O calatorie de vis

TIPĂREȘTE

Dupa ce am avut una dintre calatoriile mele cele mai palpitante, pana in acest moment, si ne-am instalat in Laganas, la hotel Best Western Zante Park (vezi impresii), am inceput sa cercetam zona. Distanta fata de plaja nu era mai mare de 100 m, iar pe traseu puteai sa-ti procuri, diverse, de la minimarketuri unde preturile erau rezonabile.

Plaja era super, larga, o senzatie reconfortanta de spatiu, sezlongurile si umbrelele se inchiriau la pretul de 6 euro si doar la terasa Havana care era in apropiere se practica varianta" beneficiezi daca consumi". Ne-a placut asa de mult acolo asa ca am tot consumat si am devenit clienti fideli, mai ales ca aveau o muzica super si am dat si de-o fata de la noi foarte draguta cu conationalii.

Marea era limpede precum cristalul, se adancea departe in larg gen Mamaia si nisipul fin, era ca in visele mele despre Zakynthos. In fiecare dimineata in jurul orei 7 faceam cate o baie si ne bucuram de solitudinea marii si de razele soarelui care parca o binecuvantau.

Plaja din Laganas se prelungea cu cea din Kalamaki, localitatea invecinata, care avea destule zone naturale cu vegetatie fiind preferata de testoasele caretta care isi facusera cuiburi acolo. Daca vroiai liniste deplina puteai sa stai oriunde si sa nu ai vecini mai aproape de 30-40m. Era super sa faci plimbari pe aceste doua plaje, una in continuarea celeilalte, amandoua cu farmecul lor.

Laganasul destul de extins, mi s-a parut un pic in paragina in unele zone, alternau terasele parasite cu terase cochete. Era si o strada principala, a distractiei, terasa langa terasa, club langa club, fiecare cu muzica lui, incercand sa ademenesca cetele de englezi, care se mutau in grup de pe o parte pe cealalta a strazii dintr-un pub in altul si nu am idee cand se opreau caci strada aceea parea lunga si nu am avut curiozitatea sa vad capatul ei.

Pe langa aceasta strada erau si alte stradute cu baruri cochete mai linistite unde se canta muzica live, unde puteai sa savurezi un coktail bun si sa degusti o bere rece.

Am vizitat si capitala Zante intr-o seara si am avut privilegiul sa vizitam catedrala si mai ales capela unde se afla moastele sfantului Dionysos, protectorul insulei, care nu se deschide decat o perioada scurta la o ora anume cand se face si o mica slujba. O plimbare pe faleza in pragul serii si o masa la o taverna din port nu sunt de ratat. Sau poate pe unul din iahturile ancorate la mal, dar... alta data.

Ne propusesem sa ne odihnim in prima parte mai ales ca drumul chiar daca a fost interesant (am povestit intr-un alt review micile incidente) a fost destul de obositor, dar nu am avut rabdare sa ne asteptam prietenele care urmau sa vina din zone mai indepartate si am plecat sa facem turul insulei cu vaporul. Aveam de acasa o teama, ca s-ar putea sa nu ma impac cu valurile asa ca nu prea am gustat micul dejun la hotel si am purces pe mare cu incredere ca nu o sa mi se intample tocmai mie.

Dupa ce au venit vre-o 5 autocare din toate zonele, am plecat in calatorie din Zante cu mult entuziasm, spre celebra Navagio. La inceput nu mi-a fost usor pt. ca tangajul era destul de mare dar frumusetea peisajului a triumfat si m-am bucurat de calatorie, mai ales ca cu cat ne apropiam de Navagio valurile s-au domolit si la un moment dat a aparut...

Toata zona mi-a placut, dar acolo, la Navagio, am avut un sentiment de... unicitate.

Am coborat de pe vas razand in hohote deoarece ma gadilau pietricelele pe talpa. Binenteles ca o ora si jumatate a trecut repede, am stat aproape numai in apa, de glumea sotul ca o sa devin turcoaz.

Intre timp pe vapor s-a pus de gratar si ce arome imbietoare pluteau in aer, dar vroiam sa am o calatorie placuta in continuare asa ca am spus pas. In cea de-a doua parte a calatoriei am avut parte si de fum, fiind un incendiu de vegetatie destul de puternic si pe o suprafata intinsa dar veneau multe elicoptere cu apa.

A urmat o noua oprire pt. baie la Agalas Cave si am facut o baie pe cinste, totul se vedea limpede in apa, apa avand o nuanta superba de albastru. Parca nu te mai saturai sa privesti, marea schimbandu-si periodic culoarea, cred ca am vazut cele mai multe nuante de albastru in aceasta calatorie.

Ne-am oprit si in golfuletul de la Agios Nicholaos pt. o ultima baie, cochet si plin de ambarcatiuni care de care mai moderna, dupa care am luat iar valurile in piept spre Zante si am reusit cu ceva efort sa incheiem cu bine, o calatorie superba.

Dupa ce au venit si prietenele noastre ne-am hotarat brusc sa facem si turul insulei cu masina asa ca am plecat fara harta doar cu amintirile mele din review-uri, spre Alykes. De acolo am continuat spre Anafonitria, Volimes, mergand spre Shipwreck ca sa vedem Navagio si de sus. Ce sa mai spun, decat ca aceasta imagine din balconas, a dus la calatoria de vis care a urmat. Noua ne era deja dor, prietenele noastre nu apucasera inca sa mearga asa ca erau curioase, dar nu vroiau sa piarda o zi intreaga pe mare si mi-am amintit de userii AFA care mentionau ca se poate inchiria din Porto Vromi, o ambarcatiune. Asa ca ne-am incercat norocul, tocmai pleca o ambarcatiune spre Navagio si nu ne-a costat decat 30 euro, 5persoane.

De data asta marea a fost prietena mea de nota 10. Nu eram multi la bord asa ca am putut sa ne plimbam in toate directiile si contactul mult mai apropiat de data aceasta cu marea parca starnea adrenalina. Am facut iar baie in grote, de data asta ne-am plimbat printre stanci, vazute de aproape erau si mai interesante si am ajuns la Navagio mai devreme decat vasele mari si ne-am bucurat iar de apa turcoaz, de data asta 2 ore.

Sa vezi Navagio de doua ori, chiar mi-a creat o senzatie de implinire, asa ca drumul cu micuta ambarcatiune nu a-si fi vrut sa se sfarseasca.

Am plecat fericiti din Porto Vromi si am luat masa la o terasa in apropiere, unde am mancat niste cotlete de miel cu cartofi la cuptor, foarte gustoase, salata greceasca, binenteles inghetata si o Mythos rece.

Ne-am abatut si pe la Limnionas si dupa drumul printre copacii carbonizati am dedus ca in aceasta parte a fost incendiul pe care l-am zarit dupa vas cu cateva zile inainte, dar acolo totul era neatins ca si cand un inger pazitor i-a avut in vedere.

Am prins acolo un apus de soare minunat care a incheiat aceasta zi de vis pe care nu o sa o uit cu siguranta.

---

VIZUALIZĂRI: 3287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI