunte cu proprietarul "taurului", cu "taurul" care este un animal nărăvaş şi trebuie "păzit" de câţiva bărbaţi înarmaţi cu furci de lemn, sătenii se aranjează într-un alai mortuar şi ies în drum pentru a străbate satul.

Proprietarul taurului dorește neapărat să vândă animalul pentru-ca să poată organiza balul de Lăsata Secului. Își exprimă oferta în public, dar cumpărătorii nu prea se înghesuie. Trebuie să cumpere multă șuncă, salam, cârnați și palincă de prune. ”Taurul” este însă un animal nărăvaș, împunge și se cam ”îndignează” când aude vorbele stăpânului. Doi-trei săteni dotați cu furci au permanent grijă ca taurul să nu atace oamenii. Când, în sfârșit, apare un cumpărător interesat, începe o negociere dură a prețului. Proprietarul ”taurului” cere 6.000 lei, iar ”cumpărătorul” este ”indignat” de așa mare preț și oferă jumătate. Vânzătorul mai lasă puțin din preț și negocierea continuă strâns. Pentru organizarea balului este însă nevoie de bani mulți, așa că cei doi nu ajung să se înțeleagă în privința prețului. Alaiul pornește mai departe prin sat să găsească alți ”cumpărători”.

Revenind la semnificația acestui carnaval, păpușa Illes, taurul în cazul de față, reprezintă iarna, anul care a trecut. Datoria alaiului este să îngroape defuncta iarnă. Alaiul "mortuar" (cu așa-zișii preoți, cardinali, cantori, soția - amanta - mireasa - bocitoare etc.) conduce răposatul pe ultimul drum. Pentru-ca totul să fie in regulă, "cortegiul mortuar" este însoțit nepărat de o formație muzicală. Farșang-ul se corelează cu alte mari festivaluri ale lumii catolice: de la Veneția, de la Rio de Janeiro, cele din Germania etc. Farșang-ul este marcat de festivități distractive zgomotoase, parade cu măști, baluri... multă veselie, mâncare și băutură. Neapărat este însoțit de puțină "nebunie", având menirea de a alunga duhurile rele, de a speria iarna și de a întâmpina învierea naturii. Este și o manifestare neipocrită: să ne distrăm cât putem acum, înainte de intrarea în Postul Paștelui.

În curând alaiul ajunge în centrul satului. Aici se repetă scena cu oferta și negocierea prețului, dar cu același rezultat... nici nu se poate altfel. Proprietarul ”taurului”, în ciuda faptului că nu are succes, cere totuși alaiului să danseze, nu în sala de bal, ci în plină stradă. Vedem «ceardașuri», frumoasele dansuri tradiționale ungurești. La terminarea spectacolului, localnicii servesc membrii alaiului (dar și oaspeții) cu mâncare și băutură. Alaiul va străbate în continuare întreaga comună, cu câteva opriri - negociere - dans - mâncare. Sfârșitul carnavalului (din păcate nu am reușit să-l vedem), este marcat de moartea animalului. Proprietarul taurilui, văzând că nu reușește să-l vândă la un preț convenabil, îi dă în cap cu toporul și îl ”omoară”. ”Taurul” se alege cu capul spart. Practic, vasul de ceramică de pe capul ”taurului” va fi spart de lovitura toporului. ”Bocitoarele” își intră în rol, ”jelindu-l” cu mare ”tristețe”. În acest moment rolul ”taurului” se termină. Este posibil ca acest obicei simbolic să aibă originea în perioada precreștină, legat de jertefele de animale. Sătenii aprind un foc și în loc de păpușa Illes din alte locuri, ei aruncă în foc paie care reprezintă pielea animalului, iarna. După ce arde ”pielea”, resturile sunt aruncate în râul care trece prin sat, simbolizând spălarea păcatelor (”cele rele să se spele”). În final, membrii alaiului merg la o masă comună.

Şi acum vă spun un secret, dar să rămână între noi. În ciuda faptului că absolut niciodată ”taurul” nu a putut fi ”vândut”, balul de Lăsata Secului s-a ținut în fiecare an.

Toate cele descrise aici pot şi văzute în următorul videoclip realizat de mine: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI