GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La inceput de an, mai exact in weekendul 3-5 ianuarie 2014, impreuna cu cativa prieteni am decis sa urcam Raraul. Cum ultima incursiune in zona din anul 2012 s-a soldat cu un esec deoarece am ramas cu masina agatata pe un morman de zapada anul acesta am reusit sa ajungem pana sus la cabana.
Drumul foarte bun dupa cum se stie, doar ultima portiune este mai ingusta si acoperita de gheata, dar am reusit sa trecem.
Cabana Rarau era destul de ocupata desi conditiile nu sunt stralucite (unii ar zice ca de este o cabana la ce sa te astepti, dar preturile dragilor nu sunt nici pe departe de cabana ci de pensiune in toata regula).
Dupa ce am gasit cazare la o pensiune in Pojorata am decis sa o luam la pas intrucat scopul era sa facem drumetii si nu sa stam.
Asadar am dus masina la fosta cabana pastorala, aflata undeva in spatele Pietrelor Doamnei, ne-am schimbat in tinuta adecvata locului si momentului si am pornit spre Popii Raraului, o formatiune pietroasa aflata la aproximativ 3 km de Pietrele Doamnei.
Drumul nu a fost greu insa pe alocuri am gasit portiuni acoperite de gheata si vantul a batut cu putere.
Pentru a ajunge la Popi nu ai nevoie de harta sau marcaj intrucat sunt vizibili de la distante mari iar zona nu este impadurita. Noi am facut pana acolo aproximativ o ora si jumatate dar ne-am oprit de multe ori pentru poze (la un moment dat am zarit Ceahlaul cu varful Toaca) iar copilul unde vedea un petic de zapada se oprea ca sa se joace.
Ajunsi la destinatie ne-am odihnit vreo 20 de minute, am fi stat mai mult dar o pacla deasa s-a lasat peste noi si a inceput sa burniteze asa ca am facut cale-n toarsa.
Pe drum vantul s-a mai potolit, ba chiar s-a mai ridicat si din ceata asa ca am avut curaj sa ne avantam si pe Varful Rarau la 1649 m altitudine.
Aventura noastra s-a incheiat in jurul orei 5 dupa amiaza cand ne-am oprit la cabana, am baut un ceai cald, am vorbit cu restul grupului si am plecat spre Pojorata.
A doua zi am inceput-o in forta, intrucat ni s-au mai alaturat niste prieteni care nu au putut pleca din Iasi odata cu noi si am plecat spre Varful Giumalau.
Ziua se arata senina ba chiar insorita pentru perioada in care ne aflam.
Gazdasul ne-a dat la plecare o carte de vizita unde a trecut grijuliu si numerele de telefon de la Salvamont, in caz de necesitate si la ora 10 dimineata eram deja plecati spre Giumalau.
Totul a decurs foarte bine, am urmat traseul banda rosie care pleaca de pe drumul ce duce spre Rarau, chiar de langa al doilea foisor de langa drum.
Toata treaba s-a ingreunat dupa ce am iesit din padure si am inceput urcusul prin jnepenis, am gasit zapada, ceata deasa si vant destul de aspru. Sus pe culme vantul batea si mai tare, ceata se indesise tare de tot de nu mai vedeam aproape nimic. Crucea de pe Giumalau am zarit-o cand am ajuns la vreo 5 metri de ea. Popasul a fost scurt, am baut un ceai cald am mancat ceva dulce ca sa avem energie sa coboram si am plecat repejor. Deja mainile ne erau inghetate bine, a trebuit sa-l incalzim un pic pe feciorasul nostru de 12 ani care avea mainile ca gheata, noroc ca restul corpului era bine protejat.
Am orbecait binisor la intoarcere intrucat traseul nu era vizibil, insa mai vedeam prin zapada urmele noastre.
Daca la urcat am facut trei ore, la coborat am facut mai putin (aproximativ doua ore jumatate), insa au fost portiuni cu zapada unde am coborat si pe fund, asta ca sa aplicam metoda lui Vlad care a zis ca mai bine ne rupem partea dorsala decat gatul.
Cand am intrat in padure deja moralul nostru s-a mai ridicat odata cu ceata de altfel, iar la iesirea din padure era atat de senin incat am zarit Pietrele Doamnei.
Tura de munte a fost frumoasa presarata pe ici pe colo cu putina aventura, insa noi am plecat la drum bine pregatiti pentru ca nu stii ce-ti ofera muntele si nu e bine sa te aventurezi fara sa ai la tine toate cele necesare.
Un an bun cu multe drumetii va doresc!!
Trimis de elena_iasi in 11.01.14 14:10:02
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în M-ȚII RARĂU-GIUMALĂU.
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elena_iasi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Superb review, felicitari. Scris cursiv, ti-e mai mare dragul sa-l citesti. Pozele sunt grozave, peisaje superbe, nu-mi vine sa cred ca sunt facute in ianuarie, e o iarna atipica. La cat mai multe review-uri, sunt o adevarata delectare!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Rezervația Pietrele Doamnei, minunatele forme calcaroase din M-ții Rarău, jud. Suceava — scris în 08.09.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Mănăstirea Rarău, vatră de monahism autentic — scris în 26.09.18 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- May.2018 'Povestea Muntelui 2' — scris în 23.11.18 de DOINITA din BOTOșANI - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Pietrele Doamnei (Munţii Rarău) — scris în 08.04.16 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Pietrele de pe Rarau: Pietrele Doamnei si Piatra Soimului — scris în 27.09.14 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Ce minunatie a sculptat natura! – Pietrele Doamnei - Rarau — scris în 02.09.14 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2012 Pe crestele munților Rarău — scris în 27.12.15 de traian.leuca † din PLOIEșTI - RECOMANDĂ