Un loc minunat

TIPĂREȘTE

Stimați și iubiți colegi de suferință, amatori de sejururi, excursii, vacanțe, concedii și umblat pe coclauri. Țin să vă spui, anunț, înștiințez, raportez, adicătelea să vă aduc la cunoștință (de parcă v-ar interesa...) că, în urma "teleconferinței" de decernare a mini-premiilor concursului Top-Hot-Users din săptămâna 24 a anului stelar 2014, mă ploconii cu una bucată "Pachet uichend gratuit" la Hotelul Diana din Sâmbăta de Sus. Aista includea 2 nopți de cazare cu mic dejun inclus plus o oră de călăreală, pardon... călărie, adicătelea echitație domne´. (Numa´ la prostii vă gândiți...). Ptiuu, să nu-mi fie de deochi! Zic și mă scuip... na, că-mi stropii și tocătoru´de-i zice laptop. Prin urmare, pe această cale, șină, terasament, drum, uliță și-alte cele, mă plec în fața dvs. atât cât pot că mă dor șalele și mulțumesc pentru premiu Admin-ului, webmasterilor și webmeșterilor, moderatorilor, modelatorilor și utilizatorilor site-ului Am Fost Acolo, lu´ Băse, lu´ Ponta nu, Armatei, Aviației, lu´ ISU că-s băieți de treabă, Poliției nu... că nu-mi place de ea, Partidului Umblătorilor Pe Coclauri, pretenilor, rudelor și rudarilor, Mamei Natura, tuturor sfinților, apostolilor, mucenicilor și martirilor. Haide-ți că-ncepu să-mi tremure barba de emoție... iar dacă uitai pe cineva... fie-mi cu iertare.

Deci mă pupai de fericire, îmi trăsei și vreo două smetii peste fățălău ca să fiu sigur că nu visez și-ncepui să le pitrocesc, că tot îmi dădea cu virgulă și semn de întrebare. Uichend ca uichend, da´ ăsta-i format dintro sâmbătă și-o sfântă duminică. Și cum eu lucrez în ture având două zile libere după doișce ore de noapte, însămânța, însemăna... ptiu!... însemna ca luni, carele este de după duminică, să plec cu noaptea-n cap ca huhurezii ca să ajung la scârbici până-n ora 7 trecute fix. Ș-apăi să mai stai și doișce ore cu scobitori în ochi și pleoapele lipite cu bandă adezivă... ioi, nu dădea bine. No da´ stați că mai era un bai, pachetul aista trebuind să-l consum în perioada lu´ cireșar sau cuptor, iar eu uichend liber... ioc. Hmm... da´- mi trezesc neuronii din bostan și-i pun la treabă, poate poate mi-or veni cu vreo idee de geniu pustiu. Și mi-o venit fraților!... ideea... că vă zisei că-s deșteaptă rău de dau pe-afară precum laptele uitat pe pirostrie. Și în data de 4 iulie, pui eu mâna pe smartfon și m-apuc de sun la Hotel Diana, acu´ la cum mi-o fi norocu´, șansa, zodia și filingul. Am dat de o persoană deosebit de respectuoasă, pe numele dânsului Octavian Pintea, spunându-i de premiul AFA și de faptul că m-aș putea prezenta doar în weekend-ul 9 – 10 al lunii august. Mi s-a spus că nu este nicio problemă dar să-mi prezint doleanțele și pe email. Acu´ în nesimțirea-mi, am rugat dacă se poate să mai stau încă o noapte peste cele două, pe care o voi plăti separat, că-mi ieșiră mie niște pasențe. Nici de data aceasta nu au fost probleme, făcându-mi-se imediat rezervarea. Vă dați seama, nebunie, chiuituri de bucurie, pupături în oglindă și-alte cele. Trimit și e-mail către hotel cu toate doleanțele-mi nesimțite sau nu, pentru ca în scurt timp să primesc și răspunsul:

"Vă confirm rezervarea pentru data aleasă de dvs. Vă trimit mâine dimineață un e-mail de la birou. Îmi cer scuze pentru formatul scrisului, dar acest e-mail îl trimit de pe telefon." Oauu, mama! Ce să mai, am rămas perplex și mască ca la dentist. Mai rar așa ceva... Și într-adevăr, a doua zi mai primesc un e-mail în care mi confirmă din nou rezervarea și noaptea extra de cazare, bașca mi se aduce la cunoștință că am micul dejun inclus plus... 2 ore de echitație. Rămân fără grai pentru la astfel de promptitudine și atenție deosebită.

Dar iată că veni și ziua decolării spre Sâmbăta de Sus. Ies de la scârbici fresh, vesel și cu zâmbetu´ pe buze așa cum iese omu´ după 12 ore de noapte, m-arunc în Loganprise, o trezesc și pe Ioana ca să-mi țină de urât pe drum... și dă-i talpă.

Drumul dinspre București înspre munce cu ieșire prin partea de nord, e deja foarte cunoscut. Nu am folosit meseriașa și nemaipomenita autostradă A3 că mi se păru pierdere de timp, preferând s-o țin lunga pe binecunoscutul DN 1: centura Ploiești, Câmpina, Breaza, Bușteni, Azuga, trecut granița dintre Prahova și Brașov, intrat în Predeal, lăsat OMV-ul pe stânga că-i stă bine acolo unde este, ca în 800 de metri, acolo unde-i și tabla aia indicatoare albastră de Voroneț, s-o cârmesc hăis, adicătelea la stânga, pe deneul 73A, ăla de duce la Râșnov. Urmează Pârul Rece, și după ce trec de serpentine mă-nfig în DN-ul 73 sau europeana 574 cum îi mai zice. Acilea, dreapta spre Râșnov și la prima trifurcație, iarăși hăis înspre Zărnești. Până aci, fuse drumu´ca-n palmă, asfalt ok, aglomerație ioc, doar că mai dai de câte unu´cu Merțan, Bemveu sau Audi... numai el, care pe porțiunile de drum unde puteai merge cu 90 de km la oră, el merge cu 45, că vorbește la telefon, se scarpină-n nas, caută posturi radio, se uită după cai verzi pe pereți, formându-se în urma bării de protecție din spate a căruței sale, ditamai cârdul de mașini. Să-l depășești nu poți că ba sunt curbe, ba nu ai vizibilitate, ba îți vin alte mașini din față. Așa că timpul se scurge în defavoarea ta. Ehee, dar după ce ieșii din Zărnești, drumul deveni rău, cu denivelări și plombe d-alea puse la... "las´-o așa că meré!". Trec pasul Poiana Mărului și localitatea cu același nume, trec de Șinca Nouă ș-apoi și de cea Veche. După ieșirea din Șinca Veche, dau de-o bifurcație în forma literei "Y" unde naționala o ia în dreapta spre Șercaia, eu cârmind-o hăis spre Victoria, urmând județeana 104 A. Acu´, eu vedeam șoseaua-n depărtare lungă și mumoasă, fapt pen´care, dă-i a 4-a, dă-i și-a 5-a ca să nu-mi adoarmă herghelia de sub capotă și... frână bruscă. ABS-ul își face datoria, centura-mi de siguranță se-ntinde cât îi plapuma încercând să-mi țină body-ul priponit de spătar, eu trag o pupătură volanului, iar ochelarii de soare îmi sar de pe fățălău pupând parbrizul. Fraților!!!... nebunie și nu alta. Ditamai gropanu´de-a curmezișul șoselei de zisei că am ajuns în Libia sau Afganistan. Ehee, și de-aci uite-așa avea să fie asfaltul. Vai mama lui, varză, plin de cratere (unele și de 30 de cm adâncime) ,,răsărite ,,și de-alungul și de-a latul șoselei, obligându-mă să fac slalom printre ele. Ceea ce era mai prost însă, era faptul că anumite gropane se aflau în curbe, sau când vroiai să faci slalom, îți veneau mașini din față, obligându-te astfel să le iei în plin, clănțănindu-ți măselele-n gură și dându-ți cap în cap neuronii din ludău. Prin urmare, stimați cetitori, vă recomand din suflet varianta prin Brașov, Făgăraș, după care din Sâmbăta de Jos cârmit stânga spre cealaltă Sâmbătă... de Sus. E oleacă mai lung, dar nu mai dai banii pe fiare necesare hardughiei și nici pe la dentist nu treci.

Oricum, o las mai încet (oricum de pomană...), trec de Șercăița, apoi de Bucium, Mărgineni și Sebeș, tai pe din două Recea, Gura Văii și Lisa, ca apoi... uraaa!... Sâmbăta de Sus. La un moment dat întâlnesc un sens învârtitor de-i zice giratoriu, pe care-l ocolesc, părăsindu-l la a doua ieșire cum îmi urlă și Ioana-mi creieri, adicătelea fac la stânga. De-aci, ținem lunga drumu´ ăsta de-i zice județeana 105B, nepărăsindu-l nici în ruptul capului, până când pe partea stângă zări-vom 8 pari aliniați precum garda de onoare, d-ăia în care se spânzură, steaguri, drapele, tricouri, pijamale sau mai știu eu ce, după pofta fiecăruia. Cam în 50 de metri, tot pe stânga, ascuns de câțiva brazi, dăm de un ,,obelisc ,,din pietre de râu. Pe dânsul, priponită pe verticală una bucată de scândură de brad, pe care stă scris mumos cu litere de-o șchioapă: DIANA. Aici, în câțiva metri, facem stânga trecând peste-un mic pod de piatră și... stop. Astfel, la orele 11:00 trecute fix, am ajuns viu, nevătămat și mort de oboseală priponindu-mi Loganpris-ul în parcarea hotelului Diana, fix pe coordonatele GPS: N 45.694317, E 24.801204. Mă preling din căruță și pătrund pe domeniul hotelului. Brazi în stânga, brazi și plopi în dreapta, umbră, răcoare, gazon tuns la milimetru, curte pavată, îngrijită și măturată că nu vedeai fir de praf. Îmi iau dinții-n inimă și mă-nfig în recepția hotelului. Nimeni. O iau pe ușa mai din stânga și intru în restorant unde dau de-un băiet îmbrăcat în ospătar, cu pantaloni negri călcați la dungă și cămeșă albă scrobită:

"- Cineva la recepție?

- Eu sunt!"

Zic cine sunt, de unde și din partea cui vin, băietul punând imediat mâna pe telefon și sunându-l pe dl. Octavian, cel cu care mă conversasem pe e-mail. După 30 de secunde de vorbit cu ,,șeful ,,(mai târziu aveam să aflu că de fapt dl. Octavian, un tânăr foarte atent și diplomat, era de fapt fiul proprietarului, ocupându-se însă de administrarea hotelului.) vine băietul:

"- Haideți cu mine! Eu vă arăt 3 camere și dvs. vă alegeți ce vă place." Ei hai!... zic în gându-mi. După ce trec în revistă toate cele 3 camere de la etajul 1, mă opresc la ultima dintre ele, cea cu numărul 114, cameră pe care mi-o recomandase și băietul, fiindcă era spre grădină unde nu bătea soarele năucitor, avea televizor mai mare și în loc de balcon... terasă. Fraților, nebunie ce să mai!... Fiți atenți la ce vă descriu că nu mai repet odată. Deci...

Camera 114: o cameră imensă așezată pe colțul hotelului, având vedere spre grădină, respectiv parcare, dotată cu una bucată pat matrimonial având în ambele părți câte-o veioză, întrun colț un birou având pe dânsul un tembelizor Philips CRT diagonală 60 cm, iar dedesubt un răcitor Akai de nu´ș câți litri, gol, dar care răcea foarte bine. Deasemenea, în cameră un șifonier cu rafturi și umerașe, iar lângă patul cel matrimonial un cuier cu oglindă mare și poliță pentru bagaje pe care am găsit 4 prosoape.

Baia camerei: mare, curată bec și alte surse de lumină, gresie și faianță verde, cabină de duș, chiuvetă cu oglindă, uscător de păr, tron, săpun lichid de mâini, dispersor cu gel de duș 3 în 1, dispersor cu dezinfectant și coș de gunoi.

Terasa camerei: Aici mi-au căzut plombele din gură care nu le am și am stat de am contemplat-o lung și deșirat preț de vreo 10 minute. În primul rând imensă, că-mi puteam parca Logan-ul pe ea, bașca mai încăpea și troleibuzul 96 fără nicio problemă, așezată în forma literei ,,L ,,împrejmuind astfel pe două laturi camera. Dimensiuni: latura mică, aia dinspre parcare = lățime 2,10 m / lungime 3 metri, iar latura mare, cea dinspre grădină = 2,40 lățime / 6,60 m lungime. Pe terasă, gresie, o masă rotundă din aluminiu cu blat din sticlă (diametru 1,20 m) și 4 scaune tot din aluminiu. Deasupra glafului terasei, 6 lampadare cu aprindere din cameră. Celelalte balcoane ale camerelor, aveau doar 3 felinare. Deh, eu mai șmecher! Bun, hai mai departe prin domeniul hotelului.

Grădina precum vă spusei, umbroasă, răcoroasă având și o terasă dotată cu: 9 mese de lemn cu băncuțele aferente, fiecare dintre acestea pt. 4 persoane. În spatele meselor, ușor lateral stânga, un grătar imens de piatră și cărămidă cu o arhitectură în stil roman, iar lângă el un cuptor deasemenea din piatră și cărămidă, folosit probabil pentru pâine, pizza sau ce s-o mai nimeri. În continuarea terasei, una bucată foișor de lemn închis cu termopan dotat cu o masă imensă pt. 24 de persoane și șemineu. Înăuntru masa aranjată imbecabil cu față de masă, tacâmuri, vesele, sticlării și lumânări, așteptându-și clienții.

Pătrundem în restorant: gresie maron pe jos, tavanul fiind susținut de 4 coloane îmbrăcate în tablă de inox. Restorantul care este, are o singură sală dar construită pe două niveluri despărțite de o scară de gresie cu 4 trepte. În partea de sus, aranjate impecabil 6 mese fiecare pentru 6 persoane. În sala mare de jos: 1 masă pentru 7 persoane, 3 mese pt. 12 persoane și 2 mese pt. 4 persoane. Și dacă tot am ajuns aici să vorbim și despre de-alea de îngurgitat.

Cum vă spusei, micul dejun fiind inclus în prețul camerei, se prezenta cam așa: ți se aducea un platou cu șuncă presată, cașcaval, parizer cu șuncă, roșii, castraveți, ardei gras, plus... la alegere o omletă sau două ouă ochiuri. Urma la alegere ceai din fructe de pădure sau cafea. Mie mi s-a părut îndestulător micul dejun, iar cafeaua era extraordinară.

Prânzul, respectiv cina se serveau à la carte. Adicătelea ți-aducea ospătarul ,,evanghelia ,,și tu îți alegeai. Nu erau foarte foarte multe feluri de mâncare în sfânta cărțulie din care să-ți alegi, dar toată mâncarea era excepțional de bine pregătită. Și să fim serioși, hotel de 3 stele... și la urma urmei... mai bine puțin și gustos decât mult și să dai cu mâncarea de-azvârlita.

Și încă un aspect de luat în considerare... porțiile erau enorme. Dacă mâncai o ciorbă, nu-ți mai trebuia felul doi, iar dacă comandai doar felul doi... trebuia să-l împarți cu încă o persoană. Dar să vă citesc din ,,Sfânta Evanghelie ,,: supă de pui cu tăiței, ciorbă de porc a la grec, ciorbă de văcuță, ciorbă de pui cu ciuperci, ciorbă de legume, ciorbă țărănească. Aistea la preț de 9 lei. Ca felul doi: șnițel de pui, tochitură ardelenească cu brânză rasă, ouă ochi și mămăliguță, ceafă de porc la grătar, pulpe de pui dezosate, piept de pui la grătar, păstrăv prăjit sau la grătar. Acestea la preț de 15 lei porția imensă, mai puțin înotătorul carele era la suta de grame. Salate: asortată cu roșii, castraveți, ardei gras și salată verde, salată de gogoșari murați, salată de varză. Desert: clătite cu dulcețuri sau înghețată, papanași, înghețată de cacao, de vanilie și căpșuni sau înghețată de cacao cu frișcă și afine. Beuturi: ape plate și minerale, coca-cola, fanta, sprite, cappy de portocale, piersici și alte fructe, beri, vinul casei și-alte vinuri, precum și d-alea inflamabile gen visichi și-alte cele. Cam astea fuseră toate din ,,Sfânta Evanghelie ,,. Bune rău de tot, gustoase, foarte bine pregătite, porții mari de tot, ieftin după părerea mea, deci... Amin!

Ce mi-a plăcut foarte mult în această locație a fost răcoarea și liniștea. Cu toate că prin fața hotelului trece șoseaua destul de circulată care duce spre Mănăstirea Brâncoveanu, când închideai ușa de la terasă, respectiv geamurile, totul se scufunda întro liniște totală.

Dar să vă mai slovesc câte ceva. Duminică aveam să-l cunosc pe dl. Octavian Pintea, care de cum m-a văzut m-a întrebat dacă mă simt bine, dacă-mi lipsește ceva și când vreau să fac orele de echitație. I-am explicat că nu mă pot urca pe spinarea bietului animal că sunt operat și nu-mi face bine zguduiala. Răspuns: " – Atunci, din partea casei aveți masa de prânz gratuită cu absolut tot ce consumați. " Deci... rămas ca la pozograf sau dentist...

Apoi i-am amintit despre noaptea extra de cazare și fiindcă îmi place foarte mult locația, aș mai vrea încă o noapte de cazare, deci două nopți de cazare extra, plătite din propriu-mi portofel... portmoneu... portvizir. Răspuns: " – Nicio problemă, iar o noapte de cazare este din partea casei. " Gata, asta-mi puse capac... no comment. Păcat însă, că în urma unui telefon primit, a trebuit să renunț la cele două nopți de cazare extra și să părăsesc minunata locație luni dimineața.

Gata și cu asta, acum să vă zic cei de văzut prin împrejurimi. Păi prima luată la ochi... Mănăstirea Brâncoveanu (coordonate GPS: 45.690350,24.795085), aflată la apoximativ 1 km de Hotel Diana, cam 3 minute de mers cu mașina sau 12 minute de mers lejer și legănat pe jos. De aici, se poate merge la Izvorul Părintelui Arsenie Boca, aflat la aproximativ 2 km de Mănăstirea Brâncoveanu, cam 5 minute de mers cu mașina sau 20 de minute de mers pe jos. (Coordonate GPS: 45.691521,24.783707). Apoi, un alt obiectiv de vizitat ar fi "La Vâltori" în comuna Lisa (45.738105,24.839531), undeva la vreo 7 km de Hotel Diana. Și apoi și altele ceva mai departe, despre care însă povesti-voi în alt episod.

Per total însă, Hotelul Diana, că despre dânsul care este vorbeam, este o locație minunată, plină de liniște, verdeață și răcoare, un loc unde m-aș întoarce cât de curând posibil.

---

VIZUALIZĂRI: 1856 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI