Dupa 2 ani, continuare

TIPĂREȘTE

Am promis ca o sa scriu un pic si despre insula Zakynthos.

Este cea mai sudica insula din grupul Insulelor Ionice si a treia ca marime. Este o insula plina de vegetatie, cu multi maslini (in jur de 2 milioane dupa spusele ghidului), livezi de citrice si paduri de conifere, in special pini. Datorita acestor paduri, a lipsei precipitatiilor din mai pana in septembrie si a temperaturilor mari (vara pana la 43 grade C), pe insula au loc des, incendii de vegetatie. Cel mai catastrofal si mai recent, a fost in 2007, cand din nefericire s-a soldat si cu piederi de vieti.

Insula este rezervatie naturala pentru broastele testoase caretta-caretta, care sunt un fel de mascote ale ei si pe care le gasesti de vanzare in fel si chip aici (plusuri, magneti, sapuniere, figurine din plastic, imprimate pe tricouri….)

Nordul si vestul insulei sunt muntoase, cu tarmuri mai inalte, statiunile si plajele fiind situate mai ales in sudul si estul insulei.

Am achizitionat de la firma partenera din Zakynthos, un tur de insula cu autocarul, cu ghid vorbitor de lb.romana. Chiar daca aceste tururi sunt un pic mai scumpe (30 EUR, fata de 25 la firmele de turism din statiune), le preferam, deoarece poti solicita informatii suplimentare.

Astfel ca, dupa “colectarea” turistilor de pe la hotelurile din statiuni, am pornit la drum.

Prima oprire am avut-o la o fabrica de ulei de masline – Aristeon -, ce pornise ca o afacere de familie, inca din anii 1850. Nu era prea mare, afara avea un muzeu cu utilaje vechi pentru fabricarea uleiului, iar in hala aveau instalate utilaje de ultima generatie. Ni s-a explicat procesul de fabricatie, ce inseamna diferitele tipuri de uleiuri, cum se obtin uleiurile cu arome (lamaie, usturoi, portocala, ardei iute…) si bineanteles, aveau si un magazin de unde puteai cumpara. Preturile erau comparabile cu cele din magazinele obisnuite.

Am vizitat apoi biserica Sf. Mavra, biserica noua, construita recent dupa un incendiu ce avusese loc in 2005 daca nu ma insel. Aici se gasea o icoana veche a acestei sfinte (cu multe legende ca orice lucru din Grecia) si un muzeu cu obiectele salvate din vechea biserica.

Am continuat cu manastirea Anafonitria, de secol XV, unde slujise si Sf. Dionisie, ocrotitorul insulei, ale caror moaste se gasesc in Zante. Aici se gaseau unele din vesmintele preotesti ale sfantului.

Ne-au impresionat la aceste biserici, linistea, curatenia, multimea florilor si a vegetatiei, simplitatea, discretia slujitorilor.

Am mers apoi in satul Exi Hora, unde am avut pauza de cafea si am putut vedea un maslin vechi de 2000 de ani, se spune… Am vazut la magazinele din zona si obiecte confectionate din lemn de maslin (deferite modele de linguri, castronase), foarte frumoase si bineanteles ca m-am dotat si eu cu o astfel de lingura.

Am ajuns pe partea estica a insulei, in portul Sf. Nicolaie, al doilea dupa Zante, unde am avut liber o ora si 30 min. pentru servirea pranzului, plaja sau o excursie la pesterile albastre. Am ales excursia si pentru 7 EUR/pers., cu o barca mica, timp de 45 min. am vazut aceste formatiuni superbe. Am intrat in cateva din ele sau printre ele si am fost fermecati de nuantele de albastru pe care le puteam vedea. La un moment dat “capitanul” a luat un bat mai lung pe care il avea in barca si l-a agitat in apa care si-a schimbat rapid culoarea din indigo in albastru deschis. Superb, erai tentat sa tot faci poze, desi mai vazusem astfel de pesteri si in insula Paxos. A meritat toti banii.

Ne-am continuat plimbarea la locul de belvedere de deasupra plajei Navagio. Am citit sa zic multe din povestile acestei plaje, nu stiu care sunt adevarate si care nu, dar este un loc de neratat, care iti taie respiratia, parca nu te-ai mai da dus de acolo. Este unul din locurile cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum. Coada nu era prea mare, asa ca am stat de doua ori sa-l vad.

Urmatoarea oprire am avut-o la distilaria de vin si crama Callinico, tot o afacere de familie inceputa de bunicul actualilor propietari. Se viziteaza muzeul in aer liber cu utilaje vechi, fabrica actuala, crama si magazinul. Fata de cramele noastre, erau undeva la 15% sa zic, dar stiu sa-si vanda marfa si aceasta cooperare intre ei si firmele de turism este benefica pentru ambele parti.

Mereu ma gandesc: la noi de ce nu se poate, de ce nu putem avea si noi macar o autostrada cap-coada, de ce nu putem construi un tunel la Comarnic cand ei au in jur de 70 numai pe autostrada Salonic-Ioanina, de ce nu avem si noi popasuri cu toalete curate si gratuite la orice ora din zi si din noapte, dar… mai bine sa-mi continui povestea…

Am ajuns in Zante, unde am avut ultima oprire pe dealul Bochali, de unde am putut admira orasul si de unde ghidul ne-a indicat obiectivele importante din oras, daca vrem sa-l vedem in alta zi

Am vazut locuri frumoase, sate de munte simple, oameni ospitalieri si cred ca insula isi merita numele de floare a Levantului.

Intr-o alta zi, am plecat in Zante. Am mers cu autobuzul local (1,8 Eur/pers). Am vizitat orasul, care este in stil venetian, cu stradute inguste, cu constructii frumoase. Insula nu a fost cucerita niciodata de turci efectiv si de aceea aici nu este nici o geamie.

Am vizitat muzeul bizantin, unde sunt stranse toate obiectele de cult si icoanele ce s-au recuperat de pe insula de la bisericile cazute la cutremurul din 1953. Intrarea 4 EUR, merita din plin. Este un loc plin de energii pozitive, o constructie frumoasa si am admirat din nou grecii pentru acest locas. Nici ei nu sunt bogati, dar au facut un efort si a iesit o treaba deosebita.

Am vazut piata Solomon. Acesta este poet national, nascut pe insula, care a dat versurile imnului Greciei.

Apoi biserica Sf. Nicolaie, construita dupa cutremur cu materialele recuperate din ea. La peretele dinspre nord nu au mai ajuns si au fost folosite material noi. Se observa bine diferenta.

Am continuat cu Catedrala Sf. Dionisie, unde sunt si moastele sfantului. Foarte frumoasa, mareata as putea zice, cu scaune tapitate cu catifea rosie, cu o catapeteasma foarte frumoasa aurita, cu o pictura deosebita si o camera separata in care sunt moastele.

Ne-am plimbat si in zona portului unde barcile pescarilor isi asteptau clientii pentru a vinde pestele, unde sunt multe taverne care mai de care mai atragatoare si unde am vazut multe yahturi de lux.

Dupa ce am luat o masa pescareasca, ne-am intors la hotel cu taxiul (8 EUR).

A fost o alta zi frumoasa petrecuta pe aceasta frumoasa insula.

---

VIZUALIZĂRI: 6455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI