Zakynthos, dragostea mea! Partea I.

TIPĂREȘTE

Tuturor celor care ati fost pana acum in Zakynthos nu va voi spune nici o noutate, voi reusi doar, sper, sa va trezesc placute amintiri si acea dorinta nebuna de a reveni candva acolo. In schimb acelora care nu au calcat inca pe taramul fermecat sper sa reusesc prin mica mea povestioara sa le starnesc curiozitatea si placerea de a descoperi un loc unic, de o frumusete tulburatoare, unde timpul zboara mult prea repede pe urmele zeilor.

Povestea mea incepe asa cum incep toate povestile: ,,a fost odata ca niciodata... ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti''. A fost odata o zi de 16 iunie, zi in care am pus piciorul pentru prima oara pe insula visurilor mele: Zakynthos. Si de cum am ajuns acolo mi-am propus sa nu ramana bucatica neexplorata de mine chiar daca cele 8 zile pareau insuficiente pentru toate cate imi propusesem sa fac.

Cand iei ferryboatul din Killini nimic nu te pregateste pentru cele ce vor urma: Fior de levante (floarea orientului) asa cum mai este numit Zakynthosul iti va oferi mult mai mult decat te poti asepta. De pe impunatorul ferry care ne transporta spre paradis am tot admirat Zante-ul care ni se infatisa din ce in ce mai aproape. Primele obiective care-ti starnesc interesul vizual sunt catedrala Aghios Dionysos din Piata Solomos si Turnul Bisericii Fecioarei Maria din Hrysopighi aflat in mica piateta de la poalele dealului Bochali.

Catedrala sfantului Dionysos (protectorul insulei) a fost construita in anul 1948 si este una din putinele edificii care au scapat nedaramate dupa devastatorul cutremur din 1953. In interiorul bisericii se afla sicriul de argint de sfantului.

Dorim sa incepem cunoasterea cu partea cea mai sudica a insulei: Vasilikos. Aici luam la rand superbele plaje ale peninsulei fiind placut impresionati de faptul ca acestea si-au pastrat frumusetea natuarala, un adevarat paradis pentru cei ce iubesc marea cu adevarat. Prima pe lista este bineinteles cea mai sudica plaja: renumita Gerakas. Impresionant de frumoasa, aici nu se practica nici un fel de sporturi nautice datorita faptului ca este una din plajele favorite ale broscutelor Caretta-caretta pentru a-si depune ouale pretioase.

Continuam cu Porto Roma, Agios Nikolaos, Banana, Azouro, Porto Zoro, splendide plaje cu nisipul auriu, cu ape foarte limpezi si cu intrare foarte lina, ideale atat pentru adulti cat si pentru familiile cu copii.

Plaja care mie mi-a placut cel mai mult din lista celor enumerate mai sus a fost

Porto Zoro.

Am lasat special pentru finalul primei zile plaja Dafni, un loc in care accesul nu se face tocmai usor dar odata ce ai ajuns acolo iti dai seama cat ai fi pierdut daca cele 2-3 tentative de a face cale intoarsa ar fi reusit. Am parcat bineinteles in dreptul celebrei de acum: taverna Porto Mella si am strabatut curtea plina cu mese si scaune aplasate sub umbrosii maslini, pentru a ajunge la plaja. Aici am dat cu ochii de o placuta de lemn pe care scria: ,,sunbeds are free for our customers'' si ne-am hotarat ca dupa atata drum n-ar strica sa incepem cu o baie in mare. Am mers apoi pe terasa tavernei unde am servit masa. Aici am mancat cel mai bun sea bream de pe toata insula. Painea, de culoare galben-auriu se cocea la fata locului in cuptoare de caramida lipite cu pamant. Din partea casei la final am primit o sticluta de 350 ml cu vin de Zakynthos.

Astfel am incheiat prima zi a periplului nostru, multumiti fiind de toate cate ne-au fost date sa vedem pe parcursul unei singure zile. Dupa cina de la hotel am mers la taverna Skiza care se afla la 2 pasi de Mabely si de unde am admirat spectacolul apusului de soare... Fantastic!

Cea de-a doua zi ne-am dedicat-o pentru Tsilivi, Alikanas si Alikes pentru prima parte a zilei, urmand ca dupa ora pranzului sa traversam din nou spre vest pentru marea intalnire cu Navagio vazut de sus, Exo Chora si Limnionas pentru final. In Alikanas am poposit bineinteles si noi ca tot romanul la cafeneaua connationalilor nostri Costin si Diana: Dayli Caffe. De la Costin, un tip foarte deschis la minte si la suflet, am reusit sa zmulgem o gramada de informatii importante despre locurile mai putin cunoscute dar foarte frumoase ale insulei. El ne-a idrumat spre Korakonisi si tot prin el am inchiriat pentru a adoua zi o barca cu motor de la un prieten de-al lui, pentru a explora singuri marea de la Alikanas pana dincolo de Blue Caves-uri.

Dupa ce Tsilivi l-am parcurs cu masina doar ,,pe exterior'' intrucat toate intrarile inspre statiune erau inchise din cauza unor jocuri locale gen ,,zilele orasului'', nerabdatori fiind sa ne intalnim cu Navagio, am pornit pe traseul: Alikes-Katastari-Anafonitria ajungand in mai putin de 40 de minute in minunatul loc de belvedere al simbolului insulei. Odata ajunsa pe partea din fata a platformei amenajate, am avut impresia pentru cateva momente ca ceea ce mi se infatiseaza in fata ochilor nu poate fi real... privind de sus bucatica aceea de rai izolata de restul cicilizatiei, m-am simtit extrem de privilegiata ca ma numar printre acei muritori care au ocazia sa se bucure de o asemenea minune. Albastrul electric si laptos al apei din acea zona a plajei am fost convinsa ca este lucrat in photoshop in toate cataloagele de specialitate pana sa vad realiatatea cu ochii mei. M-am asezat asadar cuminte de 4 sau poate chiar 5 ori la rand si starea de feerie care ma cuprindea era maxima de fiecare data cand ajungeam sa fiu acolo singura, doar eu sus si raiul la 300 de metri in jos.

Am plecat dupa mai bine de 1 ora si jumatate de aici cu bucuria aceea in suflet stiind ca intr-una din zilele urmatoare voi pune si piciorul pe plaja visurilor mele, si ne-am indreptat prin Maries spre Exo Chora pentru a vedea cel mai batran maslin de pe insula. In aceasta zona sunt atat de multi maslini seculari incat am fost tentati in mai multe randuri sa oprim, crezand ca acela era maslinul cu pricina.

Apoi am continuat sa coboram spre Agios Leon unde pe partea dreapta se zareste indicatorul spre Limnionas. Parcurgem cei 7 km in cateva minute parcam masina in fata tavernei cu acelasi nume si admiram de sus golful in care marea de un albastru incredibil de transparent are aspectul unui lac de munte. Plaja este mai mult un fiord decat o plaja tipica, innotam si noi in micul golf retras, care are forma literei U. Copii sar de pe platformele de beton amenajate in acest loc unic care pastreaza intacta salbaticia zonei. Portia de frumusete nu fusese insa servita in totalitate: urmeaza apoi Porto Roxa care este la fel de sallbatica si de mirobolanta. Ziua se sfarseste din nou intr-un mod foarte placut la taverna Limnionas unde mancarea este foarte buna, preturile mici si servirea ireprosabila.

Seara bineinteles se termina cu un nou apus de soare vazut de data asta de la taverna lui Spiros ,,the best sunset'' care nu-si dezminte cu nimic numele. Aici este o cruce imensa care seara este iluminata foarte frumos impreuna cu numele tavernei. De pe terasa hotelului unde am fost cazati admiram in fiecare seara taverna cocotata pe un varf de stanca si ceva ne chema seara de seara acolo... După o zi liniştită, fără vânt, nici un norişor n-a vrut să vină pe cer pentru spectacol, dar apusul a fost superb şi aşa, globul de foc scufundat în mare înroşind deopotrivă cer, ape şi pământ.

Cea de-a treia zi ne trezim mai de dimineata pentru ca la ora 9 sa fim deja in Alikanas de unde vom pleca pe cont propriu cu o barca cu motor sa vedem Plaja de la Xigia si Blue Caves. Intalnirea cu proprietarul barcii are loc tot la Daily Caffe. Ii multumim lui Costin pentru intermedierea pe care afacut-o intre noi si grec si nerabdatori pornim spre plaje, locul unde era acostata barcuta noastra.

Dupa ce am completat un contract cadru ni s-a inmanat un telefon mobil pentru a suna la firma in caz ca intampinam ceva probleme, ni s-a facut un instructaj minim in ceea ce priveste condusul barcii si in mai putin de 10 minute ne aflam de-a lungul coastei Alikanas-Alikes. La bordul barcii ni s-a pus la dispozitie si o lada frigorifica pentru bauturi si mancare, vremea era superba, nu se intrevedea nici cea mai mica adiere de vant. Am facut numeroase opriri de-a lungul coastei de est, in locuri care mai de care mai frumoase. La Xigia Cave am oprit barca pentru o repriza de baie, apoi a urmat plaja Xigia cu apele ei sulfuroase. Mirosul de sulf se simte destul de departe pe mare iar culoarea apei in acea zona este de un albastru intens. O baie facuta aici iti face o piele catifelata si ajuta chiar la eliminarea celulitei. Au urmat apoi plaja Makris Gialos, portul Agios Nikolaos-de unde se pleaca in croazierele spre Kefalonia- iar apoi imediat ni s-au infatisat Grotele Albastre. Aici ne asteptam cuminti randul pentru a intra in pesteri fiind cateva ambarcatiuni mai mari sau mici care faceau acelasi lucru.

Nu putem sa ramanem indiferenti la operele desavarsite pe care natura le-a sapat in stanca si suntem fascinati de fiecare data cand patrundem in interiorul pesterilor: apa are aici o culoare albastra absolut incredibila. Marea îşi loveşte de ani şi ani zbuciumul de pietrele calcaroase, sunetele ei sunt inconfundabile şi copleşitoare. Peşterile scobite în stânci de stăruinţa valului îi întorc ecoul ca intr-o rugăciune perpetua...

Si probabil nu ne-am mai fi saturat de privit daca vantul nu incepea sa se inteteasca. Fusesem avertizati ca in aceasta zona vremea se poate schimba destul de repede si din acest motiv am hotarat ca ar fi bine sa ne intoarcem spre Alikanas pentru ca obiectivul nostru (blue caves) fusese atins. Mai facem cateva opriri pe drumul de intoarcere... acostam in golfulete superbe unde eram doar noi si barca... copii fac sarituri de pe barca in apa precum cerneala. Proprietarul barcii ne suna sa ne avertizeze ca in Alikanas vantul bate destul de tare si ca ar fi bine sa venim incet, cu cel mult 35 de km/h. Am ajuns in jurul orei 14.30 in Alikanas, am predat barca in perfecta stare, am multumit frumos dupa care ne-am continuat drumul spre Karakonisi.

Din acelasi Agios Leon venind dinspre nord, la mica distanta dupa indicatorul spre Limnionas se poate vedea si indicatorul spre Karakonisi. Drumul este asfaltat pana la aproape 200 metri de fiord. De aici se coboara usor in trepte facute din piatra drumul fiind destul de sinuos, calea pietruita coborand sa se odihneasca in mare. Pe marginea treptelor exista o balustrada din fier pentru sustinere. De-a lungul coborasului exista cateva zone de panorama asupra golfului care vor parca sa te pregateasca pentru ceea ce va urma. Ajunsi in micul golf suntem luati prin surprindere de multitudinea de culori: verde la mal, turquoise la numai 2 pasi, toate nuantele de albastru... ne cocotam curajos pe stanca iesita abrupt din mare si curiozitatea ne impinge sa vedem ce se afla pe partea cealalta... ajungem in dreptul unui tunel natural sapat de vreme prin care vedem marea albastra in lumina orbitoare a soarelui.

Aici ne-am mai intalnit cu un grup destul de numeros de tineri romani cu care am schimbat cateva impresii, ne-au rugat sa le dam cateva informatii cu privire la locuri interesante de vizitat in zona dupa care am ramas din nou singuri. Ceea ce am observat eu referitor la acest loc sculptat parca din mare, este faptul ca nu este foarte promovat si ca atare cunoscut de catre turistii straini.

Nici nu se putea sa incheiem ziua intr-un mod mai placut si cu atat de multe amintiri frumoase!

Deoarece mi-am cam uitat masura la scris si nu as vrea sa plictisesc, cred ca ar fi indicat sa structurez reviewul in doua parti. Aceasta este prima parte si voi reveni in curand cu continuarea.

Cu drag,

Marcy.

---

VIZUALIZĂRI: 6519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI