O plimbare placuta prin Valea Iadului spre Stana de Vale

TIPĂREȘTE

Am profitat, zic eu, la maxim de ultimele zile mai calduroase in care am facut cateva excursii prin Muntii Apuseni, in unele locuri mergand prima data.

Au fost frumoase toate si de aceea am sa le redau in parte, pe toate incepand cu cea pe care am facut-o acum cateva zile si anume Lacul Lesu - Valea Iadului - Stana de Vale.

La Stana de Vale am mai fost de 2 ori, dar pe drumul dinspre Beius, asa ca mergand prin Valea Iadului a fost o noutate pentru noi si nu am regretat.

De pe DN1, din localitatea Bucea, inainte de a incepe urcusul spre Padurea Craiului, am facut stanga, am continuat prin Bulz, Remeti, Barajul Lesu, Lacul Lesu, Coada Lacului, Valea Iadului si in final Stana de Vale.

Localitatile Bulz si Remeti sunt situate pe Valea Iadului, casele frumos construite pe malul raului Iad, pe care s-au construit mai multe baraje, unele micute si cel mai mare fiind Lesu.

In aceste localitati s-au construit si foarte multe cabane, pensiuni si am intalnit foarte multe pastravarii.

Din localitatea Remeti se poate merge si la Barajul Floroiu de la Valea Draganului, iar un alt drum duce si la Suncuius, prin localitatea Bratca.

Denumirea de Valea Draganului si Valea Iadului (i se mai spune si Valea Iadei) vine de la o legenda care spune despre 2 gemene care s-au nascut, aici, la o stana, chemandu-le Iada si Dragana, iar aceste gemene ar fi cutreierat prin aceste locuri.

Dupa ce trecem de calea ferata, trecem prin Bulz, pe langa Piatra Bulzului, niste stanci foarte inalte, pe care, dupa cum am citit undeva, satenii au montat o cruce spre a-i feri de rele si necazuri. Tot aici este un mini dig, ca sa nu-i spun baraj, cu un mini lac. Apoi ajungem in Remeti. In zona acestui sat sunt o sumedenie de pesteri, dar toate sunt inundate cu apa, de aceea le si spune Pesteri cu apa, ca si cea de la Lesu. Drumul continua printre muntii inalti, impaduriti, iar in unele zone intalnim stanci inalte, interesante si din loc in loc se observa portaluri a unor pesteri. Stiind ca aceste pesteri nu prea sunt vizitabile turistului de rand, e nevoie de barca si echipament, pornim mai departe spre Barajul Lesu. Tot in loc. Remeti, pe marginea drumului este un mic lac, care cica s-ar numi Lacul natural fara fund. E ciudat, este o balta, nu stiu daca are10 metri lungime, dar apa acestui lac e foarte limpede, se vede vegetatia de pe portiunea in care apa are maxim un metru adancime, apoi nu se mai vede nimic, am auzit ca e nespus de adanc. In partea dinspre drum, intradevar se vede doar o groapa adanca.

Drumul este bun, pana la baraj este asfaltat si pare a se fi facut recent, dar dupa ce treci de baraj, desi se lucreaza intens la reabilitare, e rau. Pana la coada lacului, in unele zone se merge foarte incet, dar in profida acestui fapt, pe acest drum circula tot felul de masini, nu doar de teren.

Barajul Lesu este construit pe raul Iad, a fost dat in folosinta in anul 1973 si are un volum de apa de 28,3 milioane de metri cub. Daca pe unele baraje te poti plimba cu masina sau pe jos, la Lesu nu se poate. Este inchis, drumul fiind pe malul lacului, iar barajul il poti admira doar de pe drum.

Langa baraj este Motel Lesu care dupa parerea mea e cam ramolit, nu am intrat, doar ce am vazut din exterior. Peste drum este o constructie, care ar semana cu un motel sau hotel, dar nu stiu ce e, nu scrie nimic.

Dupa ce admiram acest baraj, ne continuam drumul pe malul lacului afundandu-ne tot mai mult in padure. Se merge destul de greu din cauza drumului rau, dar ne bucuram pentru ca asa putem admira si lacul frumos dintre munti. In stanga e munte, in unele locuri destul de abrupt, iar in dreapta e prapastie, iar apoi lacul. Drumul continua prin padure, nu prea sunt locuri in care sa opresti, dar in schimb dupa cativa kilometri ajungem la Coada Lacului, unde s-au construit multe case de vacanta si pensiuni. Fiecare cabana, aproape, ofera locuri de cazare sau sunt de vanzare.

E foarte frumos in aceasta zona, este o vale larga, ai privelisti minunate asupra Muntilor Apuseni si asupra Lacului Lesu.

La majoritatea cabanelor era deja forfota, unii turisti deja erau instalati, altii atunci ajungeau pentru a-si petrece un week-end frumos la munte, mai ales ca vremea a fost foarte buna. Lungimea Lacului Lesu este de aproximativ 11 km, iar de la Coada Lacului mai sunt 18 km pana la Stana de Vale.

Continuam drumul pe Valea Iadului, dupa ce trecem de ultimele case valea devine din ce in ce mai ingusta si mai salbatica.

Drumul a fost, candva, asfaltat, mai e si acum in unele zone, dupa parerea mea nu e asa de rau, dupa cum am tot citit. Se poate parcurge cu orice fel de masina, se merge putin mai incet, dar e ok.

Dupa cum spuneam, cu cat ne indepartam mai mult de civilizatie, cu atat valea este mai ingusta, drumul foarte ingust, din loc in loc fiind micute refugii, pentru a incapea 2 masini care se intalnesc pe drum. Peisajul este superb, salbatic, creste inalte, pereti verticali pe care au crescut falnici brazi.

Raul Iad izvoraste din zona statiunii Stana de Vale si in drumul lui spre Crisul Repede, a format niste chei spectaculoase, apa curgand pe stanci, bolovani creeand cascade foarte frumoase. Am vazut si noi cateva, printre care Cascada Iadolina, Valul Miresei, Saritoarea Iedutului, Cascada Miss si altele.

Imi contraziceam un coleg de pe AFA, cand a descris acest traseu, ca nu acolo e cascada Valul Miresei, dar pana la urma m-am documentat si mi-am cerut scuze. Credeam ca Valul Miresei este doar la Rachitele, acum am avut ocazia sa o vad si pe aceasta de pe Valea Iadului. Nu e ca si cea de la Rachitele, dar si aceasta e frumoasa.

Unii spun ca cea mai spectaculoasa ar fi Cascada Iadolina, pe care am descoperit-o doar la intoarcere acasa, e semnalizata doar cu vopsea pe stanci si nu am vazut cand am mers spre Stana de Vale. Mai este scris cu vopsea si pe asfalt, dar eu ma uitam doar inspre stancile marete.

Aceasta cascada curge pe marginea drumului, e destul de abrupt, se coboara pe o poteca.

Pentru mine acesti 18 km au trecut destul de repede, eram prea fascinata de peisaj. La un moment dat, dupa Cascada Valul Miresei, drumul se bifurca, unul merge spre o cabana, iar noi urmam drumul spre Stana de Vale. Tot aici este un dig, in spatele caruia se intinde un lac, dar micut.

Dupa putin timp am ajuns si in Stana de Vale, o statiune cunoscuta, situata la o altitudine de 1100m, inconjurata de paduri de brazi, locul de plecare spre multe obiective turistice din Muntii Apuseni, spre Pestera Meziad, Padis, Scarisoara, Pestera Ursilor, Valea Ariesului, Masivul Vladeasa.

Statiunea aceasta, desi e in paragina, e un loc preferat mie, un loc de relaxare, aer curat, puternic.

Trecem pe langa casutele care poarta nume de fete, partia de ski, chioscurile din zona, care acum vara sunt pustii, iar apoi ajungem in fata Hotelului Iadolina.

Cred ca e singurul loc in care se ofera cazare, noi nu am avut nevoie de asa ceva, ne-am intors seara la Cluj.

Am lasat masina in parcarea hotelului si am pornit la plimbare spre Izvorul Minunilor, cascada frumos amenajata, cu apa acea tamaduitoare, care te intinereste. Pe drum am avut placuta surpriza sa vad, ca pe locul unde am mancat, alta data, la un restaurant, nu mai stiu cum se numeste, se construia de zor o cladire destul de mare, ceea ce rezulta ce poate e o statiune in devenire, cautata si vara nu numai iarna. Pe langa aceasta mai sunt si multe cladiri lasate in paragina.

Trecem pe langa casa in care este Jandarmeria, iar drumul pana la cascada a fost o mare placere, cald, miros de brad, raul de pe marginea drumului.

La cascada erau si ceva turisti veniti cu masina, noi am preferat plimbarea pe jos.

Izvorul Minunilor este o cascada foarte frumoasa, amenajata in trepte, am avut ocazia sa o vad si iarna, inghetata, e superba.

In timp ce faceam poze, fiul meu, in varsta de aproape 2 ani, a cazut, nu stiu cum, pe loc drept, si-a fisurat putin gingia, a curs la sange, se misca dintele... ma rog, nu asta conteza, asa ca nu am putut sta prea mult prin zona si ne-am intors inapoi la masina, unde am si poposit vreo 1 ora la soare, pe iarba. A fost frumos. Turistii deja se adunau la Hotel Iadolina, la un moment dat erau vreo 10 masini, semn ca cineva tot mai merge la Stana de Vale si vara.

Am fost si iarna, intr-un an eram cazati de Revelion la Felix si am facut o excursie, iarna e plin, toti vin sa profite de zapada pe care o gasesc pana in aprilie.

As mai fi stat in zona acea frumoasa si linistita, dar eram putin ingrijorati de ce a patit copilul, asa ca am pornit, din nou la drum, spre casa, multumiti, pe de-o parte de relaxare si peisaje frumoase.

Pe drum am oprit doar la Cascada Iadolina si la Lacul Fara Fund din Remeti, a fost o calatorie placuta printr-o vale care ar trebui sa poarte alt nume, nu Valea Iadului, ci un alt nume mai frumos.

Dar poate ca de aceea este numita asa, din cauza salbaticiei, nu neaparat a legendei.

Daca aveti ocazia parcurgeti si aceasta zona in care nu intalnesti masini multe, poluare, agitatie.

---

VIZUALIZĂRI: 13541 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI