La plimbare prin Gura Teghii și prin împrejurimi; trasee turistice și posibilități de cazare

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ajuns de două ori la Gura Teghii, una dintre comunele aflate în zona de munte a județului Buzău. Am făcut o primă vizită acolo (de câteva ore) în luna martie, profitând de o zi frumoasă la început de primăvară. Ne-a plăcut zona, motiv pentru care ne-am propus să ne întoarcem, iar acest lucru s-a întâmplat pe la începutul lunii iulie.

Gura Teghii este cea mai întinsă comună din județul Buzău, iar accesul către sate se realizează pe DJ 203K până în satul Nemertea și apoi pe un drum comunal, existând asfalt până în satul Varlaam (aproximativ 17 kilometri de drum asfaltat pornind din DN 10). Șoseaua este cam îngustă pe anumite porțiuni, există și unele denivelări, dar se poate circula fără probleme.

Ce ne-a făcut să revenim și de ce ne-ar plăcea să mai mergem acolo?

Călătorul care ajunge pentru prima dată pe acele meleaguri ar putea fi atras de apele învolburate ale râului Bâsca, de brazii semeți de pe versanții din apropiere, de pădurile sălbatice sau de posibilitatea vreunui picnic ori a unei drumeții către unele obiective frumoase, dar mai puțin promovate. Localitățile Gura Teghii sau Varlaam sunt sate de munte unde există câteva locații de cazare, așadar poți găsi un locșor pentru a rămâne o noapte sau chiar pentru a petrece câteva zile frumoase în mijlocul naturii, departe de aglomerație.

I. Plimbare pe valea râului Bâsca Mare; intrarea pe traseul marcat cu ”bandă roșie” către Vârful Penteleu

Întrucât zona este numai bună pentru drumeții și pentru explorarea naturii, chiar asta ne-am propus să facem în această vară. Am ajuns acolo sâmbătă dimineața și am mers până în satul Varlaam, la confluența râurilor Bâsca Mare și Bâsca Mică (ape care formează râul Bâsca în locul străjuit de o stâncă impresionantă, cunoscută sub denumirea de Piatra lui Vișan).

Pentru început, am avansat pe valea râului Bâsca Mare. Am traversat râul pe podul din dreptul Pensiunii Varlaam și am continuat pe drumul forestier care poate fi abordat cu orice tip de mașină. După vreo 8 kilometri parcurși am ajuns la un pod, am oprit pentru câteva fotografii și apoi am continuat pentru alte câteva minute. Ne aflam în zona Cernatu - Gura Milii (sau Gura Milei, cum apare prin alte surse). Există acolo o cabană forestieră, dar și două indicatoare turistice: spre Valea Teherău, urmând marcajul ”bandă roșie” (timp estimat 8 ore și jumătate) sau către Vârful Penteleu, tot pe ”bandă roșie” (în direcția opusă; timp estimat 3 ore și jumătate).

Ei bine, chiar acest traseu către Vârful Penteleu a fost motivul pentru care am mers până acolo. Nu ne propusesem să îl abordăm în acea zi (aveam alte planuri, după cum veți afla), dar am vrut să vedem cum arată acele meleaguri, am dorit să găsim locul de intrare pe traseu și orice alte aspecte pe care nu prea le-am întâlnit pe internet (existând, în general, puține informații despre Masivul Penteleu).

Venind dinspre Varlaam, după ce parcurgi cei circa 8 kilometri și treci de pod, apare un drum forestier care urcă spre dreapta prin pădure; deși nu există vreun panou, orientându-ne după o hartă a masivului amplasată în apropiere, cred că acel drum forestier poartă denumirea de ”Viforâta”. Am avansat la pas câteva sute de metri și am observat marcajul ”triunghi albastru” (destul de rar); drumul nu poate fi parcurs decât cu o mașină de teren, deoarece am întâlnit porțiuni cu noroi și cu denivelări.

Revenind la drumul de pe Bâsca Mare, dincolo de intersecția cu drumul forestier Viforâta, după vreo 200 de metri, apare brusc pe dreapta locul de unde începe destul de abrupt, prin pădure, ascensiunea către Vârful Penteleu (1772 de metri). Marcajul ”bandă roșie” indică asta, iar începutul traseului nu este deloc încurajator din cauza înclinației pronunțate (cel puțin așa ni s-a părut nouă). Acest traseu se intersectează la un moment dat cu drumul forestier Cernatu, iar distanța care trebuie parcursă până pe cel mai înalt vârf din județul Buzău este cuprinsă între 7 și 10 kilometri (în funcție de varianta aleasă, urmărind direct marcajul sau alegând drumul forestier Cernatu care șerpuiește spre vârf).

În ceea ce privește intrarea pe drumul forestier Cernatu, pentru a ajunge acolo mai trebuie să mergi cam un kilometru și jumătate pe Bâsca Mare, dincolo de cabana forestieră de la Gura Milii.

Drumul de pe valea râului Bâsca Mare continuă către localitatea Comandău, dar noi ne-am întors, așa că nu știu cum se prezintă dincolo de intersecția cu drumul forestier Cernatu. Din spusele câtorva săteni din Gura Teghii, se poate ajunge la Comandău atât pe drumul de pe valea râului Bâsca Mare, dar și pe drumul forestier de pe valea râului Bâsca Mică (acesta din urmă fiind mai bun, reabilitat în ultimii ani).

II. Plimbare pe valea râului Bâsca Mică; cascada Secuiu și parcurgerea traseului către observatorul montan ”Frăția Neamului Românesc” de pe Muntele Giurgiu

După vreo două ore petrecute pe valea râului Bâsca Mare, am revenit în satul Varlaam; era ora 12.15. Intenționam să continuăm explorarea acestor meleaguri, așa că am intrat pe drumul forestier de pe valea râului Bâsca Mică. Chiar în dreptul Pensiunii Varlaam este un indicator verde care arată că până la refugiul ”Frăția Neamului Românesc” de pe Muntele Giurgiu trebuie parcurși 38 de kilometri (distanța este corectă, după cum aveam să constatăm).

”Ce e cu acest refugiu? ” ați putea întreba, pe bună dreptate. Ei bine, anul trecut, cu ocazia Centenarului Unirii, la inițiativa Romsilva, s-a decis realizarea acestui observator montan pe Muntele Giurgiu, la 1435 de metri altitudine, în locul unde se întâlnesc cele trei provincii românești, Țara Românească, Moldova și Transilvania. Citisem că din acel loc aflat în golul alpin se deschid priveliști frumoase, așa că observatorul montan a fost obiectivul nostru principal pentru ziua respectivă.

Drumul forestier de pe valea Bâsca Mică se prezintă în condiții bune și foarte bune, așa că am mers cu Dacia Logan cu viteze cuprinse între 30 și 45 de kilometri/oră. La 16 kilometri de la ieșirea din satul Varlaam am observat pe partea dreaptă a drumului un indicator: ”Cascada Secuiu”.

Am oprit pe marginea drumului și am coborât pe malul râului urmând o cărare abruptă, dar scurtă. Nu am găsit acolo vreo cascadă înaltă de câțiva metri, dar există câteva praguri succesive de stâncă peste care apele râului Bâsca Mică alunecă năvalnic și vuietul râului este puternic. Micuța cădere de apă este mărginită de două blocuri uriașe de stâncă, așa că tabloul natural este unul grozav. Pe malul apei ne-am întâlnit cu doi pescari, dar aceștia nu se aflau în ziua lor norocoasă.

După câteva fotografii, am revenit la mașină și am continuat drumul către obiectivul nostru. Pe măsură ce am câștigat în altitudine, peisajele au devenit tot mai frumoase, iar coniferele au luat locul foioaselor. Am făcut un popas de vreo 25 de minute chiar pe malul râului, la umbra unor brazi falnici; acolo am mâncat de prânz, bucurându-ne de tot ceea ce vedeam în jurul nostru!

Cam 30 de kilometri am parcurs din Varlaam pe Bâsca Mică, până când am trecut de cătunul Mușa și am ajuns la o intersecție cu indicatoare turistice. Spre stânga drumul forestier principal continuă către localitatea Comandău, iar spre dreapta se desprinde un drum forestier secundar către observatorul montan ”Frăția Neamului Românesc” de pe Muntele Giurgiu, traseu marcat cu ”triunghi galben”. Conform indicatorului, din acel punct ar mai fi 10 kilometri (dar distanța rămasă este de aproximativ 7 kilometri, după cum am apreciat noi).

Acest drum forestier trece peste un pod și urcă pe valea unui pârâu; drumul este tot mai îngust și mai denivelat, dar l-am parcurs cu atenție, reușind să ajungem cu bine la marginea golului alpin. Pe această bucată de drum nu ne-am mai întâlnit cu vreun om sau cu vreo mașină; doar noi și pădurea măreață, copacii părând că se vor prăbuși peste noi în orice clipă. Mai trebuie spus că veți mai trece prin dreptul câtorva drumuri forestiere, dar există marcaje care vă ajută să mențineți drumul spre observatorul montan.

Ajunși în golul alpin, am traversat pârâiașul și am oprit mașina lângă o bancă de lemn. Urma o porțiune denivelată, îngustă și abruptă de drum, așa încât noi am considerat că de acolo este bine să continuăm pe jos. Ne-am îmbrăcat cu niște geci subțiri pentru că în golul alpin bătea un vânt cam neprietenos și am pornit către observatorul de care știam că ne-ar mai despărți cam 2 kilometri. Și cam așa a fost, iar după vreo 40 de minute de mers prin golul alpin am ajuns la observatorul montan ”Frăția Neamului Românesc” de pe Muntele Giurgiu, obiectiv aflat la 1435 de metri altitudine!

E foarte frumos acolo sus pe munte, mai ales dacă aveți parte de o zi senină! Am putut admira vârfurile din jur, iar privirile ne-au fost imediat atrase de silueta piramidală a Vârfului Penteleu aflat în depărtare (probabil că acest vârf va fi următorul nostru obiectiv de pe meleagurile buzoiene). Mai trebuie spus că traseul poate fi continuat până pe Vârful Giurgiu (1723 de metri), aflat oarecum în fața noastră, dincolo de observator, dar noi nu am făcut asta, mai ales că nu ne propusesem acest lucru.

În ceea ce privește observatorul montan ”Frăția Neamului Românesc” de pe Muntele Giurgiu, construcția este un foișor cu etaj, având 8 metri înălțime. La parter, în centru, este amplasată o piatră cu trei laturi, pe fiecare parte fiind realizată stema uneia dintre cele trei provincii românești. O scară solidă de lemn ne-a permis să urcăm la etaj, unde am rămas preț de câteva minute pentru a admira încă o dată împrejurimile. Există acolo o masă triunghiulară, fiecare latură simbolizând una dintre provinciile românești, iar câteva panouri cu imagini aduc lămuriri suplimentare cu privire la formele de relief către care privești.

Chiar dacă vântul bătea cu putere, nu am plecat de acolo cu una, cu două, ci am făcut numeroase fotografii care să ne convingă peste ceva timp să revenim în acel loc deosebit!

La coborâre, am ajuns la mașină cam în 25 de minute; mai trebuie spus că în golul alpin există o stână, dar am avut noroc pentru că dulăii probabil că erau plecați pe munte cu turma de oi.

Am revenit pe valea râului Bâsca Mică și ne-am întors la Varlaam, chiar dacă ne-ar fi tentat să mergem și la Comandău tot în acea zi. Eram totuși destul de obosiți după o zi plină, așa că am amânat pentru altă dată vizitarea Comandăului.

III. Intrarea pe traseul turistic spre Lacul Negru din Masivul Penteleu; marcajul ”triunghi roșu”

Parcurgând drumul de întoarcere către Varlaam, am observat un indicator turistic spre un alt obiectiv din zonă; este vorba despre marcajul ”triunghi roșu” către Lacul Negru din Masivul Penteleu. Traseul pleacă din dreptul Cantonului Brebu și urcă prin pădure către lac, timpul estimat fiind de o oră - o oră și jumătate (traseu cu distanța de 2,5 kilometri).

La câteva sute de metri depărtare se află intersecția cu drumul forestier Brebu și acolo am remarcat un alt indicator spre Lacul Negru. Drumul este închis cu barieră, iar distanța pe drum până la Lacul Negru este de 4 kilometri, timpul necesar parcurgerii traseului fiind estimat de această dată la o oră (probabil că urcușul pe la Cantonul Brebu deși este mai scurt, este mai solicitant).

Din satul Varlaam până în dreptul Cantonului Brebu sunt cam 14 kilometri.

IV. Comuna Gura Teghii - posibilități de cazare în zonă

Întrucât am petrecut două zile frumoase în zonă, se cuvine să adaug câteva informații despre posibilitățile de cazare existente la Gura Teghii (cele pe care le-am remarcat sau despre care știm noi, posibil să fie și altele).

Fără să stabilesc vreo ordine anume, aș începe cu o locație aflată în zona centrală a satului Gura Teghii - este vorba despre Casa de vacanță Neagu. Locația nu beneficiază de o curte foarte mare, dar spațiul este destul de bine organizat. Se poate servi masa la această pensiune, iar notele date de turiști pe site-urile de rezervări online arată că locația reprezintă o variantă de luat în seamă.

Pensiunea Montana se află la intrarea în satul Varlaam și are o curte spațioasă, frumos amenajată; am văzut acolo foișoare și teren sintetic pentru activități sportive. A fost prima noastră opțiune când am ajuns în zonă, dar, din păcate, nu am găsit nicio cameră liberă. Am citit pe site-ul pensiunii Montana că pun la dispoziția turiștilor nouă camere duble matrimoniale și două camere tip studio de familie.

Pensiunea Varlaam (sau Varlaam-Blidaru) se află aproape de confluența râurilor Bâsca Mare și Bâsca Mică, chiar în dreptul podului de unde începe drumul forestier pe valea râului Bâsca Mare. Această pensiune poate fi o altă variantă de cazare pentru cei care doresc să rămână în zonă peste noapte.

Casa Toader este o locație de cazare apărută recent pe site-urile turistice; se află în satul Gura Teghii. Judecând după fotografiile de pe internet, dar și după notele primite până acum din partea turiștilor, ne-ar plăcea ”să testăm” cândva serviciile acestei pensiuni.

La ieșirea din satul Varlaam, în cătunul Vadu Oii, există Green Camp, un camping care oferă cazare în corturi de glamping. Am oprit acolo când ne-am întors din drumeție și ne-a plăcut acel loc. Corturile sunt amplasate într-o livadă la marginea pădurii, iar caiacele de pe terasa din apropiere ne-au amintit de turele de caiac și de rafting pe care cei de acolo le organizează pe râul Buzău. Mai multe informații despre Green Camp puteți găsi pe acest site.

Tot în zona Vadu Oii se află Cabana Prim Pass. Nu am găsit prea multe informații despre această locație.

În satul Varlaam am văzut o plăcuță informativă referitoare la Pensiunea Gelaris, dar nu am localizat această unitate. Pe plăcuța de promovare era specificat faptul că această pensiune oferă cazare, minifitness, solar, echitație cu cai proprii, cură cu produse lactate de capră roșie.

O altă posibilitate de cazare există pe valea râului Bâsca Mare, în cătunul Gura Milii. Locația se numește Ferma de sub Penteleu, iar alte informații puteți găsi pe site-ul lor. Au comentarii și note foarte bune pe site-urile de rezervări online, prețurile afișate pe site-ul lor sunt mai mari decât tarifele de la pensiunile din sat, dar locația pare a fi foarte frumoasă (cel puțin așa am văzut-o eu în fotografii).

Tot în zona Gura Teghii există Cabana Vadu Oii, locație aparținând Romsilva, administrată de Ocolul Silvic Gura Teghii. Câteva informații despre această locație am găsit pe acest site.

V. Gura Teghii - alte informații

În satele Gura Teghii și Varlaam există mai multe magazine, așadar ai de unde cumpăra câte ceva. În satul Gura Teghii am văzut o agenție și un bancomat CEC (este mai sigur totuși să aveți cash la voi), iar în centrul satului este amenajat un mic loc de joacă.

Casele localnicilor sunt ridicate pe ambele maluri ale râului Bâsca și din loc în loc există punți suspendate pe unde poți traversa râul.

Pentru a vizita alte obiective aflate în această zonă ar fi bine să aveți o mașină la dispoziție. Distanțele sunt destul de mari, dar mașina vă oferă suficientă libertate de mișcare și puteți ajunge la barajul și lacul de acumulare de la Siriu, la cascada Pruncea/Cașoca, puteți vizita ”Babele de la Ulmet” (adică trovanții de la Bozioru), puteți ajunge la Complexul rupestru de la Aluniș (comuna Colți) sau chiar la vestigiile rupestre din Poiana Cozanei (Țara Luanei) .

Nici Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți nu poate fi uitată, iar dacă vă tentează o drumeție în Munții Siriu către Lacul Vulturilor ați putea alege traseul prin Crasna, așa cum am procedat noi.

Concluzie - Nouă ne place la Gura Teghii, vom reveni acolo și recomandăm tuturor iubitorilor de natură o plimbare pe aceste frumoase meleaguri buzoiene! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 14973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI