Sfioasa Diană

TIPĂREȘTE

Hotel Diana din Eforie Nord a făcut o ofertă pe care am considerat-o favorabilă și acceptabilă astfel că i-am dat curs. Este început de sezon pe litoralul nostru (bine că-l avem, alții n-au și tânjesc), așa cum este el, nefericit dar, cum – necum, an de an o ducem cumva și ne bucurăm de ieșirea la mare pe care-o are țara noastră.

La Eforie Nord nu aveam de gând să merg dar dacă zice Diana, noh, haide! Fie...

Din poze se prezintă bine, zice că e renovat deși, modelul ăsta de hotel nu-i chiar cel mai fericit, face parte din perioada hei-rup-istă comunistă, e scund și lat, cubic fără a fi cubist – de fapt dreptunghiular. Știam pe unde e, cu vedere la Bulevardul Tudor Vladimirescu ce străbate stațiunea de la nord la sud și obsesia mea e să stau pe terasă la un suc, ceva (de preferat din ăla care se fierbe). Deci condițiile le cam întrunește, argumentul convingător fiind că e renovat, are poze frumoase, e aproape de apă și are terasă.

Masă nu oferă în perioada asta din an dar are parteneriat (de fapt, doar presupun) cu terasa Maria care este autoservire și despre care unii spun că da, alții spun că nu, mai au (tot presupun) cu restaurantul de la Hotel Natalia și de la Astoria. Deci dacă le spun că vreau să mănânc mă trimit drept la unul din aceste restaurante. Cel puțin pe site la Diana, asta este recomandarea de masă iar la recepție, când am făcut check in, am întrebat dacă au mic dejun și fata mi-a zis să merg la Terasa Maria, peste drum, pe faleză și să servesc acolo micul dejun deci cam asta recomandă. În incinta hotelului Diana nu se servește micul dejun în perioada mea, la început de iunie. Abia peste 2 săptămâni se servește mic dejun la hotel Diana și am văzut cum pregăteau sala care, momentan, este cam pustie, betoane pe jos și chestii. Sala asta este chiar lângă lift care este în spatele clădirii, de la recepție mergi înainte pe hol, chiar cum intri, perpendicular pe clădire, până în spate unde este usă de ieșire, lift și sala unde am văzut că se făceau pregătiri. Din ziua în care se începe servirea micului dejun, nu se mai poate lua cazare fără md și, obligatoriu, e mai scump.

Natalia este o vilă contemporană și este vecină cu Diana. Are restaurant cu servire a la carte dar oferă numai pizza care e bună, nimic de zis dar servesc doar la o masă și nu mai mult. În definitiv, e un fel de aperitiv, un mizilic, ceva.

Astoria nu-mi sună bine deloc. L-am văzut acum câțiva ani și, dintre toate, singurul cel mai fandosit, respira a aristocrație și calicie.

3 zile și 3 terase, la Maria plănuiam doar o recunoaștere scurtă dar nu visam să mănânc la ei. La Natalia e loterie că un ospătar îmi poate face ziua bună sau praf iar la Astoria a fost chiar curiozitate despre ce mai zice aristocrația în zilele noastre.

După multă vreme vreau o vacanță sedentară în care numa’ să stau, după două ture lungi, de forță și rezistență, cu 7 cazări, acum vreau doar tv, terasă, ceva plajă, nu prea mult, adică ce face omul uzual la mare, fără arheologie și admirat delfini, cum făceam la Mangalia, fără căutat restaurante, zone de belvedere și faleze, nimic, doar stat blând la casa omului, ca curca (pe lemne). Locația oferă ce-mi doresc. Nu are mic dejun dar dorm târziu. Ofertele cu mic dejun încep din 26 iunie dar nu-s fan, viața mea e haos și să mă trezesc la 8:00 dimi e tortură. Pe faleză nu merg departe că deja știu ce-i dincolo de maximum de vizibilitate.

Deci la recepție ajungem pe la ora 12:00 prânz și este ceva populație în hol. Mulți pleacă. Puțini vin. După o cafea servită la o masă elegantă din hol ajungem să conversăm cu fata de la recepție. Sunt 40 de check out uri azi. Cel mai probabil primim cheia pe la ora 15:00 – mulțumitor, zic eu. Au cameră de bagaje și o folosim și grup sanitar există chiar față în față cu ușa de la camera de bagaje. Ne schimbăm și mergem pe plajă unde bate vântul. E puzderie de șezlonguri pustii. Apa nu e rece însă aerul e răcoros și valurile ne zăpăcesc. Sunt câțiva oameni pe plajă care stau o oră – două apoi pleacă. Salvamarul fluieră de zor pentru că sunt valuri și apa se adâncește abrupt și aproape de mal.

La recepție spunea că pentru hotel Diana sunt alocate ultimele 3 rânduri de șezlonguri. Adevărat că sunt multe. Dar fiind situația din teren respectiv plajă pustie, normal că am stat chiar pe primul șezlong de lângă apă însă nu prea mult.

După o vreme am mers la terasa Maria și, fără discernământ, am luat un prânz despre care pot spune că a fost cea mai proastă mâncare pe care am servit-o oriunde vreodată. Am regretat.

După această acțiune neinspirată ne-am îndreptat spre camera noastră de la etajul 3 care, așa cum am presupus, ne aștepta cumințică, cu tot ce trebuie, cu tv, paturi confortabile, noptiere, veioze, frigider, prize multe că așa-i cererea în ultima vreme, cred că orice hotel ce vrea, cât de cât, profit și-a suplimentat numărul de prize din camere (peste tot pe unde merg sunt minim 4) ca să acopere cererea: câteva telefoane, câteva lap top uri, câteva baterii externe, câteva... te miri ce. Deci avem câte 2 prize la fiecare noptieră (cu veioză), minim una la frigider care are deasupra o etajeră dublă cu telefonul dedesupt și tava cu pahare deasupra și minim o priză pe peretele cu tv ul. Aici nici n-am verificat pentru că, atât tv ul cât și frigiderul, erau deja puse în priză. Noi folosim maxim 3 prize deci a fost suficient. Pe jos, parchet laminat, dulap după colț, etajere personalizate, totul pe tonuri pastel, crem, plăcut privirii, ăsta fiind și motivul pentru care am ales acest hotel pentru că ambientul camerei îl consider agreabil și, bineînțeles, un motiv este și prețul convenabil. Are aer condiționat, plasă de insecte la ușa de la balcon și o chestie împotriva incendiilor în mijlocul tavanului. Lumina vine de la veioze și nu de pe tavan ceea ce este corect.

Mesele și scaunele din hol unde lâncezeam ore în șir la butonat telefoane, cu un mizilic în față, mi-au plăcut, de asemenea, ca aspect și confort oferit. Exact ce-mi doream – să zac pe terasă fără vreun program anume, la început de vară (no particulary place 2 go).

Am avut, totuși, ceva neplăceri pentru că nu funcționa electricitatea când am preluat camera și am așteptat cam 2 ore. Inițial a venit fata de la recepție, a butonat pe la siguranțe, n-a ’nțeles nimic, apoi a venit cineva de la întreținere, a butonat siguranțele în alt solfegiu și-am avut electricitate și a doua zi a venit un electrician și-a mai amețit iar siguranțele. Nu am mai avut probleme apoi. Aveam ultima cameră, la capătul holului și, poate, din cauza asta.

Balconul era pe laterala clădirii, nici în față, nici în spate. Era ok. Aveam 2 scaune și o masă pe balcon, toate din plastic și grilaj din fier până sus ceea ce era util (zic eu) și aveam și sfoară întinsă pe 2 nivele și le-am și folosit la administrarea hainelor.

Printre 2 clădiri (Vila Natalia și Hotel Panoramic) vedeam și in colț de mare. Oricum, nici n-am fi stat mereu cu ochii zgâiți la mare.

Nu am înțeles de ce ne turbau cu fierăstrăul electric în fiecare dimineață, câteva ore (2 sau 3). Umbla unul și răscolea boscheții cu pârâitoarea aia și mă dispera. N-avea mare efect estetic ce făcea el dar polua sonic îngrozitor.

Pe hol aveam iluminare cu detectoare de mișcare și, lângă scări, 2 măsuțe și 4 fotolii cochete.

Hotel Diana e discret și tocmai asta mi-a plăcut, cât o fi el de comunist de inspirație. Confortul a fost satisfăcător pentru mine. Are 3 etaje și parter, noi am stat la etajul 3 pentru că acolo sunt camerele triple. Urcam cu liftul.

Am avut ceva peisaj cu copaci și ambient în fața ferestrei, nu ne-a deranjat nimeni, am avut tot ce ne trebuie și totul a fost perfect.

Ca și amplasare, hotel Diana este mai retras față de trotuar și este suficient spațiu în față, spațiu în care s-a aciuat cofetăria/patiseria Gabriela care are dozator de bere dar și bere la sticlă, multe prăjituri la bucată sau la kilogram, plăcinte dobrogene și tot felul de foetaje și are și terasă cu banchete din paleți sau mese cu niște scaune din plastic model nou, cum nu am mai văzut, ce imită (la spătar) niște crengi care se intersectează. Tot mobilierul lor este alb și au alături un set de cadre de pătrat, paralele, cum mai sunt și în Eforie Sud, la parc. De un astfel de cadru, la mijloc, atârnă un leagăn alb ce pare croșetat.

Asta este chiar lângă aleea de acces în hotel. Pe latetal sunt tobogane mari pentru copii și leagăne iar în fața acestora, lângă trotuar, sunt sunt tobogane gonflabile care sunt umflate seara iar ziua stau dezumflate și acoperite cu prelate.

Deci, față de alte locuri de cazare, hotel Diana are avantajul că are în față aceste amenajări pentru divertisment.

Seara aveam audiție muzicală de la un restaurant vecin. Ascultam întâi romanțe apoi muzică italiană: Al Bano (Sempre sempre insistente), Toto Cutugno (Italiano vero) și altele. Aveau sonorizare bună, nu era strident și putea deveni chiar plăcut deși romanțele mă indispun dar italienii au fost acceptabili. Prima seară am fost curioasă de unde vine muzica asta și, a doua seară, am descoperit: după Vila Natalia, pe strada Tudor Vladimirescu colț cu Ovidiu era o terasă modestă cu toate mesele acoperite cu steagul trocolor și cu boxe puternice. Nu am fost la ei. Sincer, nu-mi era confortabil să beau bere pe tricolorul românesc sau să-mi sară sos de roșii sau saramură pe drapelul românesc. Mi-ar părea cam blasfemie deși, trebuie să recunosc, ideea este ingenioasă.

A doua zi am vrut să testăm restaurantul de la Vila Natalia – vecină – pe care hotel Diana îl recomandă. Aceau doar pizza și a fost bună dar a fost destul o dată. Nu mâncăm pizza zilnic. La Astoria, însă, (tot recomandarea hotelului) a fost de râsul curcilor. E un hotel controversat, de epocă, în stil colonial – așa zice pe site - atât de măreț încât se duce direct spre paragină de atâta bunăstare. Diana zice, pe site, că Astoria deschide restaurantul pe 26 mai, în iunie Astoria era la fel de dărăpănat și părăsit cum îl știam dintotdeauna deși mare mi-a fost curiozitatea: oare o fi deschis? Nu, nu a deschis, era doar un fel de portar care spunea: nuuuuu, nu nu nu nu nu, nu e deschis la ei.

În schimb am fost la El Stefanino unde vroiam să merg de câțiva ani, de când am fost ultima dată la Eforie Nord și n-am apucat să mergem la ei. Acum am fost singuri pe terasă, era frig și bătea vântul.

Ultima zi am găsit terasa Alexandra (autoservire) gard în gard cu terasa Maria și mi-a părut rău că nu am intrat la ei din prima zi pentru că aveau mâncare foarte bună, saramură de pește, pește la grătar precum și alte cele uzuale doar afișa prețuri la suta de grame, prețul era scris foarte vizibil și sleș 100 era aproape șters, la toate preparatele, deci un șnițel de 13 lei ajungea să coste 40 lei. Adevărat că era uriaș, cât 2 porții însă avantajul era că mâncarea era foarte bună. Erau, practic, 3 terase: această Alexandra cu mâncare bună, lipit de asta era Maria – un dezastru – după care, în continuare, terasa Ever Green care ieșea spre părculețul cu statuie de la debarcader dar la ei găseam doar fast food, cam scump și nu erau clienți. Doar la Alexandra erau câțiva.

La mare ieșeam câteva ore zilnic. Aveam acces facil la plaja Debarcader și 2 șezlonguri moca inclus în preț. Am luat papuci de plastic (balerini) că ne-am cam săturat de nisip. Nisipul era plin de scoici care intrau in balerinii noștri de plastic și nu mai ieșeau. Doar ai mei erau fix pe picior însă aveau găurele pentru aerisire pe unde intra nisip dar nu mai ieșea. Să spun drept, ultimii ani m-am cam săturat de deranjul de pe plajă și, uneori, prefer piscina. Pe plajă rezist maxim 2 zile apoi nu mai. La fel a fost și aici. A 3-a zi nici n-am mai mers pe plajă. Obosisem să ne batem cu valurile, cu scoicile, cu spălat nisip, cu echipat, cu dezechipat, cu toate deși aveam alei din lemn spre mare, pe plajă. La prânz era mai cald și soare și intram în apa care era ușor răcoroasă dar era plăcut. Dar 2 zile ne-a ajuns. Plaja e cam lată dar nu era o problemă (prea mare) pentru noi. Cum nu prea am răbdare să stau mult într-un loc (decât acasă), nu prea o lungeam cu plaja. Nici nu era veselia aia de august și caniculă ci mai de grabă cumințenia de început de sezon. Mai plăcut îmi era să miros aerosolii de pe terasă că tot mare era și acolo, ca atmosferă.

Pe ansamblu am avut o vacanță cuminte, liniștită și terapeutică, genul de vacanță din care vii odihnit, după două ture în care ne-am întors mai obosiți decât la plecare și ne bucuram că am ajuns acasă ca să ne putem odihni. În colțul nostru de Eforie Nord a fost pace și calm și, cât o fi fost hotelul de comunist, ne-am simțit bine la ei. Prin vecini e plin de clădiri noi, elegante, și majoritatea oferă cazare.

La noi a fost bine cu personalul, curățenia, cu toate. Am avut zilnic cameriste ce aduceau consumabile, schimbau prosoape dacă găseau pe jos și întrebau ce mai avem nevoie. Dacă ceream să curețe camera, o făceau Au schimbat lenjeria într-una din zile.

Pe ansamblu, doar cazarea a fost sub 300 lei pe 3 nopți early booking iar restul = tocătură de bani pe la terase.

Nu am mari așteptări de la litoralul românesc dar, pe ansamblu, a fost bine.

La câte șuturi și-a luat hotelul ăsta (cu certitudine că pe bună dreptate), măcar recent își mai spală obrazul. E renovat, curățat și, la cât e de comunist, măcar se străduiește spre o tranziție, păstrând, totuși, atmosfera vremurilor de odinioară, de tristă amintire, stârnind nostalgii. Eu aș zice, totuși, că a ieșit victorios din tăvăleala tranziției și este o opțiune viabilă concurenței vilelor, mai noi, din jur.

Și, btw, Diana are 3 stele, nu două, asta știu sigur. Nu știu de când, poate înainte a fost altfel.

Textul de mai sus este aferent premiului din luna mai.

N-am nimic de cârâit aici. M-am înțeles bine cu toți, de la reclama lor, rezervare, recepție, cameriste, chiar și cu vecinii lor. Nu-ș ce-a fost dar nu m-am bătut cu nimeni.

Totul foarte mulțumitor fu (se și se duse).

O vacanță așa didactică nu-mi amintesc de când nu am avut: totul previzibil, știam dinainte unde e hotelul (aveam imagine vizuală), la ce etaj am camera, cum arată camera, pe ce nuanțe, ce consumabile primesc, că este lift, că-s toți de gașcă și toate cele. Surpriza a fost cofetăria din fața hotelului despre care nu știam dar mi-a plăcut mult.

Și ce am prevăzut a fost fix așa. N-am nimic de comentat.

Aia a fost cu cântec și-am detaliat:

Maria = dezastru,

Natalia = super și bun dar nediversificat, o dată merge.

Astoria =???!!!??? ???? ce naiba caută în recomandarea de masă de la hotel Diana???

Când autoservirea Alexandra este fix peste drum și e satisfăcătoare...

Altfel, ne-am descurcat cu idei proprii.

De mare... ce să zic? N-are cum să nu placă.

Plaja este amenajată corespunzător pentru nimeni. E cam lipsit de sens să vezi armata aia de șezlonguri la datorie pentru nimic dar... orișicât, nu-i treaba mea...

Pentru noi a fost. Am apreciat cofetăria / patiseria Gabriela din fața hotelului și am folosit-o zilnic și-am mai fost în parcul cu teatrul de vară dar nu la teatru ci (tot) la cofetărie unde era plăcut și relaxant printre copaci și-am mai fost pe la terase.

---

VIZUALIZĂRI: 1620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI