Constanta - Paralia Katerini

TIPĂREȘTE

Recent, foarte recent m-am intors dintr-o scurta vacanta de 7 zile din Grecia. Si o luna de-as fi fost in Grecia si tot scurta mi s-ar fi parut, pentru ca nu-i asa, vacantele frumoase sunt foarte scurte. Ideea este ca acum, cand inca imi sunt proaspete amintirile referitoare la traseu, m-am hotarat sa scriu cateva impresii legate de ruta aleasa, de drumuri, dar mai ales de calitatea lui, care se stie ca in Bulgaria pe unele sectoare lasa de dorit. Poate fi util acelora care se pregatesc sa plece catre Grecia luand ca punct intermediar Vama Veche, asa cum am procedat si eu, m-am gandit sa le scriu acum, cand inca le am proaspete in memorie.

Stiu ca sunt foarte multi interesati de drum, asa cum am fost si eu in urma cu numai 2 saptamani. Datorita comentariilor de pe acest site si mai ales sfaturilor primite de la unii utilizatori dar mai ales din partea lui ionescunic caruia ii multumesc foarte mult, am putut alege un traseu, care desi putin mai lung, asigura totusi o intrare mai rapida in Grecia si de aici o viteza sporita catre destinatia mea.

Trebuie sa recunosc ca atat la dus, cat mai ales la intors, am apasat ceva mai tare pedala acceleratiei, lucru pe care nu vi-l recomand deloc avand in vedere capcanele din soselele bulgaresti care pot fi fatale in foarte multe cazuri, dar si politistii bulgari care va pot lasa fara ultimii bani din buzunare, asa cum m-au lasat pe mine la intoarcere.

Am decis sa facem traseul Constanta – Paralia Katerini intr-o singura repriza atat la dus cat si la intors, chiar daca la intoarcere am hotarat sa petrecem cateva ore in Sofia, mai ales ca orasul imi era cu totul necunoscut. La dus am facut exact 14 ore cu tot cu micile pauze, cafele, benzinarii, etc iar la intoarcere ceva mai putin de 17 ore, cu toate ca drumul a fost mai scurt cu aproximativ 50 de km, dar aici a inclus si o plimbare prin centrul Sofiei. Eram hotarat sa facem un circuit, adica sa nu ne intoarcem pe acelasi drum, fapt care l-am regretat, chiar daca drumul de intoarcere spre Sofia si apoi spre Veliko Turnovo mi s-a parut foarte frumos.

La dus am ales urmatorul traseu: Constanta – Varna – Burgas – Elhovo – Topolovgrad – Svilengrad – apoi granita cu Grecia – autostrada Egnatia Odos – Salonic – Katerini – Paralia.

In total 1056 km cu doua rataciri de cativa kilometrii unde GPS-ul o luase razna si nici indicatoare nu existau. Voi povesti imediat.

La intoarcere ne-am hotarat sa schimbam traseul alegand: Paralia – Salonic – Kulata – Sofia – Veliko Turnovo – Shumen – Varna – Constanta, ceva mai scurt cu aproximativ 50 de km si mult mai bun din punct de vedere al traficului si al calitatii drumului, dar cu mult mai multe echipaje de politie inarmate cu radare neiertatoare.

Am sa incerc sa redau principalele elemente caracteristice traseului, sper sa fiu de folos celor din sud –est care aleg acest traseu, voi incerca punctual si obiectiv:

Pentru dus:

1. Constanta – Varna

Am plecat la 3. 30 dimineata, 3 masini cu plinul facut. Am decis sa profitam cat mai mult de drumul extrem de lejer de la acea ora si sa acceleram catre granita cu Bulgaria, tinand totusi cont si de politia rutiera care vaneaza petrecaretii de pe litoralul romanesc. Dupa o ora ne-am aflat la granita cu Bulgaria unde am trecut extrem de rapid, ni s-au cerut pasapoartele si talonul masinii. Am oprit la chioscul de unde se procura vigneta, in schimbul a 10 leva pregatiti am obtinut o chitanta si vigneta care se lipeste in geam (dar pe care nu am lipit-o nici la dus si nici la intors, cand am achizitionat alta) apoi cunoscand foarte bine drumul catre Varna am pornit fericiti de traficul extrem de redus care exista la acea ora.

Drumul este destul de prost in prima parte a lui, mai precis de la Durankulak pana in apropiere de intersectia cu soseaua care duce catre Shabla, cu foarte multe gropi si denivelari.

Rasaritul l-am prins in apropierea statiunii Nisipurile de Aur, unde de la inaltimea soselei, privelistea parea de vis, inaltimea coastei peste hotelurile elegante iti creeau senzatia ca esti intr-o statiune luxurianta de la Marea Mediterana.

Sectorul de drum pana la Varna, desi pare autostrada are foarte multe limitari de viteza, multe treceri de pietoni unde stau ascunsi politistii cu radare si nu putini cad in plasa lor, deci atentie sporita pe acel sector cu limitari.

2. Varna – Burgas

Iesirea din Varna se face pe bucatica de autostrada A5, care continua apoi cu E87, o sosea foarte buna din punct de vedere calitativ, cu serpentine si peisaje foarte frumoase. In localitatea Priseltsi am intalnit un radar, insa cazuse altcineva in capcana lor iar noi am trecut fara probleme. In apropiere de Obzor drumul s-a ingustat din cauza unor autocare cu avariile puse in dreptul hotelului Sunrise, era si un echipaj de politie acolo, dar am trecut fara probleme. Eram cu ochii girofar, cand dupa politie, cand dupa masinile din trafic, cand dupa frumoasele hoteluri din zona, n-am fost niciodata cu masina la sud de Varna si eram foarte curios. Drumul a continuat prin frumoasele paduri din apropierea Obzorului, calitatea soselei impecabila, indicatoare nu prea existau, dar chiar nu simteam nevoia. Aveam GPS-ul setat pe granita cu Grecia, deci chiar nu-mi faceam probleme, mai ales ca sotia, copilot desavarsit urmarea traseul si pe harta rutiera.

Soseaua foarte buna ne-a purtat pe langa Sunny Beach si parcul acvatic care la acea ora de abia prindea viata, dar si pe langa Nessebar, unde am intalnit doua echipaje de politie. Destul de putine masini la acea ora, soseaua parea foarte aerisita, se putea merge foarte bine, am sesizat in schimb denivelari ale soselei.

Din apropierea localitatii Sarafovo soeaua se largeste la 2 benzi pe sens si continua astfel aproape 15 km pana la intrarea in Burgas pe care il descoperim destul de agitat in primele ore ale diminetii. GPS-ul ne indruma catre centrul orasului si de acolo prin imensul sens giratoriu catre soseaua care ne conduce catre Elkhovo.

3. Burgas – Topolovgrad

La iesirea din Burgas, drumul este foarte bun, dar numai peste 20 de km incepe sa puna probleme prin craterele din asfalt, mai ales in zona dintre localitatile Grudovo – Bolyarovo. In rest drumul este bunicel, nu foarte bun, dar se poate circula cu viteza sporita, chiar daca este o singura banda de mers pe sens, insa drumul este aproape pustiu, foarte putine localitati, deci si limitari de viteza putine, fara echipaje de politie.

In zona Bolyarovo, pe un sector de drum de cativa kilometrii se executau lucrari in carosabil iar pe unele sectoare existau portiuni de limitare a vitezei, dar fiind singuri pe sosea nu am avut probleme.

In apropiere de Elhovo, parasim D79 si ne incadram pe D7 care coboara de la Yambol, pentru a ocoli orasul Elohovo, drum foarte prost cu adevarate cratere, cu serpentine si curbe destul de stranse, multe denivelari, dar destul de liber. In apropiere de Knyazhevo intram pe D76, sosea care ne va conduce pana in centrul orasului Topolovgrad, unde GPS-ul a vazut unele strazi blocate intre timp. Am consultat harta si am observat ca din centrul orasului puteam ajunge foarte usor pe drumul nostru, indicatoarele lipseau, abia la iesirea din oras am descoperit un indicator care ne-a confirmat ca suntem pe drumul cel bun.

4. Topolovgrad – Novo Selo

Ultima parte a drumului nostru catre granita cu Grecia, pe cat de mare era bucuria ca scapam de Bulgaria, pe atat de confuz se incapatana sa fie GPS-ul nostru care avea chef sa ne scoata pe la turci prin Edirne. Ne-a scos pe cateva drumuri, care dupa harta pareau a ne duce catre turci. Pentru o perioada ne-am luat dupa un atlas rutier al unui prieten, care ne-a scos pe o sosea ce inconjoara Svilengrad unde am descoperit un indicator catre granita cu Turcia. Am hotarat sa mergem mai departe stiind ca este drumul catre Novo Selo iar de aici atlasul ne indica perfect granita cu Grecia... Intr-adevar dupa putin timp am descoperit un indicator care indica « Border Greece ». Drumul pana la granita pe 2 benzi pe sens, destul de liber. De altfel si trecerea frontierei a decurs rapid, eram singura masina, vamesii bulgari ne-au cerut doar pasapoartele. Trecand la greci, vamesul de acolo ne-a cerut pasapoartele s-a uitat fugitiv, nici nu sunt sigur ca a privit si chipurile celor din masina apoi ne-a dat drumul. Am oprit la dutty free-ul de la greci, preturile ni s-au parut destul de acceptabile, dar am amanat placerea shopping-ului la revenirea in tara.

5. Orestias – Egnatia Odos

In Grecia alta viata, E85 pare o autostrada veritabila, doar limitarile de viteza te mai aduceau cu picioarele pe pamant, cei aproape 90 de kilometrii pana la autostrada noua i-am facut intr-o ora, n-am vazut decat un echipaj de politie intr-un 4x4 care vorbea la telefon. Soseaua impecabila, fara denivelari, benzinarii n-am vaut pe marginea drumului, toate erau amplasate pe drumuri secundare din apropierea drumului european. Eu facusem plinul la iesirea din Bulgaria, pretul la un Shell bulgaresc era in jur de 1, 15 Euro, pe cand in Grecia am luat benzina cu preturi osciland intre 1, 45 – 1, 65 euro de la diverse benzinarii.

6. Egnatia Odos – Salonic

Autostrada nou construita, impecabila, pe unele mici sectoare inca nu erau marcate benzile de mers, ce mi s-a parut perfect, viteza cu care se circula, de fapt doar de doua ori am vazut semnul acela de 130 km/h, am ajuns sa circulam cu 160-170 km/h, eram nerabdatori sa ajungem, parca putin si plictisiti de acest drum destul de lung.

GPS-ul nu vedea autostrada, tot incerca sa ma scoata pe drumuri laterale catre Salonic, la un moment dat i-am dat off iar eu mi-am continuat drumul. De-a lungul autostrazii de aproape 400 km n-am vazut nici o benzinarie, am fost nevoiti ca la un moment dat sa parasim autostrada pentru a cauta o benzinarie, dupa care am revenit, dar cu o mica intarziere.

Nici o masina de politie, iar autostrada mi s-a parut foarte pustie, cateva masini si nici macar un TIR, asa cum citisem pe un anumit forum, mi se parea ca sunt pe A2 a noastra primavara.

In apropiere de Salonic, traficul se aglomereaza, apare o banda in plus la autostrada si mai multe indicatoare, unul dintre ele indicand Atena. Am pornit GPS-ul, in acel loc a vazut autostrada si ne-a scos perfect pe limita nordica a marelui oras, conducandu-ne pe autostrada catre Atena, respectiv catre Katerini, punctul nostru de iesire.

7. Salonic – Paralia

Deja la iesirea din Salonic autostrada era foarte aglomerata, se facuse ora 16, multi erau pe sosea, iar prin telefon am fost avertizat de catre reprezentantul agentiei de turism ca sunt 3 filtre cu radar, sa am grija la condus. N-am vazut nici un echipaj de politie, am trecut prin primul punct de taxare (2 euro) al autostrazii apoi ne-am continuat drumul catre Katerini. Foarte multe motociclete galagioase, la un moment dat ma speriau, apareau de niciunde, eu deja aveam 150 km/h iar ele ma depasau ca si cum as fi mers cu 30km/h. Al doilea punct de taxare amplasat la 20 km de primul era free din cauza unor lucrari care se executa pe autostrada, o banda pe sens era in lucrari iar limitarea de viteza era la 80 km/h.

Ca o paranteaza, intre Salonic si Atena sunt 11 (zece) puncte de taxare, 2 dintre ele free, dar tot se aduna 37 euro, in functie de kilometrii, taxa oscileaza intre 1 euro si 2, 90 euro, adunati ajungeti sa platiti cei 480 km de la Salonic la Atena cu 37 euro. Atat am platit noi cand am fost cu masina in vizita la Atena (cand excursia costa cu totul 45 euro). Dar asta este alta poveste.

De la Salonic pana in Katerini sunt 70 km, ii puteti face foarte usor, se circula cu viteza, desi aglomerata autostrada, toata lumea conduce corect, lasand banda de viteza libera pentru depasiri. Pe aceasta portiune intalnim doua benzinarii, un Shell si un Mol, cu magazine, grupuri sanitare si mici bufete.

Dupa 70 km, intalnim un indicator care ne cere sa iesim de pe autostrada catre Katerini, iar de aici, pe o sosea cu o singura banda de mers se merge catre Paralia aproape 8 km. Drumul este destul de bun, dar atentie la radare, sunt amplasate strategic pentru depistarea motociclistilor care alearga ca nebunii.

Cam acesta a fost drumul la dus, la intoarcere desi am ales cu totul si cu totul alt drum, portiunea de autostrada pana la Salonic a fost aceeasi, cu aceleasi statii de taxare si benzinarii.

Pentru intors

1. Salonic – Kulata

O portiune destul de aglomerata mai ales pe primii kilometrii ai autostrazii unde am intalnit foarte multe camioane de mare tonaj. La un moment dat drumul s-a ingustat, GPS-ul ne-a scos pe un drum secundar, pe niste strazi prin vraful unor dealuri, unde doar masinile noastre erau. Intrasem in panica, eram sigur ca nu eram pe drumul cel bun, taman atunci a inceput o ploaie torentiala de credeam ca-mi sparge parbrizul, pe copii i-a apucat dusul la tufe, eu am luat harta si am incercat din nou sa-mi dau seama unde gresisem, nu se putea sa fie asta drumul. Pe harta arata ca suntem pe un drum paralel care tot in autostrada se inteapa, am verificat GPS-ul sa fie in concordanta cu harta si am pornit din nou la drum abia vazand in fata. Asemenea ploaie de vazusem de foarte mult timp. In scurt timp am ajuns la drumul care se inteapa in autostrada si aici stupoare... era blocat cu parapeti de protectie. Puteam intra pe autostrada doar daca luam masinile in carca sa sarim parapetii. Ne-am intors bombanind incercand sa alegem celalalt drum de pe harta, GPS-ul tot repeta « reconfigurarea traseului » si nu mai gasea nimic.

In cele din urma cand si ultima speranta s-a dus si hotarasem sa ne intoarcem spre Salonic sa vedem unde gresisem drumul, cand am vazut doua autocare bulgaresti care abia isi faceau loc pe acele sosele inguste. « Asta este! » am spus eu, fiind sigur ca cele doua autocare se indreapta catre granita cu Bulgaria. « Asta chiar o fi drumul, sau si ei au gresit? Autocarele? » Presupuneri, parapresupuneri, cert este ca in scurt timp am ajuns langa Lefkonas si am intrat pe autostrada, de fapt E 79 care ne conducea catre granita cu Bulgaria.

In scurt timp am ajuns la granita trecand prin niste zone extrem de frumoase, soseaua perfecta, politie n-am vazut, in schimb foarte multe TIR-uri si masini de Romania si Bulgaria.

2. Kulata – Sofia

Un drum foarte aglomerat, cu o singura banda de mers pe majoritatea portiunilor, cu foarte multe restrictii de viteza si mai ales foarte multa politie. Un drum aglomerat de foarte multe TIR-uri si autocare deplasandu-se pe ambele sensuri de mers cu aceeasi intensitate.

In apropierea localitatii Marikostinovo sunt limite de 40 si 60 km/h exact acolo am vazut doua echipaje de politie cu radarul in functiune, norocul nostru ca am fost avertizati de catre cei care veneau din sens opus. Cel mai bine stai in spatele unui TIR si te adaptezi vitezei lui, pana se iese din localitate, insa depasirile sunt foarte dificile deoarece soseaua este foarte aglomerata si practic nu prea ai timp sa depasesti.

In localitatea Sandanski inevitabilul s-a produs. La un moment dat drumul s-a largit la 2 benzi, insa a aparut si limitarea de viteza la 40 km/h din pricina a doua treceri pentru pietoni aparute dintr-o parte si alta a campului. Acolo am avut posibilitatea sa depasesc trei TIR-uri care ma infranau teribil, exact in momentul cand le depasisem si revenisem pe prima band m-a luat un radar a aparut un politist care m-a tras pe dreapta. Am pus-o! mi-am zis gandindu-ma cum sa mint mai frumos.

Politaii m-au condus in primul rand la radarul mobil pe al carui display am vazut ora, viteza si numarul masinii, aveam cam cu 60 km/h peste limita de viteza, adica in jur de 100 km/h.

Foarte dur, m-a condus la masina lui de politie unde mi-a aratat regulamentul scris in romaneste, unde se prevedea o amenda de 150 leva si retinerea permisului pentru o luna. Cu asta chiar nu puteam fi de acord, mai ales ca omul dorea sa ma duca la sectia de politie sa predau permisul, sa completez nu stiu ce acte pentru ambasada, unde va ajunge permisul. I-am spus ca m-am chinuit sa depasesc tir-urile, doar aici aveam posibilitatea, nu a tinut nimic. 150 leva! . I-am spus ca n-am bani, ca ma intorc din concediu si “Finish money “ Nu-i nimic merge si euro mi-a comunicat el. Era clar ca erau pusi pe capatuiala si nu mai aveam de negociat decat spaga. Degeaba m-am vaitat de lipsa banilor, ochiul vigilent al politaiului a vazut si cartile de credit cand am scos actele din portofel, mi-a spus ca ma conduce la un bancomat sa scot bani. I-am spus ca sunt goale si m-a privit neincrezator. “Ok, mergem la sectie atunci! ” a spus el “urca in masina! ” Mai aveam o hartie de 100 euro, rezerva rezervelor, care mereu o am cand plec cu masina, imi era insa teama sa nu spuna ca nu are sa-mi schimbe. Ha, sa primesc rest la spaga! Si totusi am riscat si mi-a spus ca-mi da el 25 euro rest, ceea ce a si facut. Era pregatit omul, chiar ma intrebam daca nu are in portbagaj un bancomat mic tot pentru acelasi gen de spaga. 150 leva insemna cam75 euro, sub aceasta suma nici nu a vrut sa auda, depasisem viteza cu 60 km/h, cred ca si la noi in tara aveam de suferit mult mai mult. Asta este. Ei, sa ma fi vazut apoi ce regulamentar conduceam, cum respectam sectoarele cu limitare de viteza, bani nu mai aveam. Acum ma depaseau toate masinile pe care le lasasem in urma, dar n-am mai avut curajul sa risc.

Foarte multe sectoare de 40-60km/h, in general la intersectii, curbe periculoase sau localitati, exact acolo stateau radarele.

In Strumeani drumul este in lucru, pe o portiune de trei km se lucra de zor, binenteles cu o limitare de 30 km/h, am respectat tinandu-ma in spatele unui autocar care mergea foarte bine. (regulamentar)

Langa Kresna am alimentat, m-am gandit ca scap de aglomeratia de tir-uri din fata mea, posibilitati de depasire nu prea am avut, soseaua foarte aglomerata, mi-a parut ca nu m-am intors pe acelasi drum care m-a condus in Grecia. Macar era mult mai lejer, chiar daca din punct de vedere al calitatii drumului era ceva mai prost, dar numai pe anumite sectoare. La iesirea din tunelul de dupa localitatea Kresna un alt echipaj de politie isi astepta victimele, dar de aceasta data n-am mai fost oprit desi cred ca aveam cu vreo 10 km/h peste limita de viteza, i-am observat tarziu.

Pe portiune de drum intre Kresna si Cherniche soseaua desi pe un singur fir, este impecabila, foarte multe tunele si viaducte, o zona deosebit de frumoasa cu multe vai si munti.

In localitatea Blagoevgrad, aceleasi restrictii de 40 km/h, dar nici nu se putea merge mai tare, pe unele sectoare de drum am intalnit adevarate cratere, este adevarat se lucra la ele, dar daca nu erai atent le luai cu succes.

Pana in Sofia drumul a fost destul de bun, desi cam aglomerat. Hotarasem sa ne plimbam putin prin Sofia, asa ca am decis sa intram prin centru. Bulevarde largi, cu piatra cubica, multe semafoare care se schimba foarte repede. Am ajuns usor langa Palatul prezidential unde am parcat, dar si mai usor am iesit din capitala, doua ore mai tarziu pe A2.

3. Sofia – Veliko Turnovo

Sector de drum excelent, pe o autostrada care rivalizeaza cu cele din Franta, atat datorita constructiei cat mai ales tunelurilor si viaductelor foarte ingenios construite. Ei de ce pot? O zona superba care serpuieste printre munti, viteza maxima este de 120 km/h, pe unele sectoare destul de dese, mai ales in zona tunelurilor viteza oscileaza intre 80-100 km/h. Un singur radar de politie, la iesirea dintr-un tunel, o masina oprita cu numar de Romania, stiam exact ce o sa pateasca.

Dupa aproximativ 100 km de autostrada aceasta se sfarseste brusc, drumul continuand pe E83 unde dupa putin timp se ajunge la intersectia catre Veliko Turnovo, pe dreapta, aflat la 120 km. sau Plevna, pe stanga la 75 km. Noi am ales varianta Veliko, doream sa ne intoarcem tot pe Varna, ni se parea mai accesibil, si am ales E 772.

Deja soseaua s-a aerisit, majoritate continuandu-si drumul pe E83, insa limitarile de viteza si politistii au ramas, noroc cu masinile care ne faceau flash-uri cand urma un radar.

Sectorul catre Lovech este foarte bun, dar atentie la depasiri, sunt destul de periculoase din cauza lipsei vizibilitatii. Acolo unde se poate depasi sunt limitari de viteza si stau bulgarii cu pistolul/radarul pe tine. Deci atentie!

Sectorul de la Lovech pana la Balvan are oarece gropi in carosabil, se pot evita usor mai ales ca sunt amplasate exact pe axul drumului pe care nu-l puteti incalca datorita liniei continue care predomina soselele bulgaresti, mai ales in aceasta zona deluroasa.

Intre Balvan si Veliko Turnovo situatia se schimba, drumul este impecabil, refacut recent si foarte lejer. Nici echipaje de politie nu am intalnit.

In Veliko se executa lucrari masive in carosabil, multe strazi inchise, altele devenind cu sens unic, drumul care trebuia sa-l parcurgem ne-a deviat pe alte sosele ocolitoare, dar pana la urma am iesit cu bine din oras si ne-am oprit la prima benzinarie, un Lukoil unde am facut plinul.

4. Veliko Turnovo – Shumen

Portiune de drum foarte buna, n-am prea multe comentarii de facut, atentie la depasirile pe sectoarele de limitare unde politia sta la panda, noroc cu soferii care ne atentionau, doua radare pe acest sector de drum pe portiuni imposibile unde trebuia sa mergi cu 60 km/h in plin camp, dar acolo unde urma o intersectie cu un drum fara prioritate. Totusi sunt multe denivelari, dar cu atentie se poate merge bine.

Portiunea dintre Prolaz si Targovishte este deosebit de frumoasa pe o vale care insoteste albia unui rau, cu foarte multe izvoare si o padure foarte bogata in conifere si frumos mirositoare. Ne-am oprit pentru 10 minute sa inspiram aerul padurii, ne-am incarcat bateriile si am pornit din nou la drum. Mai aveam destul pana acasa iar peste o ora se intuneca, targetul nostru era ca la 21. 30 cand se intuneca sa ajungem in Varna. Dar am depasit cu aproape o ora.

Portiunea dintre Targovishte si Shumen este foarte buna, dar de asemenea circulatia se desfasoara pe un singur fir si sunt multe sectoare cu linie continua. Insa traficul este redus si se poate merge bine.

La proape 30 km de Shumen, parasim E772 si urmam indicatorul dreapta catre E70 care ne va conduce catre soseaua de centura a orasului, unde limitarea de viteza este la 60 km/h.

5. Shumen – Varna

Mult asteptata A2 unde putem recupera ceva din mersul de melc pe care l-am avut pe ultima portiune pana la Shumen. Limita de viteza este de 120 km/h, exista si cateva limitari la 100, dar se merge foarte bine mai ales ca autostrada este destul de libera. N-am zarit nici un echipaj de politie iar masinile bulgaresti care mergeau cu peste 150 km/h mi-au dat curaj sa apas pedala acceleratiei. La un moment dat apare semnul de sfarsit de autostrada desu se vede clar ca ea continua, am fost nevoiti sa urmam indicatoarele care ne-au scos pentru cativa zeci de kilometrii pe un drum paralel catre Varna, destul de pustiu. L-am parcurs cu neincredere, noroc ca am intalnit indicatoare care ne indicau ca suntem pe drumul cel bun. La un moment dat am reintrat pe A2 care ne-a condus pana la intrarea in Varna unde am iesit pentru a o lua pe soseaua de centura care la acea ora era blocata. Am intrat in oras, se intunecase, bulevardele erau slab luminate, noi ne aflam pe o culme catre extremitatea vestica a orasului; am decis sa ascult GPS-ul in ciuda gandurilor mele care imi repetau sa o tin la vale, catre mare, catre centrul orasului pe care il cunosteam foarte bine. Eu incapatanat m-am luat dupa GPS, incurajat de faptul ca imi arata 20 minute de mers pana la sesnsul giratoriu de la Balcik.

Ne-a purtat pe niste ulite, cei drept asfaltate unde nu cred ca mai calcase masina de mult timp, insa in cele din urma ne-a scos la intersectia cu E87 intre Albena si Balcik.

De aici drumul a fost simplu si foarte cunoscut, in 30 de minute am ajunsd la granita cu Romania, copii adormisera in masina, vamesul nu i-a mai deranjat, doar i-a numarat si totul a fost ok.

Cam asta a fost aventura pe sosele catre Grecia, dupa cum deja simtiti, v-am stresat mai mult cu cele bulgaresti pentru ca acolo sunt cele mai multe probleme legate atat de calitatea drumurilor cat mai ales de limitarile fara sens de viteza si politistii care stau cu ochii mai ales pe romani.

Voi puteti alege varianta care o considerati optima, pentru mine, fiind din Constanta aceasta varianta m-a avantajat cel mai mult, regret totusi ca nu am ales aceeasi varianta si la intors, unde politia era mult mai putina, localitati mai departate si trafic mult mai redus. Dar calitatea drumului ceva mai slaba.

Acum fiecare decide, eu n-am facut altceva decat sa va povestesc despre drumul nostru. Poate fi util, mai ales ca abia ne-am intors din vacanta.

Vacanta frumoasa oriunde va veti duce!

---

VIZUALIZĂRI: 16533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI