Peștera Bolii, Cheile Băniței, Cheile Crivadiei - Retezat

TIPĂREȘTE

Suntem prin Retezat. A doua zi. Astăzi ne-am propus să vizităm și altceva. De fapt sotia a propus, eu am dat să fug. Cică Peștera Bolii. Ai înnebunit? , am întrebat-o rânzând. Peștera Muierii n-o puteam vizita? , am întrebat-o ascunzându-mă sub pat. Mai glumim si noi. M-am liniștit când i-am citit povestea numelui.

Numele peşterii provine de la Familia Bolia, care este menţionată pentru prima oară în anul 1404 într-un act de donaţie al regelui Sigismund. Prin acesta, voievodul Bolia, din Țara Zarandului, primea proprietăţi de pământ şi păduri în zonă.

Din Sălașul de Sus până acolo, 39 minute, tot atâția kilometri. Parcare la noroc, am găsit. Biletele, 10 lei de persoană. Nu știu de ce, dar casa de bilete arăta ca de pe vremea lui 1404, o cașcarabetă amărâtă, din tablă, cocoșată de ani. Nici drumul de acces nu era strălucit. În scbimb, peștera n-arată rău, chiar bine luminată, fiind printre puţinele din ţară care poate fi parcursă, și datorită pârâului care o străbate, de la un capăt la altul. Am văzut mai multe persoane bine echipate care au parcurs probabil tot traseul cap-coadă. Pâraiele Jupâneasa şi Galbina sunt 'vinovatele' care au săpat peștera la o altitudine de 720 m.

De la intrare până la ieşire peştera se întinde pe o lungime de 455 de metri, dar lungimea tuturor galeriilor este de peste 1400 de metri. Intrarea peşterii are o lărgime de 20 de metri şi o înălţime de 10 metri. Mmm, peșteră printre atâtea peșteri văzute. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Cum plecasem la hălăduială și fiind aproape, am băgat viteză către Cheile Băniței. Multe nu aș avea ce să spun de Cheile Băniței. Este obligatoriu să fiți echipați, ori cu încălțări de apă, cum am avut noi (care sunt aderente în apă, pe pietre, am văzut acum), ori cu cizme, ori direct în adidașii de oraș. Ori cu papuci (neindicat, dar am văzut mulți 'turiști încălțați'). Nu judec, nu critic. Ideal să vă simțiți bine, chiar dacă puteți face o luxație de toată frumusețea. Sau să cădeți în cur în apa rece.

Cheile Băniței se află pe culoarul Băniţa-Merișor-Baru, în zona în care Depresiunea Petroşani se unește cu Depresiunea Haţegului din nord, acolo unde bazinul Jiului face loc, la nord, Streiului și apelor pe care acesta le adună din Șureanu și Retezat. Cheile Băniței se află în Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina și sunt situate în apropierea Peșterii Bolii, fiind săpate de râul Bănița în același masiv calcaros. Cam juma de oră face vizita, cu pauze de admirat și căscat gura cam o oră. Nu a fost rău.

Fiindcă voiam să ne hidratăm și să mâncăm, am luat în zonă chiar o pauză îndelungată, unde, la umbra vegetației din zonă, chiar am închis ochii o juma de oră, relaxându-mă.

Cum ultimul nostru obiectiv erau Cheile Crivadiei, am pornit să le căutăm, foarte dificil de găsit, gps-ul lăsându-ne cu ochii în soare direct pe european. Unde naiba sunt Cheile?, ne-am întrebat nedumeriți de câteva ori. Tot căutând o juma de oră am ajuns și la Turnul Crivadiei. Nimic spectaculos. Doar de citit.

Vechi de aproape cinci secole, turnul-cetate de la Crivadia (comuna Băniţa) se numără printre monumentele medievale bine păstrate, dar mai puţin cunoscute, din judeţul Hunedoara. Potrivit istoricilor, a fost, la origine, punct vamal şi un loc de unde era supravegheată calea de acces din Ţara Românească în Transilvania.

Aș vrea să explic cât mai bine unde sunt Cheile Crivadiei. Așadar. De pe European, venind dinspre Hațeg spre Petrosani, la imdicatorul râului Crivadia peste viaduct, în dreptul unei mici clădiri părăsite (acum 'wc' pentru turiști, se face dreapta către satul Crivadia. Se urmărește drumul, se trece un pod din lemn, se ajunge la biserică și se ajunge la intrarea în Chei.

De ce am insistat să le găsim? Pentru că sunt spectaculoase, si prin lățimea mică a cursului de apă, și prin adâncime, dar și prin faptul că trebuie să le faci doar mergând prin apă.

După parcurgerea a aproximativ 200 de metri se ajunge la confluența râului Crivadia cu râul Jgheabului, unde ne-am abătut 30 metri pentru a ajunge la cascada Curcubeu. Nu prea avea apă, dar ok. Am agățat din mers un băț la 2 metri dintr-o grămada de câteva (semn că majoritatea turiștilor de munte sunt super băieți), pentru a măsura apa, dar și pentru sprijin.

În continuare râul Jgheabului formează canionul cu același nume. Cheile sunt înconjurate de stânci înalte de zeci de metri, nefiind în zonă cărări pentru a putea străbate aceste chei, umblatul făcându-se doar prin apă, cum am menționat. Cheile sunt spectaculoase, în primul rând, datorită înălţimii pereţilor verticali, care au între 70 şi 100 de metri, iar pe alocuri, aceştia formează între ei spaţii foarte înguste, de 1,5 – 2 metri. Am făcut 90% din chei, oprindu-ne în zona unde apa, pe o lungime de vreo 20 metri, avea 1,50-1,80 metri adâncime. Erau câtiva turiști care treceau înot dus/întors. Noi nu am făcut-o. Nu eram pregătiți psihic, nici fizic. Era îndeajuns. Ne-am întors fericiți la masină și chiar când să pun pe gps adresa pensiunii, o aud pe soție zicând: mai vizităm ceva? Cum eu sunt cam surd de-o ureche, m-am făcut că nu aud. Ajungeeee!

---

VIZUALIZĂRI: 188 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI