Spre Retezatul Mare – Iar si iar! :)

TIPĂREȘTE

Dupa mini-sejurul de acomodare cu drumetiile, din Ciucas, ne-am luat calabalacul si cu “arme si bagaje” ne-am indreptat mai departe spre vacanta deja rezervata in Retezat.

Ne-am indreptat din Cheia, spre Brasov, iar de acolo via Fagaras, spre Talmaciu, unde ne-am regrupat, intalnindu-ne cu grupul de prieteni impreuna cu care planificasem aceasta parte de vacanta.

De acolo a fost mai simplu pentru ca “ne-am urcat” pe autostrada, ocolind Sibiul, si “dandu-ne jos” de pe ea la Simeria. Cei aprox. 115km fiind ”rezolvati" rapid in nici o ora.

De acolo ne-am indreptat spre Hateg, de unde dupa ceva improspatare / completare a rezervelor “strategice” din Lidl si din piata orasului, ne-am indreptat spre Sarmizegetusa cu gandul de a o revizita eventual, dar fiind deja si ora 17,00 in a ne “recapata” fortele, in a manca pe la terasele din preajma cetatii.

Ideea de a manca acolo ne-a venit, gandindu-ne ca fiind suficient trafic prin zona, cu turistii ce vor sa viziteze Ulpia Traiana Sarmizegetusa si mancarea ar trebui sa fie daca nu gustoasa, macar proaspata.

Am mancat la terasa-restaurant din partea stanga a parcarii si accesului in incinta cetatii. Se numeste, cred, Cabana Sarmizegetusa.

Am incercat sa comandam bere la halba, vazand ca au butoaiele de bere conectate la instalatie/dozator dar ni s-a comunicat ca nu functioneaza cum trebuie dozatorul. :)

Mancarea pe care am comandat-o as spune ca a fost asa si asa... Cel putin snitelul comandat pentru unul din cei mici, daca in prima faza ni s-a parut mare, exagerat de mare, ocupand aproape toata farfuria, cand a fost taiat s-a observat ca avea doar in mijloc o bucata ultra-subtire de carne si foarte mica in dimensiuni, restul fiind efectiv faina/coca prajita. :(.

Carnatii varsli au fost ok din punctul nostru de vedere.

Ciorbele, cel putin 2 dintre ele nu au fost deloc in regula. Din tot grupul, exact eu si cu cu persoana care mancasem acelasi tip de ciorba, in dimineata urmatoare aveam oarece disconfort, usoare dureri abdominale. Poate a fost o coincidenta, dar nu prea as crede. :(

De la Sarmizegetusa am plecat spre Rau de Mori, unde aveam rezervat sejurul.

Mergand in ultimii 5-6 ani in fiecare an in Retezat, cazandu-ne in diferite zone, pentru a putea accede mai usor spre zonele de drumetie, cum ar fi Rausor, Carnic, si Rau de Mori, as considera zona Rau de Mori alaturi de Carnic cele mai indicate zone de cazare pentru accesul in Parcul National Retezat.

Din Carnic poti faci drumetii de o zi, poti ajunge chiar pana la Lacul Bucura, Vf. Retezat, Vf. Papusa Vf. Peleaga, Vf. Papusa, Galesu, etc, iar din Rau de Mori poti ajunge mai usor la Bucura, Zanoaga sau pe Peleaga si Papusa, dar dupa parcurgerea acelui drum forestier cu masina pana In Poiana Peleaga.

Aceste cai/porti de acces in Retezat le-am prezentat mai pe larg intr-un articol anterior, "Pricipalele zone de acces in Retezatul Mare".

Problema este ca in zona Carnic sunt foarte putine locuri de cazare, spre deosebire de Rau de Mori unde sunt intr-un numar mai mare, chiar daca nu foarte mare.

Avantaje si dezavantaje!

Noi, cu cazarea de acum, am insumat deja 4 vacante in Rau de Mori.

Acum am avut 3 nopti rezervate, obiectivul nostru principal fiind o drumetie pe Vf. Papusa, iar obiectivele secundare fiind relaxare si plimbari auto pe la multitudinea de obiective turistice din zona, mai mult pe post de ghid pentru prietenii nostri care ne-au insotit in aceasta vacanta, ei fiind prima data in zona, noi cu ocazia vizitelor din anii trecuti vizitand marea majoritatea a obiectivelor turistice din zona.

Din cele 4 zile petrecute in zona Retezatului Mare, una am petrecut-o plimbandu-ne pe la Rezervatia de zimbri de la Hateg, unde din pacate nu au supravietuit decat 6 exemplare din cele 13, din cauza epidemiei de anul trecut, boala “limbii albastre”. Nu au supravietuit impunatorii masculi, pe care ii vazusem in anii trecuti. :(

Am facut o plimbare si pana la Manastirea Prislop, dorind a o vizita prietenii care ne insoteau in vacanta. Noi o mai vizitasem de cateva ori si in anii trecuti, prima data cred ca in 2009, cand dupa parerea mea era era mult mai frumos in zona.

Nu erau, sau erau la inceput acele multe, foarte multe pelerinaje, excursii, vizite sau cum sa le mai numesc, la mormantul parintelui Arsenie Boca.

Si constructiile erau mult mai putine, pe langa micuta si deosebit de frumoasa biserica. Acum aici este mereu santier, se construieste continuu. Parca si-a pierdut farmecul acest loc. :(

Era o placere sa vezi ce frumos era amplasata aceasta bisericuta, inconjurata de brazi, era o oaza de liniste si verdeata. Acum biserica este efectiv sufocata de atatea constructii ce apartin manastirii, ridicate in jurul ei.

Nu mai spun de zona din exteriorul manastirii, care este sufocata de mizerie, gunoi si de tarabe cu tot felul de produse, incepand bineinteles de la flori (care oricum nu te lasa sa le asezi la mormant), suveniruri si diverse produse alimentare mai mult sau mai putin expuse soarelui dogoritor si a prafului de pe jos starnit de vanzoleala masinilor.

Cam asa am petrecut una din zile prin imprejurimile Hategului.

---

VIZUALIZĂRI: 1321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI