Satul montan Șimon – la poarta Branului

TIPĂREȘTE

Articolul AFA 700. Acesta este materialul cu numărul 700 publicat pe portalul de impresii turistice AmFostAcolo și așa cum v-am obișnuit cu prilejul articolelor aniversare dedic rândurile de față unui obiectiv turistic românesc. Sper ca măcar o parte din aceste sute de articole să fie utile celor interesați și să inspire călătorii în alegerea unor obiective turistice interesante și uneori inedite. Pasiunea pentru istorie și geografie s-au împletit în rândurile scrise electronic timp de câteva sute de ore (Dumnezeu știe câte!) mai ales în ultimii 5-6 ani. Mulțumesc tuturor celor care mi-au apreciat munca și au considerat utile materialele publicate pe AFA. Chiar înainte de acest articolul am ajuns la rangul onorific de Apollo, personaj mitic protector al artelor (normal că și al scrisului cu tematică turistică). Sănătate!

Satul Șimon. După un sejur reușit la Sovata la pensiunea Contesa (vezi impresii) ne-am mutat pentru sărbătoarea de Sf. Maria Mare într-o zonă montană, lângă Bran, la pensiunea Casa Lavinia & Laura (vezi impresii). Dimineața sărbătorii religioase a fost ploioasă, stropi binefăcători udând pământul mai multe ore. După amiază înconjurați de un aer proaspăt de munte am ieșit la plimbare prin satul verde de la poalele munților.

Numele localității provine de la un strămoș numit probabil Șimon sau Simion, nume preluat apoi de cursul de apă ce șerpuiește prin sat. Administrativ satul Șimon face parte din comuna Bran, are un aspect monoliniar de-a lungul văii și a fost una din cele mai populate așezări ale zonei. Lipsa terenului arabil i-a îndreptat pe locuitori spre creșterea animalelor (păstorit îndeosebi) și meșteșugul prelucrării lemnului (tâmplărie – făurirea lăzilor de zestre pictate). Încă din secolul al XVIII-lea s-a afirmat în domeniul picturii familia Vartolomei – preoți și învățători – care pun bazele unei școli de pictură pe mobilier.

Am pornit la plimbare la pas spre partea de sus a satului pe marginea șoselei fiindcă nu există trotuare. Aici acord o notă mică nu neapărat autorităților locale ci șoferilor care vâjâiau neîntrerupt în sus și în jos cu o viteză prea mare, fără a respecta limitarea din localitate ori a adapta viteza de rulare la condițiile unui drum destul de îngust. Țesătura răsfirată a așezării montane de altădată a fost completată în ultimele decenii cu numeroase case de vacanță și pensiuni ceea ce a dus la formarea unui sat continuu pe ambele părți ale șoselei. Reușim cu greu să mai identificăm case tradiționale vechi, ele fie au dispărut, fie au fost transformate parțial sau radical; s-au păstrat prin sat mai multe clădiri aparținând gospodăriei propriu-zise – grajdul, șura sau diverse anexe.

Tot cu ochii prin curțile oamenilor cum s-ar zice întâlnim Școala generală din Șimon o clădire clasică cu etaj și ferestre mari semn că populația școlară a fost numeroasă altădată. O placă de marmură prinsă pe fațada școlii ne amintește că ne aflăm în satul în care s-a născut, a cercetat și a scris lucrări științifice medicale prof. dr. Iancu Gonțea (1907-1976). Nu foarte departe de școală se află casa în care a trăit și a finalizat cercetări de specialitate doctorul docent Gonțea. Pe peretele locuinței se află o plăcuță care ne informează că acolo e casa „Inima Tatii” construită de doctor pe terenul moștenit de la părinți. De altfel strada principală a satului Șimon poartă numele doctorului Iancu Gonțea. Domeniul principal de activitate al profesorului doctor Gonțea a fost igiena alimentației, cercetările sale contribuind la dezvoltarea acestei tematici medicinale, la definirea unor concepte (substanțe antinutriționale) și apariția unor clasificări. Doctorul docent a condus Facultatea de Igiena Alimentației din București și a introdus o împărțire în opt grupe a alimentelor după valoarea lor biologică, în ordine descrescândă: lapte și produse lactate, carne și produse din carne (plus pește și vânat), ouă, legume și fructe, cereale și produse făinoase, alimente zaharoase, grăsimi alimentare și băuturi alcoolice/nealcoolice.

În fața magazinului satului se întind ca de obicei scaune de plastic și umbreluțe și nu lipsesc clienții cheflii, râul Șimon de vis-a-vis răcorind pe cei mai încinși. Zărim str. Valea Tisei pe unde se ajunge la Mănăstirea Bran (vezi impresii), numită inițial Schitul Balaban, după numele dealului pe care e amplasat ansamblul monahal.

Urcând câțiva zeci de metri spre dreapta peste râu găsim Centrul cultural „Prof. dr. docent Ioan Moșoiu” (1893-1971), brănean la origini, autor alături de Simion Mehedinți în anii ′30 a unei monografii turistice și istorico-geografice a Branului și a castelului său. De asemenea, vedem biserica „Sf. Nicolae” construită între 1846-1848 cu ajutorul preotului din sat și a mai multor familii, sfințirea fiind realizată în 1849 chiar de Mitropolitul Andrei Șaguna. De lângă biserică se deschide o priveliște frumoasă către crestele montane.

Din acest punct ne întoarcem și pornim de data aceasta la vale de pensiunea Casa Lavinia & Laura unde eram cazați. Pe o pajiște lângă drum vedem o frumoasă cruce de piatră, vechi monument pe care se află un înscris cu litere chirilice. Admirăm câteva case mai vechi și peisajele dinspre munții Piatra Craiului. Apoi descoperim vechea biserică a satului datând din 1792 și purtând hramul „Cuvioasei Paraschiva” , ctitorită de locuitorii satului și mocanii care practicau transhumanța. Mi-a plăcut turla hexagonală care are elemente arhitecturale specifice stilului brâncovenesc.

Peste drum de biserică se află o căsuță drăguță care poartă o plăcuță care ne spune că acolo s-a născut dr. Valer Pușcariu (1918-1982), urolog și chirurg dintr-o cunoscută familie de oameni de cultură. Se pare că zona Branului a generat mulți medici de excepție, deschizători de drumuri în diferite domenii medicale. Mai facem câțiva pași până la o pajiște străjuită de o troiță veche după care hotărâm să ne încheiem plimbarea prin satul Șimon.

Concluzii. Plimbarea prin localitatea Șimon a fost plăcută, aerul curat după ploaia de dimineață. Deși ne așteptăm să găsim mai multă arhitectură tradițională schimbările din ultimii zeci de ani au condus către un stil de construcție amestecat, ruralul de altădată a cam dispărut. Așezarea Șimonului ne deschide uși către trasee montane, precum și posibilități de recreere și relaxare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI