Acasa la Romeo si Julieta

TIPĂREȘTE

Circuit Italia. 24 mai 2017.

Cand auzi in urechi cuvantul Verona gandul te duce automat la William Shakespeare si opera sa celebra, „Romeo si Julieta”. Multi considera ca orasul este asaltat de turisti tocmai datorita acestor doua personaje lirice. Oare? Nu sunt de aceeasi parere. Verona are multe de aratat, trebuie descoperita si explorata pe indelete.

Trebuie spus ca o vizita efectuata la Verona, dupa un tur prin Milano, constituie ceva aparte. E mare diferenta, dar fiecare loc are farmecul sau.

VERONA este un oras asezat pe raul Adige, in regiunea Veneto, la 59 m peste nivelul marii, la poalele Muntelui San Pietro, aproape de Lacul Garda. Este populat de 260.000 de locuitori, fiind al treilea ca marime din nord-estul Italiei.

Prima atestare documentara a fost inregistrata in secolul al IV-lea, iar originile sale presupun a fi etrusce. Romanii l-au colonizat in anul 89 iHr. Chiar si astazi este usor de gasit inima romana a orasului. Arena este inca in centru si exista harti din bronz placate pe trotuare care arata vechiul oras din cadrul Veronei moderne.

In perioada medievala orasul a devenit teatrul unor conflicte militare care au caracterizat mare parte din istoria peninsulei. Luptele pentru suprematie au condus implicit la o serie de rivalitati ce vor culmina la sfarsitul anilor 1200 cu ascendenta familiei della Scala (cunoscuta drept Scaligeri) care au adaugat dragostea pentru arta goanei lor dupa putere. Numele lor, dupa tatal fondator Bartolomeo della Scala, a devenit o tema canina. Cangrade I sau „Marele Caine” a fost patronul lui Dante (din celebrul „Infern” al lui Dante). Pozitia geografica si structura urbanistica a orasului, i-a adus aminte lui Dante de Florenta. A stat aici sase ani, timp in care a scris „Infernul”. Cativa cercetatori, cedand unei tentatii de patriotism local, au presupus ca treptele impunatorului Amfiteatru (Arena) i-ar fi sugerat poetului ideea periplului sau prin infern.

Intr-un tarziu, Verona decide sa incheie o alianta cu Venetia desi aceasta relatie politica nu a fost lipsita de conflicte. Conducatorii s-au tot perindat la putere, inclusiv Napoleon si austriecii, pana cand orasul a devenit parte a Regatului Italiei in 1866.

La fel ca in perioada dominatiei habsburgice, Verona a capatat o importanta strategica deosebita pentru regimul fascist al lui Benito Mussolini. Aceasta a marcat un alt punct de cotitura in escaladarea violentei - legi antisemite, deportari in lagarele de concentrare naziste, torturi aplicate prizonierilor din trupele aliate si partizanilor - care s-au incheiat odata cu eliberarea definitiva a orasului de catre trupele aliate si partizani in aprilie 1945.

Dupa al doilea razboi mondial, pe masura ce Italia a aderat la NATO, Verona si-a dobandit din nou importanta strategica datorita apropierii de „Cortina de Fier”. Pe intreaga durata a „Razboiului Rece”, o prezenta militara puternica, in special americana, a stationat la Verona.

Astazi, Verona este un oras dinamic, foarte activ din punct de vedere economic si, de asemenea, o atractie turistica foarte importanta datorita istoriei sale, in care trecutul roman traieste alaturi de Evul Mediu.

Drumul intre Milano (vezi impresii) si Verona a durat trei ore. S-a mers lejer pe A4, iar la un moment dat si-a facut aparitia si ploaia tocmai cand traversam tronsonul dintre Bergamo si Brescia. Offff... ! Ploaia mai lipsea. Din fericire norii s-au risipit tocmai cand am ajuns aproape de Verona, iar soarele si-a facut aparitia zambind fermecator tocmai cand autocarul a oprit la Parcheggio Bus de pe Via Campo Marzo.

Am pornit pe jos catre Piazzale del Cimitero la statia de autobuz de langa CIMITERO MONUMENTALE RESURRECTURIS. Este principalul cimitir din Verona, proiectat de arhitectul Giuseppe Barberi in 1828. Constructia a devenit necesara in urma legilor napoleoniene care prevedeau ca zonele cimitirului sa fie construite in afara zidurilor orasului. Inainte de aceasta cei decedati erau inmormantati in diferite biserici, in principal in basilica San Bernardino si in basilica Sfintei Treimi din Monte Oliveto. Cimitirul a fost construit in stil neoclasic si, desi pare maiestuos, spatiul disponibil pentru inhumari s-a terminat intr-un timp scurt. Din acest motiv, incepand cu anul 1910, cimitirul a fost extins creand o noua aripa de dimensiuni egale pe latura de est, asa-numitul „Cimitir Nou”. Crearea templului osuar pentru cei cazuti in Primul Razboi Mondial si „Cimitirul Gradinii” dateaza din anii ”30.

Autobuzul a venit destul de repede si intregul grup l-a ocupat imediat. Am platit pe bilet un euro (dus-intors), tarif pana la Piazza Bra. Autobuzul s-a pus in miscare pe PONTE ALEARDO ALEARDI, pod peste raul Adige, ridicat in 1879, dupa numele unui poet francez care a trecut prin oras in 1878, si pentru a conecta mai repede orasul la „Cimitirul Monumental”. In 1882 podul este doborat de o inundatie care a scos raul Adige din matca si reconstruit in 1884, dar avand in vedere deteriorarea prea rapida a materialului s-a decis reconstruirea lui din beton armat in 1939. Podul era inca in faza de reconstructie cand, la 25 aprilie 1945, pilonii au fost dinamitati de catre militarii germani aflati in retragere. Dupa razboi podul a fost refacut in timp record de catre americani. Are o lungime de 94 m.

Legatura dintre oras si Ponte Aleardo Aleardi se face pe Via Pallone pana la principala zona de acces in centrul vechi al orasului: Piazza Bra.

PIAZZA BRA. Cea mai mare piata a Veronei inconjurata de numeroase cafenele si restaurante, impreuna cu mai multe cladiri notabile: Arena Romana, Palazzo Barbieri si Gran Guardia. O gradina impresionanta populata cu cedrii, pini si ficusi inconjoara o fantana arteziana in fata careia se afla statuia ecvestra a regelui Vittorio Emanuele al II-lea. Monumentul a fost inaugurat la 9 ianuarie 1883, iar gradina poarta astazi numele primului rege al Italiei unificate. De asemenea, in rotonda pietei adiacent traseului catre fantana este asezat „Monumentul Eroilor” cu inscriptia „Ai caduti per la liberta / Au cazut pentru libertate”. Monumentul prezinta un partizan cu arma atarnand la spate, opera a sculptorului Mario Salazzari.

Gradina frumoasa este eclipsata de ARENA ROMANA. Edificiul se afla in plina campanie de organizare a celebrului Festival de Opera. Echipe de muncitori descarcau schele si alte materiale pentru decor. Evident, adio vizita in interiorul Arenei. Asa ca m-am multumit doar cu exteriorul. Amfiteatrul a fost ridicat in secolul I dHr fiind o copie mai mica a celebrului Colosseum din Roma. Potrivit istoricilor care au studiat descoperirile arheologice, Amfiteatrul s-a construit intre anii 10 si 20 dHr, sau intre sfarsitul domniei lui Augustus pana la inceputul celei a lui Tiberius. Masoara 250 x 150 picioare romane, adica 75,68 m x 44,43 m, cu un raport intre axa majora si minora de 5 pana la 3, in timp ce diametrul total este de 152,43 m x 123,23 m. Capacitatea a fost calculata pentru spectacolele de vara la 22.000 de persoane, dar in epoca romana Arena putea gazdui 30.000 de persoane.

An de an, Arena gazduieste Festivalul de Opera. Prima editie a avut loc in 1913, cu prezentarea operei „Aida” de Verdi pentru a celebra centenarul nasterii marelui compozitor. Pentru 2017, dupa cum am spus mai sus, chiar in timpul vizitei noastre, Arena se pregatea pentru debutul festivalului. Capat de afis era opera „Nabucco”, in regia lui Franco Zefirelli (decedat in 2019). De asemenea, Arena a fost martora la concertele multor artisti contemporani, printre care Pink Floyd, Rod Stewart, Elton John sau Muse. Aici, in 1947, si-a facut debutul Maria Callas in opera „La Gioconda” de Amilcare Ponchielli.

Pe latura sudica a pietei a fost ridicata cladirea GRAN GUARDIA, proiectata initial de Domenico Curtoni ca un acoperis construit din zidul existent pana la mai multi stalpi. Leonardo Donato, cel de-al 90-lea doge venetian, a solicitat o zona pentru ca trupele sa se adaposteasca pe vreme rea. Lucrarile au inceput in 1610, dar s-au oprit cand a existat un deficit al fondurilor disponibile. Abia in 1808, arhitectul Giuseppe Barbieri a fost insarcinat sa proiecteze si sa finalizeze proiectul. Lucrarile au durat 45 de ani. Astazi cladirea este utilizata pentru conferinte, intalniri si expozitii.

Latura estica este ocupata de PALAZZO BARBIERI, actualul sediu al Municipalitatii (Primaria) si denumit initial „Palazzo della Gran Guardia Nova”. A fost proiectat de Giuseppe Barbieri si numit ulterior in onoarea sa. Constructia a inceput in 1836 si a fost finalizata in 1848.

Turul pietonal continua catre centrul istoric al Veronei, pornind din Piazza Bra pe Via Giuseppe Mazzini, o strada comerciala, plina de cafenele, gelaterii si magazine de firma, cum ar fi Louis Vuitton, Lin Jo, Stefanel, Swarovski, Sephora, Diesel, Colzedona, Victoria”s Secret, cu preturi pe masura. Ajungem in capatul strazii: la stanga catre Piazza Erbe, la dreapta catre Palazzo Capuleti. Bun! O luam catre stanga si ajungem la Piazza Erbe.

PIAZZA ERBE sau Piazza delle Erbe este cea mai veche din Verona si se inalta deasupra

zonei vechiului forum roman. In perioada romana a fost centrul vietii politice si economice: de-a lungul timpului, cladirile romane au cedat loc celor medievale. Partea nordica este ocupata de primaria antica, Torre dei Lamberti (turn inalt de 84 m, cu marele ceas adaugat in 1779, si clopotele Marengona si Rengo), Casa dei Giudici si casele Mazzanti. Partea de vest, mai scurta, prezinta arhitectura baroca prin prezenta Palazzo Maffei, decorat cu statui ale zeilor antici (Jupiter, Venus, Mercur, Apollo, Minerva). In mijloc se afla o coloana de marmura alba pe care sta „Leul Sfantului Marcu”, simbolul Republicii Venetiene. Partea nord-vestica ocupa locul vechiului Capitoliu Roman care privea peste Forum. Multe dintre cladirile sale orientate spre patrat au pastrat fresce pe fatada. In partea sudica se afla Casa dei Mercanti sau Domus Mercantorum (in prezent sediul Bancii Populare din Verona). Cel mai vechi monument al patratului este fantana construita in 1368 de Consignorio della Scala, depasita de o statuie numita „Madonna Verona”, care este totusi o sculptura romana din 380 dHr (nu am ajuns pana aici din cauza timpului care presa).

Ne intoarcem catre Via Mazzini, insa nu coboram catre Piazza Bra si mergem inainte spre Palazzo Capuleti sau CASA DI GIULIETTA.

„In falnica Verona se infrunta doua vechi neamuri. Ura nu se frange... Din sanu-i acestei vrajmasii stravechi ies doi indragostiti batuti de soarta”. Astfel isi incepe Shakespeare nemuritoarea tragedie „Romeo si Julieta”, povestea celor doi faimosi indragostiti din literatura universala. Desi pare aproape sigur ca cei doi amorezi nu sunt decat inventii literare, se presupine ca familiile feudale, cadrul in care are loc tragedia, sunt reale. Numele Montecchi si Cappelleti (la Shakespeare, Montague si Capulet) au existat cu adevarat. Dante le pomeneste in 1320 in „Divina Comedia”: „Vino sa-i vezi pe Montecchi si Cappeletti” scrie Dante in cantul al saselea din „Purgatoriu”. Cu toate acestea, incercarile de a gasi referinte istorice credibile pentru doua familii rivale Montecchi si Cappeletti au ramas fara rezultate.

Casa Julietei dateaza in fapt din secolul al XIV-lea si este un exemplu minunat de arhitectura gotica. Aspectul casei si al cladirii adiacente a fost modelat intre 1937 si 1940 printr-o serie de restaurari imaginative dorite sa recreeze scenografia renascentista. Balconul n-a apartinut initial casei, ci a fost construit din bucatile unui sarcofag datand din secolul al XVII-lea si atasat ulterior zidului.

Casa reprezinta una dintre principalele atractii pentru turistii care trec prin Verona. Am vazut cu ochii mei. Adesea curtea casei este aglomerata, in plus, s-au deschis magazine de suveniruri pentru turisti. Intrarea care da in curte este acoperita in intregime de graffiti si bilete de dragoste legate pe un panou de multi vizitatori. Mai toti se inghesuie sa faca fotografii imbratisand platonic statuia Julietei incat aceasta s-a ingalbenit de la atatea palme care au pipait-o. Uite asa se scot bani frumosi din promovarea unei atractii turistice. Bravo, veronezilor!

Atat despre turul prin Verona: intoarcere la Piazza Bra, traseul cu autobuzul pe Via Pallone si Ponte Aleardo Aleardi pana la Parcheggi Bus de langa Cimitero Monumentale. Mai zabovim cateva minute si hopa-sus in autocar. Bye-bye Verona!

Dupa cum am spus in introducerea acestui articol, Verona nu inseamna doar „Romeo si Julieta”. Verona trebuie descoperita si explorata pe indelete. Dar, pe parcursul mai multor zile.

Verona nu trebuie ocolita daca aveti drum prin regiune!

---

VIZUALIZĂRI: 944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI