Excursie de o zi din Iași III: vârful Toaca și cascada Duruitoarea, Masivul Ceahlău

TIPĂREȘTE

Așa cum ne-am obișnuit deja în această vară (și am mai scris și în postările anterioare) ne facem rucsacii pentru o nouă tură de o zi pe Ceahlău, o dusă și-o venită ???? și o zi... fericită, fără cazare și fără multe pregătiri. Pornim la drum la 6:30 din Iași, mergem pe la coada lacului iar la 9:30 deja parcăm mașina pe drumul axial ce duce dinspre Durău spre Izvorul Muntelui, prin rezervație; drumul este oficial închis, se lucrează încă, dar el este închis de zeci de ani așa că ne asumăm accesul.

Cabana Fântânele. Este închisă publicului, întâi din motive de renovare-modernizare și apoi din cauza covid-ului. Când se va redeschide va fi o atracție, cu siguranță. Ajungem aici rapid, în 40 de minute de la drumul axial, nu poposim mult ci pornim pe traseul bandă roșie spre Toaca. Următorul popas este în zona La Morminte, loc unde în al doilea război mondial au avut loc lupte între armata germană în retragere și sovietici. Oamenii locului, buni creștini, le-au ridicat în anii 90 o cruce celor căzuți pe meleaguri străine.

Cușma Dorobanțului. Urcăm lin prin pădure, pe un traseu mediu ca dificultate și ajungem la primele poieni subalpine, zonă unde se schimbă vegetația iar brazii încep să lase loc jnepenilor și ienuperilor. Ne oprim la Cușma Dorobanțului, un minunat loc de priveliște și asupra lacului Bicaz dar și spre Munții Călimani care se zăresc la nord. Pietrele golașe sunt calde și primitoare, panorama te ține cu răsuflarea tăiată iar liniștea te învăluie dimpreună cu curenții de aer proaspăt care se ridică fie dinspre Durău, fie dinspre lac. Am mai sta dar Stânca Panaghia ne spune că nu mai avem mult și ajungem la Toaca.

Toaca. Fiind vară și caniculă în orașe, oamenii au venit cu mic, cu mare la munte, să guste un strop de natură și de răcoare dar și să înfrunte cele 524 de trepte ale noii scări ce leagă cabana Metro de vârf. Trecem și noi prin acest ultim hop și iată-ne ajunși sus și bucurându-ne de tricolor și de panorama completă de aici. Jgheaburi abisale ne șuieră să ne ținem bine de potecă, un vânt și o răcoare specifice ne șoptesc să ne continuăm mișcarea. Așteptați-vă ca în iulie și august să fie aglomerat în week-end, chiar și cu peste o mie de turiști pe zi, așa că vă recomand fie o zi din interiorul săptămânii, fie ore cât mai matinale de ajuns aici. Se păstrează curățenia, vedem mulți tineri și aceste semne sunt încurajatoare pentru un montaniard, este bine ca cât mai mulți să se bucure de munte.

Vârful Lespezi. Un vârf situat pe traseul dintre Toaca și Cabana Dochia, înalt de 1805 metri, foarte ușor de atins și de adăugat în palmaresul oricărui turist, dacă tot a ajuns până aici. Îl recucerim cu plăcere și ne îndreptăm spre schit, pe la izvor, de unde ne continuăm tura pe platoul montan, spre Jgheabul lui Vodă. Nu ajungem aici, căci așa am coborî spre Poiana Stănile ci facem dreapta spre Polița cu Ariniș, în drum spre Duruitoare, a doua țintă a escapadei noastre, traseu cruce roșie, mediu ca dificultate dar închis iarna. Popasurile mici și dese prin tufele de afine ne mai odihnesc puțin și ne reîncarcă bateriile pentru o coborâre destul de lungă spre cascadă.

Duruitoarea. 25 de metri de cădere de apă, în două trepte, un zgomot inconfundabil și îmbătător, o apă pură și dulce, totul înconjurat de pădurea veșnic tânără, o inatacabilă dovadă că apa este fermecată ????. Dacă fiecare are un loc al lui sau anumite locuri unde se simte acasă, ei bine eu am casa bunicilor și Duruitoarea. Acum este aglomerat acasă, sunt mulți oaspeți și glasuri cristaline de copii concurează frumos cu natura, așa că ne luăm o primă porție de popas înainte de cascadă, facem și câteva poze de jos și promitem să revenim, bazați și liniștiți de toate celelalte promisiuni deja împlinite.

Piciorul lui Bucur. Obișnuiți ca de la cascadă să coborâm prin Poiana Viezuri, de data asta încercăm ceva nou, un traseu cruce albastră spre Durău și bine marcat, care face în cinci minute la stânga, prin zona Rupturi și Piciorul lui Bucur. Aparent mai scurt și fără urcușul arhicunoscut spre Viezuri, poteca traversează mici pâraie și devine cumva solicitantă dar nu mai tare decât traseul inițial, așa că o recomandăm când nu sunt ploi recente. Pentru cei care urcă dinspre Durău la cascadă, pe traseul vechi – cruce roșie, pot alege la coborâre acest traseu alternativ.

Ajungem la mașină la 17:30, după opt ore pline de hoinăreală și peisaje, ne împrospătăm puțin și, cu gândul la o băutură rece, ne întoarcem spre casă, plănuind noi trasee și fericiți că Toaca și Duruitoarea sunt tot acolo, maiestuoase și primitoare și-or mai fi mii de milenii de-acum încolo.

Vacanțe frumoase să aveți!

---

VIZUALIZĂRI: 1455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI