Drumul până la capătul lumii (antice)

TIPĂREȘTE

Decizia de a ajunge în Peloponez nu a fost una ușoară, iar unul din motive a fost chiar costul deplasării, care așa cum veți observa nu este unul mic. Nici factorul oboseală nu poate fi neglijat complet. Nu spun că nu a meritat, ci dimpotrivă.

Sigur titlul este un pic exagerat, dar trebuie să-mi atrag și eu ceva cititori, nu? Monemvasia chiar se află în unul din cele mai îndepărtate locuri ale Greciei continentale. Și dacă mă gândesc la vizita făcută la Peștera Diros, asimilată de unii cu intrarea în tărâmul morții lui Hades, atunci putem discuta chiar de sfârșitul lumii pământești :).

Review-ul poate fi util tuturor celor ce străbat Bulgaria spre Grecia (cu toate că nu am pus deloc accent pe parcurgerea Bulgariei, aceasta fiind descrisă în multe impresii pe site). Drumul până la Salonic este comun pentru (aproape toate) destinațiile, apoi pentru toți cei ce se îndreaptă spre Atena sau în localități aflate pe drumul spre Atena informațiile sunt de asemenea comune.

Drumurile le fac în general sâmbăta sau duminica, de obicei este ceva mai puțin aglomerat (mai ales la trecerea sau ocolirea orașelor mari) iar numărul de tiruri este mult mai mic. Și mai plec duminica ca să am timp să mai rezolv din problemele de serviciu rămase de rezolvat din săptămâna anterioară (sâmbăta fiind o ancoră pe care nu ezit să o folosesc). Apoi nici nu mă sună (aproape) nimeni la telefon pe drum.

Există și un dezavantaj să ajungi duminica la o cazare intermediară – oraș. Ca de exemplu Salonicul sau Kavala arătă ca după bombardament, nu găsești mai nimic deschis. Excepție fac restaurantele și unele obiective turistice. În schimb o cazare intermediară într-o stațiune nu comportă astfel de riscuri. Ei trebuie să profite cât mai mult de sezon, nu își permit să țină închis în această perioadă.

Când faceți calculul pentru drum și aveți cazare intermediară ar trebui să o luați și pe aceasta în calcul. Mai ales în cazurile în care cazarea intermediară nu se constituie într-un scop în sine (ceva ce vă doriți neapărat să vizitați). Nu uitați că sunt multe cazuri în care costul transportului poate fi mai ieftin cu avionul decât cu mașina (varianta auto cred că devine rentabilă de pe la 4 persoane în sus, depinde însă de mulți factori). Și până la urmă și timpul pierdut, oboseala se constituie tot în cheltuieli, dar mai greu estimat, cheltuieli care depășesc de multe ori calculele efectuate pe baza cheltuielilor materiale evidente. E adevărat că mașina îți oferă, mai ales când scopul primordial este dorința de a vedea, de a vizita cât mai multe locuri, o mai mare libertate de mișcare. În acest caz dacă renunți la mașină ar trebui să iei în calcul închirierea unei mașini (și costurile aferente, bineînțeles).

Apoi încerc să fiu plecat pe o perioadă cât mai mare în cazurile în care este vorba despre drumuri lungi. Din două motive:

1. Oboseala: Drumurile lungi, recunoaștem sau nu, ne solicită destul de mult.

2. Costurile de transport: Fie că mergem 7 zile sau 14 zile transportul de la și până la destinație are același cost. În schimb costul raportat pe zi este mult mai mic. De pildă dacă transportul costă 500 Eur atunci dacă stai 7 zile costul raportat la zi este 71 EUR, dar pe 14 zile acesta este de 36 EUR)

Așa că am plecat în penultima duminică din iunie la ora 4:20. Nefiind un șofer de noapte, plec de obicei dimineața devreme. Îndeajuns de devreme încât să trec de Ruse înainte să se trezească lumea și să fie vânzoleală mare. Și înainte de schimbul de tură al vameșilor, care duce inevitabil la timpi morți. Taxa de pod se știe: 13 Ron dus, 2 EUR la întoarcere.

Eram convins (după impresiile scrise de @ionescunic) să trec pe la Makaza. Din păcate cu câteva zile înainte de a pleca s-a rupt drumul de pe pasul Republika și am abandonat ideea atât la dus cât și la întors.

Am oprit la primul Shell din Ruse (nu se poate rata) să fac plinul și să iau vinieta bulgărească. Plinul l-am făcut, dar vinieta nu am luat-o pentru că nu aveau. Așa încât 2-3 km mai încolo am oprit la Lukoil și am luat vinietă (la următorul drum în Grecia – la aproximativ 1 lună - am oprit direct la Lukoil).

De obicei nu făceam plinul la bulgari, dar cum autoritățile împreună cu distribuitorii de benzină au reușit să ne aducă cel mai mare preț din regiune la benzină au reușit să mă convingă să fac acest pas.

La graniță vinieta de obicei nu este disponibilă, iar prima benzinărie pe dreapta este o „șmecherie” bulgărească unde se plătește BUvinieta dublu. Pe drum mai există un chioșc unde vinieta este ceva mai aproape de prețul normal. De obicei iau vinieta de la o benzinărie aparținând unui lanț de benzinării cunoscut (deex: Lukoil, Shell) asta și pentru că pot plăti cu cardul.

Prin Bulgaria am circulat destul de bine. Sofia am trecut-o pe centură – a fost destul de bine, mai bine ca în alte dăți. Nici pe polițiști nu prea i-am zărit pe tot drumul prin Bulgaria. În total vreo 3 echipaje, 2 semnalizate destul de bine cu farurile de cei ce veneau din sens opus :). Știam deja că aproape de granița cu Grecia drumul era ocolit din Petrich spre Kulata. Pe această porțiune s-a mers și foarte prost.

La granița cu Bulgaria a fost un pic mai aglomerat, nu prea aveau chef vameșii de treabă (sau poate se schimbase tura). Cert e că după câteva minute de așteptare în van mașinile au curs rapid una după alta.

Drumul între granița Bulgariei și centura Salonicului l-am găsit așa (aproximativ) cum l-am găsit de vreo 9 ani încoace: autostrada neterminată. Măcar ei între timp au făcut altele,..

În Paralia Katerini am ajuns la 14:46 așa încât în total am făcut 10:26h în prima parte a traseului. Ne-am propus să facem popas aici, stațiunea fiind situată aproximativ la mijlocul drumului, iar unii pasageri doreau să vadă cu ce „se mănâncă” această „celebră” stațiune. Costurile de cazare (la hotel Akropol) au fost foarte mici, respectiv 25 EUR/2 persoane și 35 EUR/3 persoane incluzând micul dejun. Apoi ne-am gândit că poate facem și o plajă (de fapt o baie în mare) cu ocazia asta testăm și plaja. Cum gândurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, am fost invitat să mă duc singur la baie dacă am chef. Așa că prima baia a fost și primul obiectiv tăiat de pe lunga lista de obiective :(. Adică am început cu dreptul :). De fapt fetele nu se gândeau decât la shopping :)).

Am pornit a doua zi de la Paralia pe la 8:50. Pâna la Atena drumul este în mare parte pe autostrada A1 (Aegean Odos) – prima autostradă a grecilor. În mare parte pentru că, spre surprinderea mea, sunt două bucăți de autostradă neterminate încă. Sunt lipsă 21 km între Leptokaria și Larissa și alți vreo 30 de km în zona golfului Maliakos Eram absolut sigur că până la Atena este autostrada terminată.

Porțiunea aceasta este și cea mai mare consumatoare de taxe de autostradă. Îmi făceau ochii ca la flippere și băgam bani ca la jocurile mecanice (actualmente păcănele). Cu singura deosebire că aici nu aveai nici cea mai mică șansă de câștig. Nici nu treceau bine 15-20 minute că mai dădeai câțiva EUR. Ba chiar am avut și reproșuri: „chiar așa dăm bani la fiecare sfert de oră”. Acum eu le-am explicat partenerilor mei de călătorie că dacă aș merge mai încet am putea să dăm aceeași bani la jumătate de oră. Brusc s-au răzgândit: „lasă, lasă, că dacă mergi mai încet nu mai ajungem nici mâine”. Acesta e avantajul când ești capabil să dai oamenilor soluții, le oferi posibilitatea să aleagă :)). Despre alte aventuri de pe drum cât și despre casca anticastane am mai scris pe aici

Cert este că porțiunea dintre Paralia Katerini și Monemvasia am parcurs-o în 8 ore și 20 minute, incluzând popasurile necesare. Drumul parcurs între cele două puncte a avut o lungime de 741 km din care 600 i-am parcurs pe autostradă iar restul pe un drum destul de anevoios (printre munți în mare parte). Mi-am dorit ca la dus să trec și pe lângă Canalul Corint, însă presiunea „publicului” era prea mare ca să îmi permit o astfel de „greșeală strategică”.

În Peloponez sunt destule benzinării care nu au disponibilă plata cu cardul. Am întrebat la două iar la a treia am băgat benzină de teamă să nu mă fac de poveste. Nu am băgat decât 20 de litri căci aveam planificat ca plățile pentru benzină să le fac cu cardul (nu voiam să îmi consum numerarul) …

Era un banc pe vremuri: „Ce face românul când nu mai are bani? Schimbă 100 de dolari.” Parafrazând acum (cu toate că e mai logic, oarecum): „Ce face românul când nu mai are bani? Plătește cu cardul”. Dar nu în Grecia. Se feresc grecii de card ca dracul de tămâie. La niciuna din cazări nu au vrut să audă de plata cu cardul. Ba chiar în Paralia mi-au spus: da, se poate, dar plătiți cu 10% mai mult. Chiar dacă diferența nu era foarte mare am preferat, ați ghicit, să plătesc numerar.

Atenție sunt pasaje întregi de autostradă fără benzinării. Sfatul meu este să nu lăsați rezervorul să scadă sub 25%, asta dacă nu vreți să aveți emoții suplimentare. Dacă totuși sunteți aproape de limită o soluție ar fi să coborâți de pe autostradă și să căutați o benzinărie în apropiere. De asemenea țineți cont că la greci nu toate benzinăriile sunt deschise non-stop (nu mă refer la cele de pe autostradă). Așa că la orele nopții sau duminica puteți avea surpriza să găsiți benzinării închise. Așa că încercați să nu ajungeți cu rezervorul gol nici în Peloponez.

Deși este bine cunoscuta sintagma „mai lungă-mi pare calea/acum la întors acasă” de data aceasta nu a fost așa. Asta pentru că, Monemvasia a fost doar prima oprire din periplul peloponeziac. La întoarcere am avut mai multe opriri/vizite. De aceea drumul a fost mai ușor de suportat.

După Monemvasia a urmat Tolo, unde am stat la un hotel de excepție în opinia mea. Traseul a fost de 236 km incluzând și vizita (cu rătăcirile necesare) la To Liotrivi, domeniu ce a aparținut cunoscutului (de către greci :) ) poet Yannis Ritsos.

După 6 zile petrecute în Tolo, mai aveam planificate alte două nopți la Atena. Cum distanța între cele două localități este foarte mică (150 km) mi-am permis luxul să fac o mică ocolire astfel încât să vizitez râvnitul Canal Corint. Ocolire care merită „toți banii” dat fiind spectaculozitatea acestuia. În plus am „fentat” și un „toll” de 2,4 EUR (costurile pesemne că sunt măcar aceleași, dat fiind că există o mică ocolire, în consecință consumul de benzină este mai mare).

Deși construirea Canalului Corint a fost gândită, (și chiar s-a început cu timiditate ;) ) încă din antichitate, acesta a fost construit în perioada 1881-1893. La vremea respectivă a fost considerată o mare minune tehnologică, având 6,4 km lungime, lățimea la bază de 21,4 m și adâncimea minimă de 8 m. Acest canal unește Marea Egee de Marea Ionică și scurta drumul navelor cu aproximativ 400 km. În zilele noastre acest canal este traversat doar de vasele turistice, cele de marfă fiind prea mari pentru a se putea strecura pe aici.

Dacă aveți drum spre Peloponez, merită cu siguranță de pus pe listă. Sper ca pozele postate să vă convingă, dat fiind că sunt și singurele de la acest set de impresii. Distanța parcursă cu tot cu ocolire până la Atena (am stat undeva în partea de nord a Atenei) a fost de 174 km.

Ar mai fi de menționat că înainte și după Atena sunt câteva porțiuni de traseu ireale, autostrada se învecinează cu marea, culori, lumini, tuneluri toate se întretaia, întrepătrund. Aproape că îți vine să reduci viteza și să cazi mut de admirație. Întotdeauna mi-am spus că cea mai mare problemă a șoferului este că nu poate vedea, admira peisajele precum ceilalți pasageri.

De la Atena ne-am oprit în Sidirokastro. Aici am înnoptat la hotelul Agnantio Hotel & Spa, un foarte bun hotel de tranzit. Cei 593 km până în Sidirokastro i-am străbătut în 5 ore și un sfert, incluzând un popas destul de lung la o cafea undeva pe autostradă.

A doua zi dimineață (8:50), după un mic dejun excelent, am pornit spre casă. Am oprit ca de obicei în free shop-ul din vamă, o meteahnă mai veche, chiar dacă nu se justifică din plin. În Bulgaria am oprit la o benzinărie unde se afla un grup de turiști greci, extrem de gălăgios, și care blocase toate casele de marcat. Se certau pe cursul de schimb, în definitiv era treaba lor. Treaba mea era să plătesc benzina să pot pleca mai departe, din păcate nu a fost deloc simplu :) . Am pierdut cel puțin 20 de minute aici.

Ultimii 611 km până i-am parcurs în total în 8 ore și 45 minute.

Să trecem la cifre. Taxele de autostradă sunt următoarele (pornind de la granița cu Bulgaria și terminând cu Tripoli)

Egnatia Odos (A2)

• Malgara1.20 €

Aegean Odos (A1)

• Aignio (Kleidi) 2.20 €
• Leptokaria2.00 €
• Pyrgetos2.00 €
• Makryochori1.40 €
• Moschochori4.00 €
• Pelasgia3.50 €
• Agia Triada1.65 €
• Tragana3.90 €
• Thiva3.95 €
• Afidnes3.35 €

Attiki Odos (A6)

• Attiki Odos2.80 €

Olympia Odos (A8)

• Elefsina2.10 €
• Isthmos1.80 €

Moreas Odos (A7)

• Spathouvouni2.50 €
• Nestani2.40 €

Totalul taxelor de autostradă pe direcția dus a fost de 40,75 EUR.

Până la urmă nu este foarte mult, căci dacă te duci pe o insulă elenă de cele mai multe ori costurile sunt cel puțin atât (o excepție notabilă: Thassos) și mai sunt și costuri de carburant și taxe de autostradă.

Prețurile au fost modificate ultima dată în februarie 2014 iar din ce știu eu, deocamdată nu vor fi alte modificări.

Teoretic ar mai fi și Stylida – 1,75 EUR (între Pelasgia și Agia Triada). Când am fost eu nu se plătea, nu știu exact care este situația acum. Aici există și o poveste cu un primar care dat ordinul să se intre cu buldozerul peste toll-ul din Stylida, gest în urma căruia a fost arestat.

Costul carburantului este foarte important. La mine cu atât mai mult cu cât mașina cu care am fost era pe benzină iar consumul mediu a fost de 11%. De obicei consumul la drum lung (inclusiv cu porțiuni de autostradă) este cam de 9,7-10,1, dar se pare că de data asta am apăsat ceva mai tare pe pedala de accelerație. Dar când ai mai bine de 1500 km de parcurs nerăbdarea este destul de mare :). Apoi prin Peloponez, majoritatea drumurilor le parcurgi pe munte, drept pentru care și aici consumul este crescut. De menționat că în Grecia prețul motorinei este mult mai mic (în jur de 1,4 EUR din ce am reținut), iar cu o mașină cu consum mediu (să zicem) de 5,5% costul poate fi în jur de 40% față de prețul plătit de mine.

E drept că am împărțit costurile, fiind 2 familii, să nu mai spun că de fapt costul integral în Grecia a fost asumat de cealaltă familie. Prețul mediu plătit anul trecut pe benzină în Grecia a fost 1,72 EUR/l. Conform unor informații (nu știu cât de consistente) astăzi prețul mediu în Grecia pentru benzină este 1,59/l la benzină și 1,25 la motorină.

În total am parcurs peste 4000 km, iar costul total al carburantului a depășit 500 EUR.

Se întâmpla în 2009. Fusesem nu cu mult timp în urmă în Corfu și Lefkada. Drumul spre Corfu, din dreptul Salonicului l-am făcut pe Egnatia Odos, ce de curând fusese dată în folosință în întregime în drumul spre Igoumenitsa. Un fel de „state-of-the-art” cu o sumedenie de tuneluri și viaducte, de lungimi mari, o adevărată desfătare.

Nu după mult timp, după ce fusesem la Bran, mi-a plăcut mie idea să mai schimb traseul de pe Valea Prahovei la dreapta din Sinaia spre Moroieni și apoi Târgoviște. Dar drumul de la Moroeni la Târgoviște era plin de gropi (folosind o parabolă, gropi de lungimea tunelelor de pe Egnatia Odos), un adevărat pericol. Nu numai că intrai într-o astfel de groapă, dar participanții la trafic erau nevoiți să meargă pe sens opus (vorbim despre o bandă pe sens :( ) astfel încât pericolul de accident era unul aproape iminent (nici acum drumul nu e cu mult mai bun). Ajungând acasă obosit și furios, citesc că dl. președinte (la vremea aceea) Băsescu tocmai s-a gândit să compare infrastructura din România cu cea a Greciei (ca fiind similare). Articolul îl găsiți de exemplu aici. Inutil să povestesc că la vremea respectivă Grecia avea peste 1000 km de autostradă (și nu doar la câmpie cum sunt ale noastre) iar noi aveam mai puțin de 500. În condițiile în care suprafața Greciei (cu tot cu insule) este de 131.957 kmp iar a României aproape dublu 238.391 kmp.

Protestul meu este împotriva politicienilor de orice parte a eșichierului politic, care ne sfidează cu regularitate.

Ca să vedeți că sunt imparțial, v-o dau ca exemplu și pe „doamna” Gabriela Firea care afirmă cu nerușinare că PSD a construit în 3 ani 700 km de autostradă. Fără a intra în amănunte, pot spune doar că în total în România sunt 680 km autostradă, inclusiv cei (puțini) construiți pe vremea comunismului. Știre care, mai mult sau mai puțin ciudat, a cam dispărut după toate site-urile de știri. O puteți însă găsi (nu știu pentru cât timp) aici.

Cert este că la ora actuală noi avem 680 km autostradă, iar grecii mai mult de 2000 km

Așa, în glumă (care sper să nu devină realitate) puteți citi acest articol. Dacă v-a plăcut încercați și finalizarea autostrăzii Transilvania.

Pentru că între timp am ajuns într-o mini vacanță în Olympic Akti, am termen de comparație între cele două variante de traseu (Makaza vs Kulata). Cu excepția Thassos-ului (și eventual Halkidiki) (unde este evident că varianta spre Makaza este câștigătoare) pentru restul Greciei se pune problema cum ajungi de la București spre zona dorită (care trece oricum pe lângă Salonic): pe la Sofia sau pe la Makaza.

Posibil ca la finalizarea autostrăzii Sofia-Kulata (sau măcar o parte importantă) - drumul prin Sofia să fie cel mai indicat. Până atunci însă trecerea pe la Makaza pare să fie cea mai bună variantă pentru Grecia (aproape) indiferent de zona vizată. Apar niște costuri în plus, dar cred că merită efortul.

În afară de costul suplimentare cu carburantul, apar în plus și următoarele taxe de autostradă. De la Makaza până la Salonic sunt 3 puncte de taxare (2,4 EUR fiecare). În consecință o cheltuială în plus este suma de 7,2 EUR pe sens, vezi mai jos:

Iasmos - Komotini (TGOULAS) 2.4 EUR
Mousthen - Kavala (MSOTI) 2.4 EUR
Analipsi (SVOGIA) 2.4 EUR

Apoi se intră pe segmentul Malgara (vezi mai sus).

Ar mai fi un subiect de discuție. Dacă pe drumurile cu limită de viteză 50/70/90/100 kmh este ușor să păstrezi media estimată (mai ales dacă nu se respectă cu sfințenie limita legală;)), pe autostradă deja asta devine o problemă. Orice oprire, zone de plată taxe autostradă, pauză de alimentat cu carburant, pauze de necesitate, scad brusc media estimată. Asta înseamnă că timpul estimat (GPS, Google Map, etc) este mai ușor de depășit pe zonele în care ponderea parcursului pe autostradă este mai mică. În altă ordine de idei, însă, drumul pe autostradă este întotdeauna mai sigur, așa încât aș alege această variantă, ori de câte ori este cazul.

Amănunte despre drumul prin Makaza le veți găsi într-un excelent articol al lui @ionescunic, așa încât nu are sens să detaliez mai mult.

Cei 810 km i-am parcurs în 9 ore jumătate la dus, iar la întors am făcut cu 20 minute mai mult. În orice caz, timpul a fost mai scurt decât cel parcurs pe Sofia (vezi mai sus).

---

VIZUALIZĂRI: 11205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI