Pornind de pe Riviera Olimpului…

TIPĂREȘTE

Mulți români și-au petrecut prima vacanță din Grecia în zona numită Riviera Olimpului, în stațiunile Paralia, Olympic Beach ori Nei Pori. Situate în prefectura Pieria, pe malul Mării Egee, aceste localități au cunoscut o dezvoltare rapidă datorită turismului de masă. Cu mulți ani în urmă ne-am petrecut și noi vacanța în Grecia în Olympiaki Akti. Am ajuns acolo cu autoturismul, ceea ce ne-a dat mai multă libertate de mișcare, având cazare la o vilă în sistem self-catering.

Stațiunea Olympic Beach este un pic mai aerisită față de surata ei mai mare – Paralia Katerini, aflată la doar 2 km distanță. Vilele cu balcoane și copertine, înconjurate de flori și vegetație luxuriantă reprezintă varianta predominantă de cazare aici. Pe faleză sunt înșirate tavernele ce afișează meniuri în limba română, precum și multe magazine cu suveniruri. Pe străduțe găsim și minimarket-uri pentru aprovizionare cu alimente și băuturi. Plaja este punctul forte al stațiunii: lată și cu nisip fin. Beneficiind de autoturism am putut vizita în cele 7 zile mai multe obiective turistice, fără a apela la ofertele prezentate de agenția locală (cu excepția incursiunii în insula Skiathos).

Salonic (Thessaloniki). A fost prima destinație vizitată în timpul sejurului. Accesul rapid la autostradă și cei doar 75 de km ce trebuie parcurși până în Salonic au fost un imbold suficient pentru a porni de dimineață la drum. Bineînțeles că fetele din grup vroiau să stea mai mult la plajă astfel că le-am spus că am citit în ghidul ce îl aveam în dotare că se poate face plajă în oraș. Atât le-a trebuit: ce s-au gândit? Ne luăm costumele de baie pe noi și după 2-3 ore de plimbare mergem pe plajă. Nu vă închipuiți ce am pățit eu fiindcă am „haiducit” de la 9 dimineața la 15.30 după-amiază fără a ajunge la plajă. După ce am străbătut bulevardul Nikis, chiar pe malul mării am parcat autoturismul la stradă, lângă parcul municipal Alexandru cel Mare și am pornit spre faleză. Aici se află impunătoarea statuie ecvestră a lui Alexandru Macedon, înconjurată de o friză cu scene de luptă. În apropiere găsim Turnul Alb, element de fortificație păstrat din vechea centură de ziduri de apărare (era închis în acel an fiind în plin proces de restaurare). Urcând pe una din artere, în căutarea urmelor istorice ale vechiului oraș am ajuns lângă imensul campus al Universității „Aristotel”, cea mai mare instituție de învățământ superior din Grecia. Deja puteam vedea Arcul lui Galerius, monument clădit la sfârșitul secolului al III-lea de împăratul Galerius (de origine dacică) ca celebrare a victoriei sale împotriva perșilor (vezi articolul lui @Biancuta - vezi impresii). Scenele păstrate pe picioarele arcului sunt interesante, contribuind la înțelegerea aspectelor militare și nu numai ale epocii respective. Lângă acest arc se află Rotonda, o construcție circulară, masivă, din cărămidă ce a trecut prin mai multe faze: mausoleu (unde își dorea împăratul Galerius să fie îngropat), biserică, catedrală, moschee și din nou – în zilele noastre biserica Sf. Gheorghe și centru pentru evenimente culturale. Fără să ne dăm seama și la îndemnul meu grupul a urcat pe străduțe, urmărind o hartă dintr-un ghid turistic, până la zidurile din epoca bizantină, Turnul Trigono și mănăstirea Vlatadon. Am luat prânzul la o terasă situată chiar lângă poarta de acces Trigono, autoturismele trecând și astăzi prin deschizătura din ziduri. Drumul spre mănăstire, pe sub vechile ziduri de pe str. Eptapirgiou, oferă priveliști drăguțe spre mare, în dreptul fiecărei străduțe ori alei (cele mai multe în trepte) ce se desprind pe partea stângă. Umbra binefăcătoare, liniștea persistentă, frumoasa arhitectura și priveliștea minunată sunt atu-urile mănăstirii Vlatadon. De aici a început coborârea spre mare, la întâmplare, pe străduțele ce ni se păreau mai frumoase. Palmieri, lămâi, rodii, precum și numeroase flori străjuiau casele; străduțele pietruite, foarte abrupte uneori, case construite pe colțuri de stâncă – totul face parte din farmecul orașului Salonic. Am ajuns și în curtea Bisericii Profetului Ilie, o construcție impresionantă de cărămidă roșie, apoi la ruinele din Kyprion Agoniston Square (posibil centru administrativ din vremea romană). Având mereu marea în față am ieșit pe faleză prin Piața Aristotel, un mare spațiu de promenadă. Această plimbare, obositoare cei drept, în condiții de caniculă la amiază, a fost însă instructivă și ne-a dezvăluit și altă față a Salonicului (vezi și impresiile lui @emp - vezi impresii).

Meteora - Kalabaka. Doar 190 km despart stațiunea de pe litoralul Mării Egee de fenomenul natural și religios numit Meteora. Am parcurs relativ rapid drumul spre Meteora: E75 spre Larissa, am străbătut Valea Tembi, apoi am intrat pe E92 spre Trikala și de acolo ușor dreapta către Kalabaka, tot pe E92.

Ne întâmpină stâncile masive și numeroase indicatoare anunțând locuri de cazare, hoteluri sau campinguri. Șoseaua se îngustează în momentul în care începem să urcăm cu autoturismul pe serpentinele din jurul marilor stânci. În mai multe alveole situate pe marginea drumului, amenajate ori nu, autoturismele se înghesuie pentru un spațiu de parcare, iar călătorii coboară nerăbdători pentru a imortaliza peisajele spectaculoase. Observăm locuri pustnicești cocoțate pe stânci în poziții neverosimile, cele mai multe pustii. Se ivesc și marile mănăstiri, amplasate pe margini de prăpăstii. Efectiv rămâi cu gura căscată și încerci să înțelegi cum au fost ridicate materialele de construcție la înălțime și câți oameni s-au sacrificat pentru terminarea lucrărilor. Zona stâncilor șlefuite de vânt și ploaie creează un peisaj ireal, un loc creat special de Dumnezeu pentru înființarea acestui centru religios.

Reușim să parcăm autoturismul pe marginea drumului, după o întoarcere până în buza hăului, neexistând nici un fel de parapete. Am început călătoria inițiatică la Meteora cu Mănăstirea Marea Meteoră care are hramul „Schimbarea la Față”. Priveam cu nesaț la construcțiile situate la peste 600 m înălțime, cea mai înaltă mănăstire din cele șase care mai funcționează. Turnul de piatră din al cărui balcon coboară o plasă de frânghie acționată cu scripeți de lemn impresionează și azi. Era în vremurile trecute singurul mod de acces în mănăstire, plasă utilizată și la alte lăcașuri de cult din zonă. Scările săpate în piatră, în zigzag sau străpungând bucăți de stâncă, au fost construite abia spre jumătatea secolului al XX-lea. Sfântul Atanasie, călugăr ce s-a nevoit la Muntele Athos, a pus bazele acestei mănăstiri în secolul al XIV-lea. Începem urcușul, ridicăm piciorul pe trepte fără număr, parcurgem tuneluri scurte săpate în stâncă, păstrăm șirul pe poteca îngustă, pietruită. Cei mai slabi de înger abia cutează să își arunce privirea pe deasupra parapetului către prăpastia de lângă stâncă ori către mănăstirile din zare. Pătrundem în universul mănăstirii, ținuta decentă fiind obligatorie, ca și taxa de intrare. Zidurile de piatră și cărămidă ne cuprind la început într-un clește strâns, ca apoi să ieșim la lumină în curtea interioară, lângă biserică și spre terasa amenajată ca punct de belvedere. Curtea împodobită cu flori, clopotnița ce se înalță către cer, fântâna dătătoare de răcoare, arhitectura bisericii ne creează o stare de bine, o încântare sufletească deosebită. Am intrat în biserică și muzeu, apoi am ieșit pe terasa mai largă, în bătaia unui vânt cald, pentru a admira peisajele ce se așterneau efectiv la picioarele noastre.

A urmat coborârea și din nou urcușul, ceva mai scurt, către Mănăstirea Varlaam, ctitorită de călugărul Varlaam, tot în secolul al XIV-lea și purtând hramul „Sfinților Trei Ierarhi”. Nu lipsește nici aici scripetele ce ridica plasa din frânghie către înălțimi. Biserica principală e închinată „Tuturor Sfinților” și datează din secolul al XVI-lea. Privim de la cei aproximativ 370 m către Marea Meteoră și observăm furnicarul de pelerini sau turiști ce urcă scările în zigzag. Ne plimbăm prin curtea mică, pe lângă turnul pătrat ce adăpostește clopotele apoi ne odihnim câteva minute pe băncuțele plasate sub copaci. Balcoane de lemn sunt „agățate” deasupra hăului, câteva terase mici îmbracă o latură a mănăstirii.

Timpul se scurge atât de iute în locurile ce ne plac… ne îndreptăm spre ansamblul religios sub formă de cetate: Mănăstirea Sfântul Ștefan. Este cea mai veche (secolul al XII-lea), cea mai întinsă (7.500 mp) și cea mai ușor accesibilă (nu are scări, accesul efectuându-se direct din șosea). După cum bine știți mănăstirile de la Meteora nu sunt toate deschise în același timp, au un program propriu de vizitare, astfel că am găsit-o închisă. Ne-am reorientat rapid și am mers către Mănăstirea Sfânta Treime. Un drumeag pietruit ne conduce către baza stâncii pe care e amplasată mănăstirea. Nu, nu ne cățărăm pe scări de frânghie ca în vechime, ci vom urca aproape 150 de trepte săpate în stâncă și vom trece prin câteva tuneluri înguste. Pe sus se văd cablurile unei mașinării, un fel de cabină, ce te duce prin văzduh către complexul religios. Zeci de ani a durat ridicarea materialelor de construcție în vârful mastodontului de piatră, ctitor fiind călugărul Dometie. Platforma din vârful stâncii are o suprafață considerabilă, spațiul fiind mult mai larg față de celelalte mănăstiri. Suntem întâmpinați cu ospitalitate și invitați să servim o bucățică de rahat. Privim cu nesaț către clădirile de cărămidă, ne odihnim pe o băncuță în interior și apoi pășim către platforma de stâncă ce oferă o priveliște magnifică către Kalabaka.

Am plecat din zona „pădurii de stânci” pe altă bretea ce ne-a scos în orășelul Kalabaka cu imaginea frumoaselor mănăstiri cocoțate pe stânci încă întipărită pe retină (vezi și impresiile lui @deliutza27 - vezi impresii). Este o excursie ce ne-a încântat din toate punctele de vedere, ea desfășurându-se între orele 07.30 – 16.30, pe cont propriu, cu autoturismul personal. Astfel poți hotărî singur ce mănăstiri vizitezi, după ce ar fi bine să consulți un program, și cât timp vrei să petreci la fiecare (excursiile organizate merg doar la două mănăstiri). Cele trei mănăstiri rămase mă tot îndeamnă să revin în acea zonă.

Agia Paraskevi – Valea Tembi. Cu toate că pe aici am trecut în drum spre Meteora, nu am oprit cu ocazia acelui drum ci am revenit a doua zi. Găsim un loc de parcare în spațiul special amenajat pe acest defileu și traversăm podul suspendat peste râul Pinios. Este bine cunoscută povestea Sfintei Paraskevi și puterea sa miraculoasă în vindecarea oamenilor cu probleme de vedere. În peretele de stâncă se află o grotă unde s-a amenajat o mică biserică ce adăpostește moaștele sfintei, precum și un izvor cu apă vindecătoare. În zonă sunt mai multe tonete și magazine ce vând icoane. Popasul în acest loc durează undeva între 40-60 minute.

Orașul antic Dion. În acea vacanță nu am putut rata vizitarea unui sit arheologic, cu voia sau fără voia companionilor. Atât situl arheologic, cât și muzeul alăturat au fost descrise atât de bine de @irinad aici (vezi impresii) și aici (vezi impresii). Situat doar la circa 30 km distanță de stațiunea Olimpic Beach, orașul antic Dion este o opțiune interesantă pentru iubitorii de istorie, artă și arheologie. Am petrecut două ore călătorind printre „pietre”, conștient fiind că nu am parcurs toate obiectivele descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Dion. Existau panouri explicative și pasarele din metal ce traversau anumite zone mlăștinoase. Statui (cu cap ori fără), coloane, ziduri, latrine publice, canalizări, străzi pietruite, frumoase mozaicuri, sisteme de încălzire, băi publice – sunt elemente nelipsite din acest sit arheologic.

Mănăstirea Nea Agios Dionysios. După ce am plecat din Dion, în Litochoro am urmat indicatoarele către Mănăstirea Sfântul Dionis, situată la 3-4 km de oraș, după un urcuș ușor pe o șosea de calitate. Este vorba despre noua mănăstire întemeiată în 1950 pe locul unui vechi schit; mănăstirea veche se află la 15 km depărtare în inima muntelui, ea a fost distrusă în anii celui de-al doilea război mondial de bombardamente germane. Interiorul lăcașului mănăstiresc este drăguț, arhitectura plăcută ochiului. Biserica de cărămidă roșie, foișorul înalt de lemn, clopotnița înaltă dau farmec mănăstirii. Un loc destul de pustiu, nu am văzut picior de călugăr.

Castelul Platamonas. Am observat această fortificație cocoțată pe o înălțime în drumul nostru către Meteora. Astfel că, în una din diminețile sejurului am hotărât să tragem o fugă la castel, situat doar la 37 km distanță de Olympic Beach. Există parcare amenajată la baza dealului pe care se află cetatea. În prețul biletului de intrare am primit și un pliant informativ. Cetatea, bizantină la origine, apăra defileul de la Tembi, găzduind o garnizoană consistentă; în interiorul zidurilor nu se află nici un castel, în sensul propriu al cuvântului. Priveliștea ce se așterne în fața ochilor este superbă, atât cea dinspre Marea Egee, cât și cea dinspre satul Platamonas. Zidurile crenelate datează din secolul al XIII-lea, cu îmbunătățiri aduse de diverșii stăpâni: ducele Epirului, venețieni, otomani. E o plăcere să urci scările de piatră până sus pe ziduri și să privești marea printre creneluri. Citadela centrală, turnul hexagonal, înconjurat la rândul său de ziduri e una din atracțiile cetății; din păcate, nu se putea urca în el. Curtea, în care am găsit rodii aproape coapte, este împânzită cu locuri și ziduri descoperite în urma săpăturilor arheologice. Astfel, am putut vedea fragmente din biserici, cu urme de pictură, cisterna cetății, diverse clădiri administrative. A fost o oră interesantă petrecută pe zidurile unei vechi fortificații cu frumoase imagini ce se deschid către albastrul infinit. Despre localitatea Platamonas a scris de curând @wolf2001 aici (vezi impresii).

Concluzii. Acestea au fost obiectivele vizitate în cadrul sejurului din Grecia, având ca punct de plecare stațiunea Olympic Beach. Singura excursie achiziționată de la o agenție de la fața locului a fost croaziera în insula Skiathos despre care, poate, voi povesti separat. Vizitele au alternat cu perioade de plajă și bălăceală în apa caldă a mării. Sunt locurile cele mai vizitate de către cei ce se cazează pe Riviera Olimpului și care nu necesită un efort foarte mare (fizic, timp ori bănesc).

Grecia e atât de frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 3685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI