Hoinărind pe dealuri prin Șirnea

TIPĂREȘTE

Un sfârșit de săptămână perfect tocmai s-a încheiat, zile cu soare pe plaiuri românești, la adăpostul binefăcător al Carpaților. Cu toate veștile nu prea îmbucurătoare dorința nestăvilită a omului de a ieși la munte sau la mare a condus la aglomerații în principalele puncte turistice ale țării. Noi ne-am îndreptat atenția spre culoarul depresionar Rucăr-Bran, alegând o pensiune ceva mai mică, cu spații generoase și selecționând trasee de plimbare cu afluență mică de călători, tinzând chiar spre zero.

Căldarea pitorească cu dealuri cuprinsă între munții Piatra Craiului și Leaota-Bucegi ne-a pus în fața sintagmei utilizată de geo Bogza, și anume România a fost la început o „țară de sate” . Un astfel de sat cu case împrăștiate pe culmi am ales să vizităm în prima zi a minivacanței noastre la munte. Oameni inimoși de la Centrul de Ecologie Montană, cu ajutorul fondurilor bănești elvețiene, au derulat acum câțiva ani proiectul cu titlul „Poarta Carpaților” , o destinație ecoturistică minunată în zona satelor din Culoarul Rucăr-Bran. Rezultatul: marcarea unor trasee turistice circulare care să evidențieze frumusețea zonei.

Șirnea, o așezare agro-pastorală aflată la circa 1200 m altitudine, impresionează pe turistul modern prin poziția geografică, arhitectură pe ici-colo și imagini picturale deosebite. Prin 1973 un ordin al Ministerului Turismului nominaliza experimental 14 localități rurale drept „sate turistice” – în listă se găseau Șirnea și Fundata. Adevărul este că aceste sate au un potențial turistic climateric și peisagistic ridicat.

Traseul ecoturistic T1 - Hoinărind prin Șirnea. Din drumul național 73 urmăm indicatorul spre Șirnea virând pe DJ 730, șosea asfaltată până în centrul satului. Șerpuind printre poieni cu flori, pe lângă stânci și garduri de lemn deja suntem lăsați de Mama Natură să întrezărim frumusețile zonei. Parcăm autoturismele lângă școala sătească (care adăpostește un muzeu - conform tăbliței indicatoare), în fața Căminului cultural „Radu G. Țeposu” – important critic literar și eseist optzecist (revistavip.net/Arhiva_Rev ... sparitie/35/883). În acest „centru” găsiți un magazin de unde puteți achiziționa apă/suc/crănțănele, altă „prăvălie sătească” fiind situată 100 m mai încolo pe o uliță.

Cu aceste cuvinte în minte, așezate pe o placă deasupra unui izvor, pornim la drum pe traseul marcat cu „omuleț albastru” . Vom urmări mereu acest reper (pe stâlpi de lemn ori beton, pe pietre sau arbori), uneori la intersecții tatonând toate direcțiile pentru o corectă identificare a direcției. Traseul se desfășoară în cea mai mare parte pe drumuri bătătorite, pietruite și, mai ales, prin soare (se impune șapcă, cremă protectoare și apă). Panourile și informațiile de pe site-ul oficial ne anunță că ar fi vorba despre 8,7 km distanță de parcurs pe un traseu circular, însă Google Maps ne „spune” că sunt doar vreo 5,4 km (exceptând „coada” spre DN 73 – Drumul Șirnii).

De-a lungul traseelor marcate în cadrul proiectului Poarta Carpaților sunt semnalate diverse puncte care au legătură cu viața agro-pastorală din acest areal geografic. De exemplu, în fața unei case din Șirnea vedem panoul care ne informează că acolo putem degusta brânzeturi tradiționale, iar mai târziu pe traseu vedem și panoul care ne arată atelierul de broderie/țesătorie. Bineînțeles că aceste acțiuni (degustări, participări la diverse acțiuni meșteșugărești sau munci rurale - cosit) trebuie pregătite din vreme, probabil luând legătura cu inițiatorii proiectului care aranjează mai departe activitățile respective.

Alături de priveliștile naturale excepționale principalul obiectiv al traseului este: Muzeul Etnografic „Nicolae Frunteș” , numele aparținând unui învățător dedicat muncii sale și dezvoltării cultural-turistice a satului natal. Amănunte despre muzeu și omul Nicolae Frunteș puteți citi pe această pagină web: muzeulsirnea.ro. Pentru a vizita muzeul trebuie apelat un număr de telefon afișat la un avizier.

Alte puncte de interes întâlnite pe drum ar fi: Stânca Seninare (pe aici trecea granița) și Colții Dracului/Piatra Dracului – interesante formațiuni stâncoase, „Gâlmele” de calcar (muncei – „cocoașe” ) cu urme de faună fosilă (corali, amoniți etc.), Monumentul Eroilor (un obelisc care omagiază eroii din cele două războaie mondiale), biserica „Soborul Sf. Ioan Botezătorul (1894).

Este sezonul în care fânețele ajung la maturitate, puzderie de flori împânzind costișele; localnicii erau ieșiți la întors/adunat fânul deja cosit. Drumul e ușor, urcușurile pe creastă sunt line iar pantele domoale, traseul circular urmând crestele, fiind tăiat de drumul județean 730. Suntem înconjurați de odăi împrăștiate pe costișe, adăposturi temporare pentru oameni și animale, eventual loc de depozitare a uneltelor necesare la fânețe. Oriunde am privi suntem înconjurați de creasta munților Piatra Craiului sau Leoata-Bucegi.

Concluzii. Traseul „Hoinărind prin Șirnea” are grad de dificultate mică, dar e pitoresc și îți încarcă bateriile. În 3 ore am străbătut ruta circulară, incluzând aici și o pauză de gustare de 20 de minute la umbra calcarelor de pe fosta graniță. Am apreciat panourile cu informații, fotografii și hărți amplasate în diverse puncte ale călătoriei. Deși aveam să constatăm că întreaga zonă a culoarului Rucăr-Bran era înțesată de turiști, în acea după-amiază de vineri nu ne-am întâlnit cu nici un călător pe dealurile Șirnei, doar cu localnici, deci distanțare fizică totală. Nu uitați apa pentru hidratare și eventual un băț de trekking, util și în cazul câinilor care își protejează teritoriul.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI