Şi grecii au talent!

TIPĂREȘTE

Am luat drumul Greciei uşor descumpănit de ceea ce citisem pe afa.ro despre resortul la care aveam rezervare şi despre drumul spre Thassos - experienţă rutieră asupra căreia mi-am exprimat şi eu la un moment dat nemulţumirea pe acest sait. Pînă şi amicii cu care am purces la drum şi care au fost principalii artizani ai plecării cu automobilele din dotare mi-au dat dreptate şi au recunoscut: se întorc fraţii Wright în mormînt!

Coană Sofia, varianta păguboasă

Am ales drumul prin Sofia, dat fiind că am plecat aproape de miezul nopţii şi nu eram siguri că pe celelalte rute e bine de mers noaptea. Evident că în chinurile facerii preparativelor de plecare am uitat ceva, o chestie neînsemnată, dar de a cărei importanţă mi-am dat seama ulterior, cînd, după 25 de kilometri în Bulgaria, am realizat că nici „smartu” şi nici „magic efemu” nu mai funcţionau, iar eu căutam de zor cutia cu CD-uri pentru călătorie. Cu CD-urile, hai, mai treacă-meargă, dar ce te faci cu posturile de radio bulgăreşti, care anunţau de la un capăt al scalei la celălalt vremea în Bulgaria, preţ de aproape o oră! Cînd s-au lămurit că tot poporul vecin şi prieten ştie că nu e cazul să-şi ia umbrelele, au dat drumul şi la muzică, zdrăngăneală made in Romania, cap de afiş fiind unul de pe la noi care face pe negrul şi cîntă în sînii goi. Am uitat cum îl cheamă... Ceva cu Alex şi nu mai ştiu cum. După fix 12 ore am trecut graniţa bulgaro-elenă. Nu am fost deranjaţi de poliţia bulgară, poate şi pentru că abia mă ţineam de volan, dar să mai bag şi viteză! Am alimentat cu motorină la ultima staţie de carburanţi de lîngă Kulata, cu euro, paritate juma de euro la o leva. Aşadar, Bucureşti-Kulata vreo 600 de km, pînă la destinaţie, Esperides Sofras Resort în Thassos, dacă nu m-a păcălit cumva kilometrajul, 796 km.

Rezervare cu cîntec

Rezervarea la Esperides am făcut-o iniţial telefonic, pe la început de iunie. Resortul ne-a fost recomandat de nişte amici care şi-au petrecut anul trecut concediul acolo. Am pus aşadar mînuţa pe telefon şi „kalimera-kalimera” am comandat două duble cu pat suplimentar plus două apartamente, cărora ei le spun Superior Family Appartment. E de fapt dublul unei „duble”, nu sînt, cum aţi fi tentaţi să credeţi, două încăperi. Modelul acesta de apartament are un pat matrimonial şi unul sau două single, cu masă mare în mijlocul încăperii. Staţi să revin la rezervare... După o serie interminabilă de convorbiri telefonice, majoritatea din pricina amicilor care acum mergeau în Thassos, acum plecau în Turcia, am declinat responsabilitatea altcuiva, drept pentru care madam Christina Spiliotis, proprietara stabilimentului, ne-a cerut un avans de 300 de euro, pe care l-am plătit cu enervarea firească a omului care a aruncat 55 de euro pe apa sîmbetei, bani pentru comisionul transferului bancar. Aici am un pont: încercaţi să faceţi rezervarea prin telefon sau prin saiturile specializate, ori dacă mai pleacă amici spre Thassos, daţi-le lor banii să vă plătească avansul. Asta o puteam face noi, dar ne-am trezit tîrziu. La o săcoteală simplă, 55 de euro fac aprope 25 de beri! Deşi cu voucherele în buzunar, madam Christina Spiliotis s-a încurcat cu rezervarea apartamentelor (sau aşa a lăsat să se înţeleagă) şi cele două familii care au rezervat apartamente au constatat că trebuie să doarmă primele două nopţi în cameră dublă cu extra bad. În cele din urmă, proprietăreasa le-a redus preţul sejurului de la 465 la 430 euro, iar în cele două zile de bejenie le-a oferit din restaurant mîncare sau băuturi în valoare de 40 de euro pe zi de familie. Trebuie să recunoaştem că au avut obrazul subţire.

Calitatea şi preţul, raport excelent

Mă simt dator să fac o precizare importantă: am plătit pentru tot sejurul 355 de euro, adică şapte nopţi de cazare în cameră dublă cu pat suplimentar. În acest preţ este inclus şi micul dejun. Hai să povestesc niţel şi despre micul dejun ceva, să nu uit... Mic într-adevăr. Modest din toate punctele de vedere, ni se punea în faţă aceeaşi felie de salam ieftin şi un caşcaval ca de post. Vă daţi seama că nu mai sunt la vîrsta laptelui cu cereale, nu mănînc nici mezeluri, motiv pentru care am spus adio micului dejun fiindcă singurele alimente comestibile pentru firea mea pretenţioasă – pîinea prăjită cu unt şi miere – lipseau cu desăvîrşire. Pîinea nu era deloc prăjită că nu aveai unde, untul era de fapt margarină produsă de o fabrică de detergenţi, iar mierea semăna la gust cu albina. Am remarcat că, în special familiile cu copii mici, îşi suplimentau micul dejun cu alimente de la supermarket, fapt care nu nemulţumea pe nimeni. Aşa am făcut şi noi în cele din urmă. Cafeaua era de un singur fel: proastă, subţire şi acră-sărată.

Revin la precizarea cu 355 de euro preţ per sejur. La banii ăştia sînt convins că nu ai cum să fii nemulţumit. Intuiam că aşa va fi şi nu ne-am făcut aşteptări prea mari şi am socotit vacanţa una low-cost încă de cînd am făcut rezervarea. Micul dejun prost e compensat din plin de una bucata cameră dublă cu pat suplimentar mare, curată, cu paturi mari şi saltele sănătoase. În cameră veţi descoperi următoarele obiecte de mobilier: două noptiere, masă de toaletă, masă cu două scaune şi televizor LCD care prindea şi ProTV Internaţional. Aerul condiţionat era gratis, am primit de la recepţie odată cu cartela de intrare şi telecomanda de la AC. Frigiderul din cameră era minuscul, dar înghiţea în pîntecele său aproape opt beri. Mie mi-a plăcut şi baia! De fapt m-a cucerit din prima faianţa neagră cu încrustaţii albe. Dădea impresia că e marmură... Era totuşi mică, puteai folosi duşul, closetul, şi oglinda în acelaşi timp. Chiar dacă după duş se inunda în totalitate, în cîteva minute se scurgea toată apa, semn că meseriaşii care au meşterit-o au folosit corect bolobocul. Pe mine m-a amuzat chiuveta, avea o formă de lighean de la ţară. Balconul era măricel cu două fotolii comode şi o masă. Am avut camera cu vedere parţială la mare, de fapt din balcon se vedea şi marea şi muntele din spatele hotelului şi curtea cu palmieri şi măslini. Trebuie să ştiţi că toate camerele cu vedere spre mare au un neajuns, între hotel şi mare fiind şoşeaua care înconjoară insula şi care este extrem de circulată, chiar şi în primele ore ale dimineţii. Curăţenia în camere se făcea zilnic, tot zilnic se schimbau prosoapele şi aşternuturile.

„Aeroclor” la piscină

Resortul Esperides este compus din opt corpuri de clădire de cîte trei niveluri, dispuse într-un pătrat perfect la mijlocul cărora se află o piscina şi barul. Am văzut că piscina avea succes, fiind mai mereu plină, deşi mirosea, uneori, îngrozitor a clor. Era curaţată cu regularitate de albine, muşte şi frunze de îngrijitorul ei, kir Gregorio, un tip discret şi care îţi făcea tot felul de comsioane dacă-i solicitai ceva. De jur împrejurul piscinei, şezlonguri comode cu umbrele acoperite cu trestie. În tot resortul aveţi internet wireless, dar care mai dădea rasoale uneori şi trebuia restartat routerul, misiune care cădea în sarcina lui kir Gregorio. Mai-marele de la barul piscinei este un bulgar de treabă care vorbeşte bine engleza. La bar, preţurile la cocteiluri sînt ceva mai măricele, încep de la 4 euro, chiar şi cele non-alcoolice. Berea locală este 2 euro şi jumătate. Tot la bar puteţi comanda şi mîncare (o puteţi face şi în restaurant, evident). Vreau să vă spun că preţurile sînt la jumătate faţă de cele de la tavernele din Limenas. Şi la taverne şi la restaurantul de la Esperides, parcă se abuzează niţeluş de faptul că sîntem în patria uleiului de măline, iar mîncărurile sînt uneori cam uleioase.

Fără metehne autohtone

Nici nu mi-am închipuit altfel! Toţi locatarii resortului proveneau din România. M-a cam indispus la început, dar pe parcurs am constat că nu existau mîncători de semniţe şi toată lumea a fost respectuoasă. Un plus de la mine pentru acest aspect. Am remarcat că se respectau tacit locurile de la şezlongurile piscinei, iar nou-sosiţii făceau întocmai. Iar ca excepţie de la regulă, în penultima zi ne-a dispărut din piscină salteaua copiilor. Am pus-o pe seama faptului că în ultimele zile au sosit cîteva familii de turci şi greci şi poate am căzut noi victime „prieteniei” lor tradiţionale...

Plaja „la gîrlă”

Denumirea i-a dat-o un copil al expediţiei noastre, nemulţumit probabil de faptul că e cam înghesuită. Poate a avut dreptate. Aparţine exclusiv resortului Esperides, este dotată cu şezlonguri şi umbrele. Nisipul e fin, iar singurul incoveninent ar fi că, în momentul în care valurile sînt mari, acestea o „spală” cu totul şi trebuie să-ţi ridici papucii şi sticlele cu bere la o înălţime apreciabilă. În cele două sau trei zile cît am fost la această plajă nu au existat arici de mare, în schimb albinele au făcut ravagii, mai ales cele eşuate pe nisip, care înţepau şi pe jumătate moarte. Am avut parte de cel puţin două sinucigaşe pe zi, motiv pentru care o parte din timpul alocat plajei l-am petrecut scărpinîndu-mă la locurile vătămate. Alte plaje pe unde am mai hoinărit: Mkryamos, Marble (plaja de marmură) şi micuţa plajă din Limenaria – o mare dezamăgire, atît plaja cît şi oraşul.

Concluzie

În cele din urmă, concediul a fost unul reuşit, poate şi pentru că am plecat de acasă cu deviza că nimeni şi nimic nu ne vor strica expediţia. Ştiam că este la 4 km de Limenas, dar cum toate gagicile noastre posedă permis de conducere, nu a fost o problemă cu transportul de la hotel la Limenas. Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, recomand resortul Esperides, însă trebuie să ştiţi că nu circulă nimeni printre mese cu tăvi cu purceluşi de lapte. Bucuraţi-vă ochii cu o combinaţie demenţială: mare şi munte în acelaşi loc. Sînt uşor dezamăgit că insula nu are portocali şi lămîi. Sînt două variante apropos de insula Thassos, în prima ar intra aceia care se îndrăgostesc pe loc şi iremediabil de această destinaţie, în a doua sînt ceilalţi. Acolo cred că m-aş încadra şi eu.

Detalii tehnice

Caseta tehnică a concediului nostru ar arăta cam aşa: 350 euro preţ pentru 7 nopţi (24-31 august 2011), cameră cu trei paturi şi mic dejun. Am consumat la dus 32 de litri de motorină, aferenţi distanţei de 800 de km, prin Sofia, la care am adăugat 25 de lei taxa de la podul ce leagă Giurgiu de Ruse, apoi 15 euro pentru vigneta bulgărească valabilă pentru o lună. Pînă aici, cam 500 de euro, cu tot cu preţul pentru feribot, 24 de euro, pentru automobil şi 3 persoane, doi adulţi şi un copil. 1100 de euro cheltuiţi în Thasoss (aici depinde de fiecare familie în parte cît şi-a propus să cheltuie) care includ şi cei 24 de euro transbordarea cu feribotul înapoi spre continent. Mie îmi ies cam 1400 de euro preţ total al concediului, deşi dacă e să puneţi pe hîrtie calculele mele s-ar putea să nu iasă, fiindcă nu am socotit un plin de motorină pe care-l aveam deja făcut la ieşirea din ţară. Fac precizarea că am preferat să fac public bugetul pentru aceia care vor alege resortul Esperides sau oricare altul din Thassos. La fel de adevărat este că nu am avut nici măcar o bere cumpărată din ţară, spun asta că am văzut la piscină români care consumau băuturi de-ale noastre. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos şi am cumpărat de la supermarketurile din Limenas, dar am avut grijă să cumpăr de la barul resortului tot felul de cocteiluri pentru gagici ca să nu se sperie cumva tovarăşul Todor Jivkov, barmanul şef.

---

VIZUALIZĂRI: 10324 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI