Vârful Penteleu - simbolul zonei

TIPĂREȘTE

Cu 1772 m Vârful Penteleu este cel mai înalt vârf din Munții Buzăului dar creează senzația că are cel puțin 2000 m. Vârful este celebru datorita cașcavalul ce ii poarta numele, care este o legenda. În prezent stâncile din zona produc doar caș de oaie (dulce sau sărat) și urda. Din 2007 a fost declarat site natural pentru conservarea bio diversității și ocupă o suprafață de 11000ha. În jurul anului 2010 a fost retrocedat Academiei Române împreună cu alți versanți astfel suprafața totală retrocedata depășește 20000 ha.

Încă din 2006 când am cumpărat mica cabană din Gura Teghii am fost atrași de acest vârf. Prima încercare a fost în toamna anului 2007 împreună cu niște prieteni care aveau un Logan. Am abandonat mașina cam la jumătatea zonei de conifere și am continuat pe jos iar apoi după ce am urcat 2 pante abrupte în golul alpin am capitulat. A doua încercare din 2009 a fost cu succes pentru că am fost cu un coleg și bun prieten din facultate care avea un Nissan Navara cu care am mers pana la stația meteo și apoi pe jos pana pe creastă. Am revenit apoi în iunie 2010 cu vecini mei din Gura Teghii cu un camion pentru lemne. Atunci golul alpin era plin de narcise. Noi aveam pe atunci un Mondeo IV mașina joasa și nu se putea ajunge pana la stația meteo.

Anul acesta pentru că erau și copii noștri la Gura Teghii și avem promisiunea unui tânăr prieten comun sa mergem împreună cu mașina acestuia, o Mazda BT 50 (pick-up), am făcut o încercare reușită să cucerim vârful Penteleu.

Am plecat pe traseul Gura Teghii, Varlaam, Basca Mare, am trecut podul de beton și am conținut pana după cantonul silvic Cernatu când am virat la dreapta pe un drum forestier. În zona canonului silvic există un indicator turistic care indica traseul Viforata Penteleu 3,5 h. Traseul este mai scurt cam cu o ora de mers pe jos comparativ cu drumul forestier tot pe jos. Traseul este marcat pana în vârf cu banda roșie, mai mai apare și un marcase cu cruce roșie.

Traseul de urcare pe drumul forestier este ca în manualele școlare. La început este etajul pădurilor de foioase, unde predomina fagul cu mici pâlcuri de mesteacăn, arborele nostru favorit. Urmează apoi etajul pădurilor de amestec foioase și conifere, apare întâi pinul, apoi laricele sporadic și molidul, bineînțeles în amestec cu fagul. Se continua apoi cu etajul conoferilor după care urmează golul alpin cu pasiuni, jnepeni și tufe de afin.

Drumul forestier este mai slab întreținut ca în 2009 când aparținea de Romsilva. Cu părere de rău pot spune ca Academia Romana nu își face treaba în acest domeniu iar drumurile ce aparțin de Ocolul Silvic sunt mult mai bune. După retrocedare Academia Romana a exploatat masiv pădurea iar camioanele și tractoarele forestiere au stricat drumul în zonele cu exces de umiditate. Am observat că au marcat arborii de pe marginea drumului pentru a fi tăiați și astfel să lumineze drumul (măsură Silvică prin care se permite razelor soarelui să cadă pe drum și să se evite formarea noroiului).

Drumul prin zona împădurita este relativ ușor pentru că are serpentine, este în mare parte pietruit și umbrit. Periculoase sunt gropile pline de nămol, adânci și 2-3 destul de lungi. Prima data am întâlnit un Sandero care a abandonat lupta iar apoi un grup de 2 mașini, una dintre ele era un Hyundai Accent care am văzut la coborâre că pierdea motorina, probabil rezervorul sau o conductă erau sparte. Apoi în zona de conifere am întâlnit un grup de 3 mașini care cobora, nu știu dacă au ajuns la stația meteo. Ordinea era strategica: Duster, Subaru Forest și Jeep Grand Cheroke. La marginea zonei de conifere am întâlnit un Dodge care abandonate datorită defectarii ambreiajului după spusele proprietarului care ajunse la stația meteo cu niște prieteni care aveau un SUV mare Isuzu.

Am făcut aceasta descriere a mașinilor întâlnite pe traseu pentru ști dacă să vă aventurați sau nu cu mașina proprie. Așa cum spunea șeful stației meteo mai contează și experienta în off road a șoferului. Ei circula vara cu o Dacia papuc cu dubla tracțiune.

La marginea zonei împădurite se află stana Cernatu înființată în 1952. Anul acesta oierii (2 frați) părăsisera stana la 1august în loc de 1 septembrie pentru că cred eu sunt tineri și au dor de soții. Pe unul dintre frații îl cunosc și are 34 ani. Mutasera stana lângă Gura Teghii in zona denumită Fulgeris.

În continuare începe golul alpin poate cea mai frumoasa parte a traseului. Drumul este bun dar foarte abrupt, fără serpentine și greu de făcut la picior. Până la stația meteo are doar 2 paliere iar în ultimul palier a apărut o stana noua care nu era în 2010.

La stația meteo, renovata de curând, drumul continuă doar pe jos și este la fel de abrupt. Pe traseu se afla un observator iar mai sus este un stâlp metalic pe care este montata antena radio a stații meteo.

Pe creastă se afla 2 cruci ridicate în memoria eroilor, un stâlp care indica direcția în care se află cele 3 provincii românești (Țara Românească, Transilvania și Moldova) și o mica captare de apa care alimentează stația meteo. În 2010 era un izvor cu apa rece și gustoasa de unde se puteau hidrata turiști. Nu am înțeles cum izvorăște apa în vârf de munte.

Tot pe creastă am întâlnit niște flori albe frumose denumite cred crucea voinicului iar pășunea era plina de niște flori albastru violet. Prin pădure am văzut și o căprioară. Se spune că în anumite zile de pe vârf se vede Brașovul.

Farmecul golului alpin este greu de descris în cuvinte se către un inginer dar poate fotografiile atașate vă vor convinge.

Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de gramatica mai ales că am scris pe mobil. Era sa uit să precizez că încă de la podul peste Basca Mare dispare semnalul GSM.

---

VIZUALIZĂRI: 618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI