Padurea de Argint - Dobreni

TIPĂREȘTE

În anul care tocmai se încheie am fost mult mai limitat de timp şi în plus am dedicat resursele altor proiecte, astfel că am căutat să nu prea depăşesc de multe ori arealul limitrof zonei în care stau. Cu surprindere astfel am aflat că numai la câţiva km de Piatra Neamţ (17-18...), există o mică bijuterie necunoscută chiar şi celor mai mulţi dintre oamenii oraşului. Culmea, am ajuns acolo datorită unui braşovean, care cu abnegaţie de ceva vreme munceşte pe Wikipedia românească la un proiect titanic, acela de a face românilor cunoscute rezervaţiile naturale din propria lor ţară...

Bijuteria se numeşte Rezervaţia forestieră Dobreni, sau – cum este cunoscută de localnici – Pădurea de Argint Dobreni. Este o pădure de mesteceni care arată – în opinia mea – mult mai fain decît cea de la Văratec (din care nu a mai rămas mare lucru...)

Se află în dealurile subcarpatice de la dreapta DN15C (cum mergi spre Târgu Neamţ venind dinspre Piatra), peste pârâul Almaş. Accesul este simplu, ajungi în satul de reşedinţă al comunei Dobreni şi, la intersecţia – aflată la 14 km de Piatra - (semnalizată cu indicatoare) spre Negreşti şi Mănăstirea Horaiţa o iei la dreapta - în direcţie opusă, spre dealuri – cale de vreo 3 ½ km. Drumul, care merge spre satul Căşăria, este asfaltat. Când se ajungi pe cumpăna apelor dai la stînga de o troiţă aflată lângă fostul oficiu poştal, într-o intersecţie de unde începe un drum de ţara spre dreapta şi spre rezervaţie. Puteţi să mai mergeţi cu maşina cale de încă vreo jumătate de km pe drum de pământ, dar este chiar păcat, accesul este extraordinar de uşor şi urcuşul aproape că nu îl simţi. Drumul de ţară aflat spre dreapta se desparte după un parcurs de câţiva m în două, oblic: cel care o ia uşor la stânga şi în jos merge spre dealul Balaurul, iar cel care o ia spre dreapta duce direct la poalele rezervaţiei – relativ pe curba de nivel. Acesta (ultimul) are totuşi un inconvenient: trece pe lângă o stână, astfel că celălalt în anumite situaţii este mai la îndemână cu un ocoliş de maxim 500 m. Dealul cu pricina are în vârf 2 relee, astfel că pur şi simplu nu aveţi cum să-l rataţi.

Pădurea propriu-zisă este situată pe versantul dinspre valea Almaşului. Este extraordinar de curată şi luminoasă, fiind o adevărată plăcere să vii aici. De sus din vârf, priveliştea se deschide spre Depresiunea Cracău-Bistriţa şi Munţii Stânişoarei larg. Dacă vă plictisiţi, puteţi face o plimbare spre dealul Balaurul şi să vă întoarceţi pe jos spre Piatra-Neamţ pe o largă înşeuare, şuntând în linie relativ dreaptă largul ocoliş pe care îl face şoseaua spre Târgu-Neamţ. Traseul este înviorător şi foarte accesibil inclusiv persoanelor fără antrenament Un avertisment: veţi întâlni marcaje forestiere de delimitare a rezervaţiei (pătrat albastru în pătrat alb), să nu faceţi greşeala de a le lua drept marcaje turistice.

P. S. Cea mai mare parte dintre fotografii le-am încărcat anterior pe Commons pe portalul Wikipedia. Toate (inclusiv cele încărcate anterior de mine în ultimii 2 ani pe AFA) sunt făcute cu acelaşi aparat, se poate verifica. Din punctul meu de vedere nu este nici o problemă dacă nu vor fi punctate, mă interesează doar să arăt şi altora frumuseţea locurilor.

P.P.S. @Webmaster, dacă se poate:http://www.youtube.com/watch?v=lyTy5VtB4Oc

---

VIZUALIZĂRI: 6401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI