Poftiti in judetul Mures

TIPĂREȘTE

Dealul celor " 14 CRUCI"

Pentru calatorul ce se indreapta dinspre Sovata spre Praid, spre vestitul "Festivalul al sarmalelor" si arunca o privire spre dealurile din imprejurimi, nu mica ii va fi mirarea sa descopere ca unul dintre ele este "acoperit" cu cruci de brad. Sunt 14 la numar si ele coboara spre sosea din fatza unei capele aflata la liziera unei paduri de conifere. Legenda spune ca acolo pe vremuri traia un pustnic. Era singur pe lume si suferea cumplit. Capela o ridicase singur, doar el, cu propriile sale miini. Suferea cumplit pentru ca in religia din care facea parte, nu era voie sa te casatoresti si sa ai copii. Si vai! Cat de mult iubea pastorul nostru copiii! Intr-o zi, isi indrepta privirea spre cer si inalta o rugaciune fierbinte lui Dumnezeu ca sa-i alunge singuratatea...

Cind implini varsta de 70 de ani, intr-o dmineata, in usa capelei sale, el gasi un cosulet cu doi prunci. Pustnicul ii adopta si se ruga o data Domnului cel sfant sa-i mai dea atitia ani cat sa poata creste copiii mari ca sa-i vada luandu-si zborul prin lume. Pentru fiecare an de viatza in plus, el jura sa ridice o cruce. Pustnicul mai trai inca 14 ani, cind cei doi copii se angajara calfe la un mestesugar.

Cine trece azi pe linga drumul Praidului zareste cele 14 cruci si o capela alba in care o mana nevazuta aprinde in fiecare seara 14 lumanari, chiar daca in jurul capelei nimeni n-a vazut vreodata vreo fiinta vie sau urma de picior omenesc... Drumul e anevois, slujbe nu mai au loc acolo demult, tot ceea ce a mai ramas pe-acea colina verde, e o liniste adanca invaluita in parfumul rasinii de brad si de stejar si aceasta legenda pe care doar batranii locului o mai povestesc, fara ca cineva sa stie pentru cat timp inca de-acum incolo...

Mina de aragonit de la Corund

Calatorul ce a parasit cele 14 cruci si legenda lor, se va opri sa alimenteze la benzinaria Aragonit, aflata in localitatea Corund sau se vor caza la una dintre cele mai bine puse la punct pensiuni - PENSIUNEA FAZEKAS. Cei de la pompa sau satenii iti vor povesti cite ceva despre minele dindaratul benzinariei, dar nici ei nu cunosc decat franturi din adevarata povestire. Iat-o:

"Prin anul 1910, minele de aur de la Zlatna aveau un inginer celebru, numit Jiri Vecel. Era ceh. Un prieten ardelean l-a invitat pe inginer la Corund pentru o scurta vizita. Aici, inginerul de mina se indragosti de peisajele locului dar mai ales de cele citeva coline in care un minereu semipretios (argonitul= o forma de carbonat de calciu) aparea, ca si sarea, la suprafatza pamantului. Dealurile din Corund stralucesc inca si astazi in bataia soarelui de dimineatza. Aragonitul are o culoare gri-cenusie cu striatiuni verzi, rosii-singerii sau negre. Vecel isi dadu demisia de la Zlatna si la cei 35 de ani ai sai, puse pe picioare o intreprindere de exploatat si slefuit aragonitul. Rocile erau aduse din 3 mine de suprafatza, de localnici. Afacerea mergea bine, slefuitorii din Corund produceau obiecte artizanale minunate: scrumiere, stampile, capete de baston si pipe, piese de sah, vaze. Se povesteste ca Vecel mergea in America cu vaporul, cu geamntanele pline de obiecte slefuite si se intorcea cu ele pline de dolari. Dar, a inceput razboiul. Vecel si fiul sau au fost incorporati. Fiul, muri pe front, Vecel cazu prizonier, apoi, dupa un timp, fu eliberat. Se intoarse in Corund, deschise din nou minele, dar deprimat si singur, nu mai reusi sa creeze aceleasi minunate piese niciodata. In anul 1947, cind s-a produs nationalizarea, el muri subit. Minele trecura in posesia comunistilor, care, avizi de castig, au vrut sa reia exploatarile de aragonit dar, grabiti si nepriceputi, au folosit dinamita, distrugind zacamintul. Exploatarea aragonitului are secretele ei. Urmasii lui Vecel au obtinut prin instantza minele, dar satenii vorbesc ca ei vor folosi doar terenul pentru a contrui un motel.

Astazi, oricine dintre voi poate urca la cele 3 mine de aragonit, unde va descoperi minereul colorat in diferite faze de prelucrare, asa cum a ramas el la inchiderea minei. Putetzi lua si suveniruri, puteti lua chiar si o stanca intreaga de minereu, nimeni nu va va impiedica, locul pare abandonat, forfota s-a mutat in centrul satului care a devenit un pol al artizanatului national. Locuitorii Corundului, care incep sa uite legenda, se ocupa acum cu altceva: prelucrarea ceramicii negre, a lutului, a stufului si a lemnului. Ei sunt urmasii slefuitorilor de aragonit ai lui Vecel. Indemanarea lor in a creea obiecte artizanale nu s-a pierdut iar trecerea inginerului ceh prin aceasta viata atat de potrivnica lui, se pare ca nu a fost zadarnica...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI