Platoul Slon – frumusețea meleagurilor prahovene

TIPĂREȘTE

Toamna călduroasă și însorită ne îndeamnă să mergem la plimbare, să ne bucurăm sufletul de peisaje frumoase și multă liniște în locuri mai puțin umblate. Aveam de mai multă vreme în gând o incursiune lejeră în pitoreasca zonă submontană a munților în apropiere de Vălenii de Munte. Întreaga regiune carpatică de curbură este superbă și nu așa de aglomerată de turiști. Ținta noastră era Platoul Slon, o deschidere largă situată deasupra satului cu același nume, aparținând administrativ de comuna prahoveană Cerașu.

Până aproape de ieșirea din satul Slon drumul e asfaltat; parcurgem circa 110 km din București până în satul prahovean, traversând Vălenii de Munte care se află la doar 21 km distanță. Străbatem așezarea, începem deja urcușul, dar după terminarea drumului asfaltat începe partea mai accentuată de ascensiune și de soft offroad. Nu este de speriat, trebuie doar să fie îndeplinite câteva condiții: autoturism cu garda înaltă la sol/de teren, teren uscat și puțină îndemânare/experiență într-ale șofatului. Drumul e îngust la ieșirea dintre case, pe această distanță sunt câteva porțiuni cu pietre mai mari/colțuroase și câteva șleauri pe ici colo, ulterior întâlnim porțiuni cu pietriș în rampe. Fără grabă și cu atenție am urcat în altitudine din sat până în zona platoului vreo 200 m hotărând să oprim la întoarcere în câteva puncte.

Autoritățile locale au amenajat mai multe locuri de belvedere sau popas prevăzute cu bănci și chiar un leagăn, au refăcut o fântână și un izvor la o margine de pădure. Ne-am oprit lângă leagănul de lemn cocoțat pe o înălțime – excelent punct de observație a împrejurimilor. Am tras autoturismul pe iarbă, pe marginea drumului de pământ, am explorat puțin locul după care am încropit un picnic sub razele calde ale soarelui. După aceea timp de zeci de minute am acumulat energia muntelui, am sorbit din priviri vegetația, piatra, apa, am „ascultat” liniștea Naturii, de fapt foșnete de frunze, șuierat de vânt, tălăngi de vite, lătrat de câini în surdină.

De la înălțimea la care ne aflăm zărim în tăietura unei văi adânci oglinda lacului Măneciu. La un moment dat o turmă de oi și capre apare pe drumul de pământ căutând permanent hrană pe plaiurile încă verzi. La 250 m depărtare de punctul de belvedere cu leagăn se află fântâna lui Codiniță. Căutăm acest izvor marcat la marginea drumului printr-un panou; trebuie să cobor vreo 20-30 m pe o potecă în pădure și într-un mal găsesc un fel de ladă de lemn cu capac care acoperă ochiul de apă. Din când în când mai trece câte un autoturism cu turiști sau mașini ale localnicilor.

După o perioadă de relaxare și destresare ne dezlipim cu greu de acest colț de natură. Până la intrare în sat ne mai oprim de vreo două ori pentru a mai capta imagini în dispozitivul electronic. În alte vremuri drămuiam cu grijă cele 24/36 poziții ale filmului foto clasic.

Am oprit o clipă în sat pentru a fotografia un panou cu obiective turistice din zonă, precum și casa tradițională a preotului Ioan St. Vasilescu, inițiatorul creării cimitirului eroilor de la Tabla Buții.

Fragmente istorice. Ne aflăm pe urmele unui ancestral drum comercial (printre puținele practicabile până în secolul al XIX-lea) și militar (pe aici au trecut romanii, migratorii pecenegi și cumani, tătarii, turcii) care lega Valahia de Transilvania. Prin pasul Tabla Buții se făcea legătura cu Vama Buzăului; în zona Tabla Buții se afla o cetate și punctul vamal.

Cercetări arheologice începute prin anii '60 au dezvăluit existența unei cetăți în trei faze pe platoul Slon: prima întăritură a fost alcătuită dintr-o palisadă din trunchiuri de lemn, urmează o fortificație ridicată din cărămizi legate cu mortar, prevăzută cu turnuri semicirculare de colț și poartă de acces, iar în final cetatea din piatră care urmează forma celei de cărămidă. Cele trei fortificații acoperă perioada sfârșitului anilor 700 – sfârșitul anilor 900.

Unii istorici vorbesc despre existența unor curți cneziale în această zonă, formațiuni politice prestatale care controlau acest drum comercial, posibil chiar comerțul cu sare dinspre Transilvania spre Balcani.

Săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe blocuri de calcar având încrustate 7 inscripții cu caracter runic datând probabil din secolele al VIII – al X-lea (vezi aici studiul: cercetari-arheologice.ro/ ... _MariaComsa.pdf). Simbolurile și semnele grafice au fost semnalate și de Cezar Bolliac în 1869 și 1871; la Slon s-a desfășurat prima misiune arheologică a lui Bolliac. Semnele nu au fost descifrate nici până azi, dar au stârnit ipoteze felurite.

În concluzie zona Slonului e bogată în peisaje spectaculoase, obiective istorice, arhitectură tradițională și legende incitante.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI