Dupa douazeci de ani

TIPĂREȘTE

Parafrazand o celebra carte a lui Alexandre Dumas, iata ca dupa douazeci de ani am revazut locuri dragi, adica muntii Retezat si in special lacul Bucura, care probabil ca este’’emblema’’ acestui masiv. Am fost prin aceste locuri in 1991, cu cortul si am traversat masivul de la cabana Buta pana la cabana Pietrele pe parcursul a cinci zile. La acea vreme am facut doar poze alb-negru astfel ca era momentul sa fac si poze color. Trebuie sa recunosc ca mi s-a facut dor de aceste locuri si datorita reviewurilor Marianei despre acesti munti.

Am plecat dimineata la 8.30 din satul rau de Mori in care am fost cazati catre Poiana Pelegii, de fapt Gura Bucurei (la 5 minute de Poiana) unde se lasa masina. Distanta care trebuie parcursa este de 24 de km pana la barajul Gura Apei si de inca 18 km pe un…sa zicem drum forestier. Pana cu circa 4 km inainte de baraj drumul este foarte bun, apoi asfaltul se transforma in beton cu multe denivelari si portiuni in care este doar pietris si pamant.

Dupa ce trecem barajul – care este cel mai mare baraj de anrocamente (piatra, bolovani, argila) din Europa (si are 168 m inaltime) si al 5-lea din lume – platim taxa de intrare (ce se face cu acesti bani, nu stiu!!!) in rezervatie, adica 7 lei de masina si 5 lei de persoana.

Urmeaza un… mi-e tare greu sa spun drum, dar…forestier de circa 18 km, care pune la grea incercare masina si soferul. Cateva portiuni, vreo 4-5, care insumeaza doar vreo 300m, dar solicita la maxim indemanarea soferului si masina – drumul este rupt in aceste locuri si totusi nu se face nimic in acest sens. Dupa circa 2 km o Dacie papuc bloca drumul – ramasese fara combustibil. Am asteptat cuminti la coada cam 15-20 de minute pana a venit un aradean cu o Lada Niva, care a reusit sa tracteze ‘’papucul’’ din mijlocul drumului si sa ‘’elibereze’’ cararea. Am mers incet si cu calm astfel doar aceasta portiune de 18km (in mare parte se prezinta in conditii acceptabile) ne-a luat cam o ora si jumatate (cu totul a durat 2 h 40’).

In acele zone dificile am ramas singur in masina, celelalte persoane au coborat pentru a usura trecerea. De multe ori am intrat cu rotile pe langa drum si am ‘’sters de praf’’ toate buruienile, urzicile si plantele de pe margine. Ambreiajul este foarte incercat si mai mult de viteza a doua nu am mers. Mai trecea cu viteza cate unul ‘’curajos’’ cu un SUV sau Logan si arunca pietricele si ridica tot praful de pe jos.

Din loc in loc cate un peisaj frumos mai incanta privirea si ne mai opream pentru o poza. Pe multi km drumul este ingust si nu incape decat o masina, astfel ca daca se intalnesc doua masini una din ele trebuie sa cedeze - sa iasa mai mult in afara traseului (adica in balarii), sau sa se retraga in lateral unde este loc.

Nu vreau sa sperii pe nimeni, dar trebuie sa stiti la ce sa va asteptati daca o luati pe aici. Pe de alta parte este si cea mai buna cale de acces catre frumusetile Retezatului si scuteste mult efort pentru a ajunge la 1630 m altitudine. Exista si microbuze care aduc aici turistii, dar ele pleaca din autogara din Hateg si doar daca sunt minim 10-12 persoane.

La capatul calatoriei am vazut masini de diferite tipuri – de la Matiz si Ford Fiesta pana la Pajero si Land Cruiser. Una din portiunile extrem de dificile – si in curba si in urcare – a insemnat capat de drum pentru 3 masini, ai caror proprietari le-au lasat in acel loc si au luat-o la pas (mai erau cam 2 km de parcurs).

Dupa doua ore am ajuns la capatul traseului si ne-am echipat corespunzator pentru traseul catre Bucura.

Aici trebuie sa remarc faptul ca multa lume era incaltata in pantofi sport, chiar si in tenisi si bascheti, femei cu bluzite de matase cu volanase etc. Cred ca este o lipsa de ‘’cultura pe munte’’ si cei care procedeaza asa nu se gandesc la consecintele mersului in ‘’adidasi’’ pe pietrele care acopera tot masivul Retezat.

Vremea a fost foarte buna si ne-a permis sa vedem panoramele pe multi km. Am trecut puntea peste pârâul Peleaga catre Poiana Pelegii, loc de campare unde erau mai multe corturi. Aici se poate face completarea rezervelor de apa, de la un izvor captat. De asemenea in aceasta poiana exista un refugiu Salvamont nou construit.

Drumul catre lacul Bucura este intens circulat si foarte bine marcat – banda albastra si cruce rosie. In prima parte a drumului prin padure sunt multe locuri unde gasim afine. Se urca prin padure circa 45 -60 de minute apoi se merge pe poteca care strabate jnepenisul inalt, se trece prin si peste mai multe pârâiaşe si se iese dupa inca 20-30 minute in golul alpin, iar in partea stanga se zareste atragatorul lac Lia. Pe parcursul traseului am vazut diferite flori de munte care prin coloritul lor ‘’imbunatateau’’ decorul montan.

Deja privelistile sunt impresionante, iar pe partea stanga Culmea Slaveiului ne insoteste pe tot traseul dupa iesirea din padure. Urmeaza doua portiuni in urcare care mai inseamna 30-45 minute astfel ca intreg traseul dureaza 2h-2h30’ (pauze incluse).

Ajunsi la lacul Bucura, ne luam o pauza pentru a manca din ‘’traista’’ si admiram coloritul corturilor instalate aici, unele dintre ele protejate de mici ziduri de piatra – ‘’scut’’ impotriva vantului. Acest vant crea pe luciul apei mici valuri astfel incat aveai o usoara senzatie ca esti la mare. Langa lac este un refugiu Salvamont de unde puteti obtine informatii pretioase despre trasee, marcaje, vreme.

Lacul Bucura – care este cel mai mare lac glaciar din Romania - este alimentat de 5 izvoare, iar adancimea maxima de 15,5 m este aproape de locul unde izvorul Peleaga se varsa in lac. Apa din lac se varsa apoi in lacul Lia.

De la lacul Bucura putem contempla varfurile Slaveiul Mic si Mare, Bucura 1 si 2, Saua Bucura si varful Peleaga - 2509m - care este si cel mai inalt varf din Retezat.

Pe tot traseul parcurs curatenia este la loc de cinste – am ramas placut impresionat de faptul ca lumea a inceput sa se mai ‘’civilizeze’’ si sa nu mai arunce oriunde gunoaiele. Este adevarat ca totusi, pe ici, pe colo mai era cate o cutie de bere sau o hartie aruncata, dar sunt cazuri izolate. Linistea de acolo si crestele Retezatului ne-au ajutat sa ne ‘’incarcam bateriile’’ si sa ne simtim mult mai relaxati.

Durata foarte mare a parcursului cu masina pana in Poiana Pelegii a influentat decisiv durata traseului montan, fiind nevoiti sa ne oprim doar langa lacul Ana.

Am plecat inapoi cu regrete si de ‘’suparare’’ ne-am oprit prin padure sa mancam afine. Dupa circa 2 ore eram in Poiana Pelegii si cu ceva emotii am luat-o din nou pe minunata ‘’carare’’ catre baraj.

Catre finalul ‘’drumului’’ forestier ne-am oprit si am cules si mancat zmeura, care este din belsug pe marginea drumului. Gustul de aici al zmeurii este extraordinar si avand pahare de plastic la noi am umplut 3 din ele cu aceste aromate si gustoase fructe. Fiind pline de praf le-am luat ‘’la pachet’’ si le-am savurat in dimineata urmatoare.

Catre ora 19.30 eram la pensiune, multumiti ca am vazut peisaje spectaculoase si ca am ‘’scapat’’ cu bine de acesti chinuitori 18 km.

La pensiune – despre care am scris aici - ne astepta o masa calda si un dus pentru o relaxare totala in linistea de acolo.

Aerul curat face minuni, iar o excursie in natura are darul de a ne face sa mai uitam din grijile si problemele noastre zilnice. Bucurati-va de aceste excursii care nu ‘’afecteaza’’ rau buzunarul, dar pot da un alt tonus.

Imi permit sa fac cateva recomandari - nu uitati sa va hidratati, sa aveti suficienta apa la voi, ceva de mancare, un hanorac mai gros, incaltaminte corespunzatoare si o pelerina de ploaie, harta si eventual si o lanterna daca va prinde intunericul si un fluier in caz ca va rataciti.

La cât mai multe drumetii montane!

---

VIZUALIZĂRI: 2939 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI