'Găletuşele' Craiului - Cascada Căldărilor - Apuseni

TIPĂREȘTE

Pe lângă Cascada Căldărilor, pe acelaşi curs de apă, mai există un grup de două sau trei căderi de apă, mici dar spectaculoase, amplasate pe pârâul Sebeşel care la rândul lui se varsă în lacul de acumulare Drăganul. Aceste frumoase „realizări” ale naturii sunt amplasate pe versantul estic al Munţilor Pădurea Craiului. Se ajunge la aceste căderi de apă, şi implicit la Cascada Căldărilor, virând spre comuna Valea Drăganului de pe drumul european care leagă Clujul de Oradea, cam la 25 de km de Huedin cum mergi spre Cluj. Continui cam 22 de km până ajungi la Barajul Drăganul, dar nu intri pe drumul spre baraj ci continui pe drumul spre Remeţi. Cam la 200-300 de metri, de bifurcaţia drumului principal cu drumul spre baraj, se face, pe lângă nişte clădiri dar şi pe lângă lac, în partea superioară a lacului, un drum forestier, destul de rău pentru a necesita o maşină cu gardă înaltă la sol, drum care merge paralel cu lacul.

La un moment dat lacul se termină, iar în partea stângă, pe dreapta este muntele, se vede jos Valea Sebeşelului. Pe lângă malul celălalt al pârâului se vede un drum care merge de-a lungul firului de apă, iar dacă este frumos afară şi sfârşit de săptămână, pe malul acestuia, veţi vedea maşini şi corturi amplasate de turişti veniţi să se relaxeze. Mi-a fost greu să-mi dau seama dacă au venit tot pe drumul pe unde am mers şi noi pentru că lipsea orice conexiune între cele două drumuri forestiere, cel pe care mergeam fiind foarte sus, pe marginea muntelui iar celălalt drum fiind practic în vale pe celălalt mal. Totuşi, mai târziu, uitându-mă pe hartă am văzut de unde vine drumul ce merge jos, pe lângă pârâu.

Continuând pe drum veţi observa că rămâneţi tot timpul undeva la înălţime, cu muntele pe dreapta, şi la un moment dat noi am avut impresia că mergem aiurea, fără să ajungem nicăieri, sau că ne-am rătăcit, deoarece drumul părea fără finalitate, continuând să şerpuiască exasperant de mult pe lateralul muntelui. Mai mult, drumul este flancat de copaci foarte deşi şi de vegetaţie, pe aproape toată lungimea lui, fiindu-ne astfel foarte greu să ne dăm seama unde suntem. La un moment dat chiar am vrut să abandonăm şi să ne întoarcem la pensiune.

Într-un final, drumul începe să coboare până într-o mică vale, trece pe lângă o casă de vacanţă – în dreapta, pârâul trece şi el în dreapta, pe sub un podeţ, iar muntele „se mută” în stânga. Mai departe drumul începe iarăşi să urce voiniceşte şi, cam după 1-2 km, pe dreapta apare un teren viran cu o clădire părăsită. Este singurul loc unde se poate coborî cu maşina până la pârâu dar locul şi drumul, până la pârâu, sunt ascunse de copaci şi vegetaţie, pârâul fiind cam la 50 de metri depărtare. Mergând totuşi, în acel loc, până la pârâu veţi vedea, cam la 20 de metri în amonte, o cădere de apă, destul de mică, dar frumoasă. Se pare că sunt mai multe astfel de căderi mici de apă. Tot acolo există şi o mică punte improvizată care traversează apa, pe partea cealaltă fiind o mică pajişte. Peisajul este foarte frumos, oferind momente foarte frumoase de contemplare mai ales că este foarte multă linişte, locaţia fiind aproape necunoscută pentru turişti.

Revenind, de la bifurcaţia cu drumul principal – adică de la Barajul Drăganul şi până în această poiană sunt cam 7-8 km. Am dorit să ofer explicaţii foarte detailate deoarece noi, la un moment dat, am dorit să renunţăm, exasperaţi de drumul fără sfârşit şi de repetitivitatea peisajului care se desfăşura după fiecare viraj.

De la această mică poiană aveţi două variante de vizitare a frumosului pârâu:

Varianta 1. Porniţi pe jos în susul pârâului, întâlniţi vreo 2-3 mini-cascade, căderi de apă, şi continuaţi până la Cascada Căldărilor. Pentru această expediţie vă trebuie echipament special, gen cizme sau bocanci înalţi impermeabili şi o bună condiţie fizică deoarece trebuie să vă căţăraţi tot timpul pe pietre foarte mari şi să săriţi de pe o piatră pe alta pentru a trece peste apă.

Varianta 2. Continuaţi pe drumul principal cam 200-300 de metri, ascultând cu atenţie sunetul scos de cursul de apă şi unde este zgomotul mai mare, încercaţi să coborâţi spre pârâu. Între drum şi pârâu creşte un şir lat şi înalt de copaci şi vegetaţie, astfel că pârâul nu este vizibil, decât pe alocuri pe mici porţiuni şi deci nici cascada, iar drumul, în cursul lui, se „înalţă” mult mai repede faţă de panta pârâului acesta rămânând foarte jos, la un moment dat, diferenţa de înălţime dintre drum şi pârâu fiind cam de 15-20 de metri.

Nu există indicatoare şi nici marcaje, spre căderea de apă, dar ascultând atenţi şi ascuţindu-vă simţurile veţi fi surprinşi să găsiţi printre tufişuri şi copaci, acolo unde apa vuieşte mai tare, o mică potecuţă care coboară spre pârâu, potecuţă al naibii de abruptă cu scări formate din rădăcinile copacilor.Potecuţa este foarte greu vizibilă şi coboară abrupt până cam la 5 metri înălţime deasupra cascadei. Acolo ea continuă pe lângă cascadă, în urcare, iar pentru a ajunge jos la apă trebuie să cobori, prin partea dreaptă, pe nişte crengi şi trunchiuri de copaci, lucru destul de dificil deoarece terenul este foarte abrupt.

Repet, nu există marcaje dar există o potecuţă de la drum spre căderea de apă, noi am găsit-o din mersul maşinii. Mergând pe jos este imposibil să o rataţi.

Odată coborâţi la cascadă veţi fi surprinşi de sălbăticia, virginitatea şi unicitatea locului, pentru că foarte puţini ştiu de această cădere de apă, fiind totuşi marcată pe unele hărţi turistice. Surprinzător lucru, nici măcar cei de prin preajma locului nu ştiau care este numele ei şi unde este amplasată exact. Aşa că bazaţi-vă pe instinct şi pe aceste informaţii pentru a ajunge la ea.

Cascada nu are mai mult de 5-8 metri dar căderea de apă este spectaculoasă, apa răsucindu-se în timp ce se prelinge pe un tobogan uriaş de piatră şlefuită, înainte de a cădea într-un mic lac de forma unei căldări – poate de aici şi numele. În aşa zisa căldare naturală, senzaţia vizuală este că apa parcă staţionează şi nu mai curge semănând cu un lac stătător. Cei mai uşori şi curajoşi pot urca, pe stânci sau pe mal, până în partea de sus a căderii de apă având astfel şi o altă perspectivă, deosebit de frumoasă, a cascadei. Locul este înconjurat de copaci înalţi şi vegetaţie, prin urmare lumina ce pătrunde este difuză, numai bună pentru fotografii frumoase, accentuând culorile apei şi creând o atmosferă specifică de mister şi de basm.

Dacă aveţi timp, curaj şi spirit de aventură este frumos să vă aventuraţi, pe pietrele din râu, în aval până la poieniţa mai sus amintită, având astfel posibilitatea de a vedea mai multe mici căderi de apă, foarte sălbatice şi virgine. Nefiind echipaţi pentru o astfel de expediţie ne-am rezumat la a le vedea doar pe cele două. Faptul că sunt mai multe mici căderi de apă l-am aflat de la o femeie care avea o casă proprietate în apropiere dar nici ea nu ştia cum se numeşte căderea „cea mare” de apă.

Am urcat în maşină şi am pornit spre pensiune cu părere de rău că am venit neechipaţi pentru o expediţie pe râu. Coborând cu maşina, pe drumul rău şi plin de gropi, am reflectat de unul singur: „Chiar că frumuseţea asta merita cât o pereche de telescoape noi! ”

---

VIZUALIZĂRI: 4033 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI