Apusenii — niciodată destul

TIPĂREȘTE

Așa să știți că dacă nu ați fost niciodată în Apuseni, să explorați la pas, măcar un week-end prelungit, câteva obiective turistice (funcție de unde erați cazați/campați/aveați vreun popas...), să nu o faceți prea curând!

Dacă nu ați umblat pe potecile Apusenilor căutând cascade, peșteri, vreun belvedere, vreun izbuc, molhașuri, poiene sau platouri carstice, să nu vă încumetați prea repede de acum încolo!

Eu aș vrea să vă faceți timp câțiva ani buni de acum înainte dacă vreți cumva să fentați și să vă aventurați în Apuseni! Câțiva ani în care week-endurile, vacanțele, concediile și sărbătorile să vi le știți "vândute" deja "templului sfânt"-Munții Apuseni!

Ofrande și sacrificii pe altarul drumețiilor!

Dacă tot v-ați pornit, din absolut orice colț sau din care mijloc-centru doriți să vă inițiați, această călătorie în episoade nenumărate se va sfârși doar în vecii vecilor!

Eu nu vreau să vă spun ce să faceți, unde să mergeți, dar chiar dacă o să vedeți ici-colo poate debandadă în organizarea localităților, să știți că la fel de împrăștiate sunt casele, pensiunile și hotelurile și în Alpi, Dolomiți sau Pirinei, și dacă poate ar fi mai frumușele, mai dichisite și mai organizate, nu știu dacă oamenii care le locuiesc sau administrează, ar fi și ei mai de ispravă, mai calzi sau mai darnici, cum sunt-de bunăoară-toți localnicii întâlniți în deloc puținele mele șederi acolo, în Apuseni-undeva. Sau, poate o să fie deranjant că sunt mizerii de-a lungul potecilor, dar știți-nu e așa? -că precis nu au crescut spontan din flora Apusenilor și nici nu fost lăsate de localnici. Cred că este nu puțin lucru să avem libertatea să batem cu pasul spre locuri fantastic de frumoase, mie instant îmi vine să spun "picior de plai, gură de rai".

De mai multe ori am fost, de fiecare dată nu am stat destul. Am tot zis că "lasă că data viitoare mergem în altă parte, pe altă vale"; așa am făcut numai că nu am apucat să ajungem pe toate văile, să le "sucim" în toate părțile în care ne-am dorit. Sigur că o să mai mergem. De mai multe ori de acum încolo. Chestiunea cu zona Apusenilor este că niciodată nu ai ajuns să vezi destul. Avem restanțe la vârfuri de munte și culmi dese sau fânețe, absențe pe la cascade și peșteri, am fost leneși și nu am atins multe locuri chiar deosebite.

Dar tot ridic privirea din pământ să vă spun că am câteva pagini bine scrise, cu care mă pot mândri... Valea Arieșului cu cascadele Pătrăhăițești (salut aici bătrânii de la "muzeu", tare bună plăcintă au, iar balmoș noi aici am mâncat prima dată), cascada Vârciorog, poiana Călineasa cu bisericuța deschisă permanent; groapa Ruginoasa-sau cine ar fi spus că trebuie să urci pieptiș ca să ți se prăbușească privirea în imensitatea golului roșiatic de pe o buză de munte, apoi pietrele Galbenei și cel mai frumos belvedere de acolo. Peștera lui Ionele, peștera Ghețarul Scărișoara și satul Munună, satul Casa de Piatră-să mâncați de la chioșcul de lemn plăcinte și să beți sirop din muguri de brad dres cu apă de izvor, ca să puteți ajunge apoi la Peștera Ghețarul Vârtop, este de muncă până acolo. Dar e frumos. Aveți valea pe stânga, care izbucnește de sub munte în izbucul Tăuz. 85 m adâncime care este de fapt înălțimea coloanei/sifonului de apă, cel mai mare din țară, și care vale/apă are nevoie de 24-48 de ore după ce a intrat în amonte prin peștera Coiba Mare (și ieșise din Coiba Mică), să ajungă la ieșirea din izbuc... ca să vezi ce înseamnă minune. Altă zonă deosebită-Padiș, cu Glăvoi, Cetățile Rădesei până peste munte la Doda Pilii și Ic Ponor, toate minunate. Valea Drăganului cu barajul și Săcuieu-unul din cei trei arbori de Seqouia din România se găsește aici! și sunt doi (sic!) - sămergeți să vedeți ce tot spun eu aici.

Cascada Vălul Miresei e feerică vara, minune iarna. Valea Iadului e de fapt un paradis, ajungi chiar la Izvorul Minunilor trecând prin peisaje "de colecție"; dacă vrei doar. Am văzut și Peștera Meziad-avem noi în țărișoră peșteră cu pod natural interior? , Peșterea cu cristale de la mina Fârcu, satul Roșia și platoul Runcuri, și chiar o altă minune-izbucul de la Călugări, să mergeți și acolo ca să știți de ce s-a zidit mare așezare arhierească cu hramul Izvorul Tămăduirii. De mai multe ori să mergeți. Șuncuiuș și Vadul Crișului îmi spune despre peștera Unguru Mare-știați despre amforele ceramice uriașe pline de cenușă pietrificată, depre care nu se știe cum (tehnic) au ajuns acolo? , cascada și peștera Vadu, dar și despre ceramică artizanală.

De ce povestesc așa... cumva absent, sau abordarea pare mai degrabă o înșiruire decât o descriere? Pentru că nu vreau să aflați foarte multe. Vreau să le descoperiți, să le vedeți, să le umblați voi. Să cumpărați de la localnici, să stați lângă un ceaun, un grătar, o poveste! Și neapărat, să le simțiți cu ființa voastră, cu sufletele voastre!

Ahh... era să uit! De câte ori trec pe Autostrada de la Cluj la Napoca (glumesc!) pot oare să nu mă uit spre versantul Nord al Cheilor Turzii știind că în cea mai arzătoare zi din vara lui 2023 am trecut la pas, fără apă, aceste chei, pe sus, și m-am întors prin chei, să le văd din interior, flămând ca un câine și cu doi copii după mine. Pot? Nu pot!

---

VIZUALIZĂRI: 1320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI