Viscri – sat cu renume european

TIPĂREȘTE

În vezi impresii povesteam despre vizitele făcute anul trecut în plimbarea de la Sighișoara, azi voi vorbi despre Satul Viscri din județul Brașov.

Viscri este un sat aflat la aproape 42 kilometri de Sighișoara, în comuna Bunești cunoscută prin Bisericile Fortificate din cele cinci sate ale ei, Criț, Bunești, Meșendorf, Roadeș și Viscri.

Venind de la Cetatea Rupea am traversat drumul ce leagă Brașovul de Sighișoara, pe drumul județean DJ 105A spre Viscri pe care am mers circa 8 kilometri până aproape de Dacia, la intersecția cu DJ 104L pe care am continuat încă vreo 8 kilometri. Drumul asfaltat de curând este foarte bun mai puțin ultimii 2 – 3 kilometri care încă nu erau asfaltați, dar destul de buni și ei.

Satul, atestat documentar spre sfârșitul secolului 12 când are loc și colonizarea germană, devine mai cunoscut în anii 1400 și următorii. La început a fost populat cu secui dar pe la sfârsitul secolului 13 sașii au devenit majoritari, pentru ca în anii 1990 sașii să părăsească localitatea, acum mai locuind în satul cu circa 500 de locuitori doar câteva zeci de sași, majoritari fiind românii, urmați de romi, circa un sfert din locuitori.

De vizitat este Biserica Evanghelică Fortificată din secolul 13, dar Satul oferă și alte atracții, Plimbări cu căruțele sau cu bicicletele pe pistele off-road, bicicletele se pot închiria de la diverse pensiuni, Dulceaţa de Viscri, o dulceaţă făcută din fructe de pădure, Mâncăruri săsești specifice și "Șosete din lână naturală din Viscri" proiect ce se derulează de peste 20 de ani, femeile din sat tricotează din lână circa 10.000 de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere sau papuci pe care le trimit spre comercializare în Germania. Satul este mai cunoscut la nivel european prin Prințul Charles de Wales care are locuință în Viscri și prin implicarea lui în viața și promovarea satului: a renovat Biserica și câteva case, redându-le frumusețea de altă dată, în sat nu există case noi, nu sunt necesare, multe din cele vechi nefiind folosite.

Scurta plimbare prin sat ne-a arătat un Viscri în culori noi, pale, calde, am văzut casele săsești solide, încăpătoare, de dimensiuni mari, cu curțile închise cu porți grele și ziduri înalte. La unele case fațadele de la stradă le arată vechimea, au și peste 300 de ani, la altele pereții, acoperișurile ori porțile de lemn sunt împodobite cu diferite simboluri, religioase, solare sau vegetale. Am mers pe o uliță pavată cu piatră de râu, am admirat împletiturile bogat colorate expuse la unele porți, de unde puteau fi cumpărate…. Din mașină am văzut turiști ce mergeau pe jos care admirau, fotografiau sau erau fotografiați.

Pe site-ul viscri-info.ro/viscri.html sunt prezentate mai multe informații despre Sat și atracțiile lui.

Biserica Evanghelică Fortificată, Monument Istoric Patrimoniul Cultural Național al României și, din anul 1999, Patrimoniul Mondial UNESCO împreună cu „Satele transilvane cu biserici fortificate” , este un ansamblu format din biserică, două ziduri și drum de apărare, turnuri și bastioane, construită în secolul 13 pe o mai veche bazilică romană la care s-a tot adăugat câte ceva până prin secolul 18, ultimele modificări fiind făcute în secolul 19 când și-a pierdut rolul de apărare și a suferit mari transformări, caturile inferioare au devenit locuințe, iar catul superior depozit de slănină.

Poate fi văzută la numărul 52, în Viscri nu am văzut străzi ci doar numere, nu are un site propriu, dar se găsesc multe informații pe alte site-uri. În perioada aprilie – octombrie este deschisă zilnic între orele 10 și 18.

Intrând în Sat am văzut de departe Turnul Bisericii așezate în vârful unui deal, ne-am îndreptat spre ea, am parcat, apoi am urcat ușor treptele până la intrarea în frumosul ansamblu arhitectonic. Am plătit intrarea de 5 lei de persoană, doar un bilet, doamna ne-a făcut reducere pentru pensionari și am intrat în curtea bisericii, verde, cu alei și poteci pietruite cu piatră de râu.

La Biserica Sf. Andrei, după cum este hramul, formată dintr-o singură navă în formă de trapez isoscel, de dimensiuni mici, circa 80 de metri pătrați, am mers mai întâi la fațada ei sudică, unde se remarcă Pridvoarele din fața Ușilor de acces și am intrat în interiorul ei, alb, simplu. Printre Băncile de lemn, destul de apropiate unele de altele, am mers spre Altarul luminat de soarele de primăvară târzie, împodobit cu pictura Iisus cu copiii, cunoscuta temă „lăsați copii să vină la mine” , mult dragă Lui. În altar se află și Orga instalată în prima parte a secolului 18, iar Candelabrul mare și frumos completează decorul.

Am văzut și pozat Stranele din lemn și Cristelnița deosebită, un capitel așezat pe un fragment de coloană amândouă vechi din secolul 13, am pozat și Amvonul cu baldachin din lemn pictat de pe peretele nordic în stil baroc popular vechi de peste 210 ani, toate aflate în fața altarului. Pe celelalte trei părți se află Balcoanele de lemn realizate în stilul mobilierului popular pictat, în care se urcă pe scara exterioară, regulile săsești cerând ca enoriașii să se așeze separat în funcție de sex și vârstă.

Continuând plimbarea atenția ne-a fost atrasă de o ușă cu un ancadrament ascuțit de piatră, era Ușa Turnului locuință transformată în Turnul Bisericii, donjonul fortificației; am intrat și am început urcușul, mai întâi pe un culoar îngust în zidul bisericii, pe o Scară de piatră abruptă, cu trepte din lespezi înguste și înalte, destul de dificilă, ne-am aplecat puțin pentru a o urca... Nu era luminată dar telefoanele au fost la datorie!?!? , trebuiau atenționați cei ce coborau, era necesar să așteptăm… Am trecut prin cele două săli intermediare, urcând alte două etaje, erau podele și scări mai mari de lemn și am ajuns în Balconul Turnului cu fostele lui guri de tragere, acum puncte de observație, și la drumul de strajă, acum mică alee de plimbare pentru turiști. Priveliştile oferite sunt încântătoare, câmpuri și păduri verzi pe dealurile ce înconjoară satul, casele colorate cu acoperișurile roșii ascuțite aliniate la stradă, iar senzația de liniște și libertate pe care ți le dă te face să te uiți acolo sus….

Biserica Forificată este înaltă dar strâmtă și nu se pot realiza poze prea ample de la nivelul solului sau chiar din clădirea muzeului, trebuie urcat în Turnul Bisericii și atunci vezi mai bine tot amsamblul ei. Nu trebuie ratat!

Am mers apoi la Muzeul Etnografic aflat într-o clădire vizavi de Biserica Sf. Andrei, gazda unei mari diversități de exponate ce prezintă viața de odinioară a sașilor.

Am văzut mai întâi o cameră cu patul înalt acoperit cu perne brodate și înflorate, cu lada de zestre, mobilier de lemn pictat, iar manechinele, locuitorii casei, sunt îmbrăcate în portul săsesc. Mai sunt expuse și articole de ceramică, podoabe, îmbrăcăminte, cusături și cărți bisericești.

În alte săli sunt expuse unelte din gospodărie sau folosite la muncile agricole și uneltele pentru meșteșugurile practicate de sași, tâmplărie, țesătorie, fierărie, …, un teasc, stupi, vase pentru miere, un război de țesut, vârtelnițe, o meliță, lăzi pentru cereale, putini, copăi, coșuri de nuiele și multe altele.

Ne-am mai plimbat pe sus prin galeriile fortăreței, prin podul muzeului, am făcut poze frumoase de la ultimul nivel și pe jos pe aleile din curte și după mai mult de o oră și jumătate am părăsit Biserica și Satul pentru a ne continua drumul.

A fost pentru prima dată când am vizitat Viscri, mi-a plăcut, am apreciat eforturile care se fac pentru a-i păstra autenticitatea, erau afișe ce interziceau folosirea la renovare a termopanelor și a altor materiale noi de construcție, …. sat ce are ce arăta și știe să arate, sat ce merită vizitat și susținut să-și conserve frumusețile.

Merită urcat în Turnul Bisericii Evanghelice Fortificate mai ales pentru priveliștile deosebite ce se văd de acolo...

Sat liniștit, pitoresc, unic, posibilități bune de cazare...

---

VIZUALIZĂRI: 599 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI