Pe Valea Bistriței, de la Piatra Neamț la Bicaz

TIPĂREȘTE

Pornind din Piatra Neamț, spre Bicaz și spre toate obiectivele care au ca punct de plecare acest oraș, în satul Bistrița, mai înainte de a vira la dreapta pentru mănăstire, aruncați o privire pe partea dreaptă a șoselei! Veți vedea Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, realizat în 1926 de sculptorul italian Vicenzo Puschiasis, același care a realizat și alte obeliscuri, statui și monumente ale eroilor în ținutul Neamțului, precum și piatra funerară și mormântul lui Gheorghe Ruset-Roznovanu de la Roznov.

De altfel, în căutarea indicatorului care te conduce spre ctitoria lui Alexandru cel Bun de la Bistrița, nu ai cum rata acest monument plasat în fața unei școli foarte vechi, o clădire dezafectată, acum aproape o ruină. Este un monument de interes local, inclus pe Lista monumentelor istorice din Județul Neamț.

Mănăstirea Bistrița - veche ctitorie voievodală, adăpost de oseminte domnești, păstrătoare de legende și fapte de neuitat din istoria și din viața spirituală a neamului nostru - se află la 2 km de drumul național. Drumul este foarte bun, asfaltat, așa încât, dacă vă aflați în zonă e păcat să nu vă abateți până acolo. Veți vedea o frumoasă biserică de piatră cu pronaos, gropniță, naos și altar, pe care Alexandru cel Bun a zidit-o în 1402 pentru a-i fi loc de veșnică odihnă lui și familiei sale. Ulterior, alți domnitori urmași și-au înscris numele printre donatori făcând din Bistrița una dintre cele mai înstărite ctitorii ale evului mediu moldovenesc. Ștefan cel Mare a ridicat în anul 1498 o clopotniță cu paraclis care dăinuie și astăzi. De asemenea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu fac parte dintre principalii ctitori ai mănăstirii. Nu voi intra în amănunte deoarece despre Mănăstirea Bistrița am scris un articol cu altă ocazie. Menționez doar că în biserică, între naos și pronaos se află o încăpere mică - încăperea mormintelor sau gropnița - care adăpostește mormintele lui Alexandru cel Bun și ale membrilor familiei sale.

Revenind la drumul principal, pe lângă Primăria comunei Alexandru cel Bun, un drum secundar, în urcuș, asfaltat și șerpuit, duce la Mănăstirea Bisericani. Recomand un Popas la cruce. O veți vedea cu siguranță chiar dacă acum este în renovare, acoperită cu prelate de șantier. Acolo, în curbă, există un loc mai larg unde puteți parca fără probleme. De ce recomand acest popas? Pentru că de acolo se vede ca-n palmă o bună parte a văii Bistriței, de la Piatra Neamț până la Pângărați, cu cele trei lacuri de acumulare, Bâtca Doamnei, Vaduri și Pângărați, se vede canalul de aducțiune a apei de la barajul Vaduri la Centrala hidroelectrică, de asemenea se vede Centrul de Agrement Aqua Park Blue Eden din Vădurele.

De la popas, drumul continuă în urcuș prin satul Scăricica, un sat aninat pe coasta muntelui, până la Mănăstirea Bisericani.

Aici, pe coastele abrupte ale muntelui, acum mai bine de 500 de ani, după un pelerinaj la locurile sfinte, monahul Iosif de la Bistrița s-a retras într-o peșteră. În locul bisericuței din lemn, cu ajutorul lui Ștefăniță Vodă (1517-1527), nepotul lui Ștefan cel Mare, călugării de la Bisericani au ridicat un lăcaș trainic, de piatră. Care este povestea Mănăstirii Bisericani puteți afla din articolul meu anterior sau din alte surse. De reținut că în prezent, în jurul bisericii - ctitorie voievodală - funcționează Sanatoriul Bisericani unde se tratează boli respiratorii. Puțin mai la vale, pe același drum, după 1990 s-a început construcția noii biserici a Mănăstirii Bisericani. Călugării de acolo au în grijă și vechea biserică, precum și chilioara din peșteră unde au sălășluit primii monahi de la Bisericani.

Din nou la drumul național, după 1-2 km, traversăm vechea albie a râului Bistrița și foarte curând canalul de aducțiune a apei la Centrala hidroelectrică din Vaduri. Dacă urmați drumul secundar, la stânga, dincolo de calea ferată, ajungeți la Centrul de Agrement Aqua Park Blue Eden. Noi nu am fost niciodată acolo, dar nepoții noștri care au fost de nenumărate ori, ne-au spus că Aqua Park Blue Eden este un stabiliment modern, cu două bazine de tratament, cu jacuzzi, cu saună umedă și uscată, cu 3 tobogane pentru adulți și pentru copii, precum și cu bar, cabinete medicale și restaurant. Pentru detalii legate de servicii, program de funcționare și taxe de acces, vizitați site-ul Centrului de Agrement Aqua Park Blue Eden.

Din nou la șosea, la DN15. Suntem deja în Vaduri, satul în care se află unul dintre lacurile care alcătuiesc salba de lacuri de acumulare de pe firul Bistriței.

Lacul Vaduri situat pe cursul râului Bistrița, între Munții Stânișoarei și Culmea Goșmanu-Geamăna din Munții Tarcăului, este o rezervație naturală de tip acvatic. Rezervația naturală Lacul Vaduri a fost declarată arie protejată prin H. G. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și reprezintă un lac de baraj artificial amenajat în anul 1966 pe cursul mijlociu al râului Bistrița, cu scop hidroenergetic. Înainte de apariția lacului, pe acest loc a existat Fabrica de Cherestea Vaduri, în acele timpuri una dintre cele mai mari fabrici de prelucrare a lemnului.

În toate cele trei lacuri de acumulare situate în aval de Barajul de la Bicaz (Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei), ca urmare a aportului de ape mai calde provenite din Lacul Izvorul Muntelui, iarna apele îngheață foarte rar. Acest fapt este benefic pentru mai multe specii de păsări de apă care găsesc aici condiții de hrană, de cuibărit și chiar de iernat.

Pe malul Lacului Vaduri, lângă un foișor de observație (din păcate cam deteriorat, dar cu grijă poți urca până la nivelul superior), există un panou pe care sunt înscrise anumite restricții și chiar “Bune practici privind hrănirea suplimentară a lebedelor și rațelor în sezonul de iarnă” .

Nu vreau să părăsesc satul Vaduri înainte de a menționa că aici, la Pensiunea „Casa Ardeleanului” am fost și noi găzduiți două nopți în timpul minivacanței noastre în Neamț. Aflată la șosea, „Casa Ardeleanului” este o pensiune care poate fi luată în considerare dacă vă prinde noaptea pe drumul înspre Bicaz și nu aveți altceva rezervat.

La ieșirea din Vaduri, dincolo de podul peste pârâul Secu, un afluent de dreapta al Bistriței, care se varsă acum în lac, continuăm spre Pângărați. Trecem din nou peste Bistrița, pe pod, apoi admirăm în stânga Lacul Pângărați, un alt lac apărut în condiții asemănătoare cu Lacul Vaduri.

Lacul Pângărați s-a format în anul 1964 pe cursul râului Bistrița și este primul lac de baraj amplasat în aval de Hidrocentrala “Dimitrie Leonida” de la Stejaru. Prin H. G. nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone și prin H. G. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică.

Lacul Pangărați este preferat de mai multe specii de păsări de apă: rațe, lișite, lebăda de iarnă, lebăda de vară, pescăruș argintiu, corcodel mic, cufundar…, păsări care migrează între cele trei lacuri apropiate de pe Bistrița.

Din DN15, drumul lateral care urcă până în apropierea Hidrocentralei “Dimitrie Leonida” de la Stejaru, duce la Mănăstirea Pângărați. Tot acolo se ajunge și pe o scurtătură, un drumeag îngust, semnalat cu indicator rutier, care trece pe sub calea ferată și continuă prin satul Pângărăcior până la mănăstire. Poate că e cam peste mână să ajungi la Mănăstirea Pângărați, dar amatorii de astfel de obiective nu vor avea ce regreta.

Mănăstirea Pângărați a fost întemeiată la 1432 de sihastrul Simeon, cel care a cerut ajutor voievodului Ștefan cel Mare pentru ridicarea primei biserici, totodată cel care ulterior a devenit duhovnicul domnului Moldovei. Nu mai vedem acum prima biserică, de lemn. În locul său, Alexandru Lăpușneanu a construit o biserică de piatră. Arhitectural, ctitoria lui Lăpușneanu este remarcabilă prin aceea că aici sunt două biserici suprapuse. Biserica mică, de jos, de fapt o tainiță transformată în capelă, este scundă, cu pronaos, naos și altar. Intrarea în biserica de la etaj se face prin latura de nord, pe o alee în pantă, terminată cu un podeț. În interior, cele două biserici comunică prin scara în spirală ascunsă în colțul de nord-vest al pronaosului.

Nici de această dată nu vreau să intru în amănunte. Dacă sunteți interesați de vechiul lăcaș monahal, dacă vreți să aflați despre transformările care au intervenit acolo în ultimii ani, accesați Mănăstirea Pângărați sau - și mai bine - dacă sunteți în zonă, abateți-vă din drum și faceți-i o vizită.

Revenind la drumul național, nu peste mult, intrăm în cea mai mare comună din județul Neamț, comuna Tarcău. În centru, în fața primăriei, surprinde Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, o lucrare foarte asemănătoare celei din satul Bistrița, realizată de același sculptor - italianul Vicenzo Puschiasis.

Dacă vreți să faceți o incursiune pe Valea Tarcăului pentru un popas de suflet la Mănăstirea Sihăstria Tarcăului, la schiturile sau la micile cascade din munți, virați la stânga și - pe lângă Restaurantul „Vitoria Lipan” , apoi pe lângă Muzeul de Artă” Iulia Hălăucescu” vă angajați pe drumul forestier, acum asfaltat, spre Ardeluța.

Din Tarcău până la Bicaz nu sunt decât câțiva kilometri. Bicazul este orașul Barajului „Izvorul Muntelui” , cel care - prin munte - furnizează apă Hidrocentralei “Dimitrie Leonida” de la Stejaru. Totodată orașul Bicaz este un punct nodal pentru turiști.

Dacă te îndrepți spre baraj, mai înainte de a-l trece, un drum secundar spre stânga te conduce la poalele Ceahlăului, la Cabana Izvorul Muntelui, unul dintre punctele de pornire în cucerirea masivului.

Dacă treci barajul și continui pe șoseaua (acum cu porțiuni în reparație) spre coada lacului, poți ajunge la Târgu Neamț, la Vatra Dornei sau la Gheorghieni. Cei care vor să ajungă la Durău, la poalele muntelui Ceahlău de unde pornesc trasee spre înălțimi, de la viaduct vor urma drumul la stânga.

Dacă din Bicaz vrei să ajungi la Cheile Bicazului și la Lacul Roșu, reține că în drum, aproape de oraș, vei trece pe lângă Păstrăvăria Cheița un bun loc pentru a degusta un păstrăv cu mămăliguță și mujdei de usturoi. De asemenea, din Bicazu Ardelean, prin Telec, ajungi - pe un drum forestier cam dificil - la Schitul Stănile de unde poți escalada Ceahlăul pe alte cărări.

Mențiune

Pentru ilustrarea traseului pe care l-am descris atașez imagini personale surprinse nu doar în ultima mea călătorie în Neamț. Pentru că am amintit de faptul că în toate cele trei lacuri de acumulare situate în aval de Barajul de la Bicaz (Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei), ca urmare a aportului de ape mai calde provenite din Lacul Izvorul Muntelui, iarna apele îngheață foarte rar - fapt benefic pentru păsările de apă care găsesc aici condiții de hrană, de cuibărit și chiar de iernat - atașez câteva imagini cu Lacul Vaduri populat de păsări iarna.

---

VIZUALIZĂRI: 1093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI