Drumeție scurtă la trovanții de la Chiojdu

TIPĂREȘTE

Multă lume a auzit și poate mulți au și fost să vadă trovanții de la Ulmet, din Țara Luanei, zona turistică din jud. Buzău popularizată în ultimii ani.

Azi am făcut o frumoasă drumeție la trovanții de la Chiojdu, zonă puțin cunoscută, însă deosebită din multe puncte de vedere.

Accesul se poate face din satul Chiojdu, jud Buzău, în două modalități, depinzând de mijlocul auto la dispoziție, conform celor două indicatoare de pe DJ103P. Astfel, dacă ai un 4x4, te poți încumeta să urmezi calea rutieră, scurtând durata deplasării pe jos cu vreo 30 minute, traversând pârâul Bâsca Chiojdului (ceea ce am și făcut) care are o adâncime de vreo 30 cm. Atenție însă la vreme: dacă la înapoiere plouă în amonte, nu prea se mai poate traversa pârâul cu mașina, fiind necesar un ocol mare spre a ieși din zonă.

Varianta a doua este parcarea mașinii în satul Chiojdu, pe DJ, lângă puntea suspendată alături de care există un indicator spre trovanți. De reținut că întregul traseu este foarte bine marcat (dungă albastră verticală pe fond alb) începând încă din sat, după traversarea punții. La ieșirea din sat, pe stânga, este un deal abrupt de gresii, putând fi observate stratele de roci. Drumul este de dificultate ușoară spre medie, noi l-am parcurs în 1 oră și 20 minute, că nu ne-am grăbit, mai o poză, mai o hăhăială, nah, am fost la plimbare. Cam aproape o treime în prima parte a traseului se merge pe un drum înierbat, printr-o zonă plină de pruni și ciuboțica cucului, cam acum fiind timpul de recoltare a florilor acestei plante medicinale.

Mulți dintre prunii bătrâni de pe traseu sunt exploatați bine pentru cuibărit de ciocănitori pestrițe mari și ciocănitori de grădină. Cucul a fost și el parte a corului format din pițigoimea locală și câțiva sturzi cântători. La un moment dat s-a auzit un corb, fără a fi văzut. Ca un element de interes, în zonă, pe lângă mulți fluturi am văzut și multe albine solitare, respectiv albine tâmplar (mulțumesc pentru identificare Bazga Darius).

Apoi traseul urcă destul de lin prin niște poieni, trecând inclusiv pe lângă un mic izvor care a avut cândva și o captare. Acum sunt doar câteva bălți mici, pline de broscuțe și mormoloci.

După izvor, relativ aproape, se pot vedea primii trovanți, pe unul dintre aceștia fiind marcajul traseului, semn că destinația finală nu este departe.

În ultima treime, traseul traversează o pădure relativ tânără de fag, apoi urmează un tăpșan larg, cu o frumoasă perspectivă de belvedere spre valea pârâului Bâsca Chiojdului, dar și spre versantul nord-estic și coama dealului Paltanea pe care sunt trovanții.

O ultimă porțiune abruptă de vreo 20 m duce spre zona trovanților.

Prima impresie este surprinzătoare deoarece îți apar în cale doi trovanți impunători, cu dezvoltare verticală, ca două coloane. Probabil că în zonă sunt mult mai mulți, însă cătina deasă și coastele abrupte fac dificil accesul, așa că noi ne-am mulțumit cu cei câțiva din zona mai ușor accesibilă.

Trovanții, aflați la o altitudine de aprox 755m, sunt împrăștiați pe o muchie de vreo 30-40 m. În dreapta celor doi trovanți verticali sunt câțiva cu forme sferice sau elipsoidale, iar în stânga sunt câteva formațiuni masive de stâncărie.

Ce ne-a plăcut: liniștea” deranjată” numai de sunetele naturii, lipsa deșeurilor de orice fel (prezente cam peste tot, oriunde altundeva te-ai duce în natură), așa cum era de așteptat – aerul foarte curat, păpădia răsărită în vârful unui trovant vertical.

Ce nu ne-a plăcut: sticlele de plastic aruncate în zona izvorului abandonat, deja integrate de natură cu tufe dese de cătină.

Drumeția noastră a durat aprox 3 ore.

---

VIZUALIZĂRI: 1415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI