GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cinci zile la Verona
Verona se afla de câțiva ani pe lista noastră de preferințe pentru o vacanță de primăvară în afara țării Ne-au convins imaginile spectaculoase pe care le-am găsit pe internet, care, împreună cu informațiile aflate de la alți călători, au conturat posibilitatea de a petrece acolo un sejur în care relaxarea să se îmbine cu istoria, natura și frumusețile arhitectonice.
Așadar, la începutul anului 2019 am început să facem planuri… Numai că, de când pusesem pe listă Verona și până acum, s-au mai produs schimbări: am realizat că nu mai sunt zboruri directe într-acolo, cu nicio companie aeriană! Am hotărât să mergem la Bologna (spre care sunt curse multe la prețuri și ore decente), apoi cu trenul la Verona. Am luat bilete de avion dus-întors de la Wizz, am studiat mersul trenurilor (trenitalia.com) pentru a vedea ce legături avem spre/dinspre Verona, am căutat cazare… (au și planurile de vacanță frumusețea lor!) Urma să stăm cinci zile dintre care una sau două să vizităm Veneția sau Lacul Garda.
Cum s-a concretizat călătoria noastră: am plecat cu avionul din București în ziua de Paște, la prânz și am ajuns la Bologna la ora 14.
• Bologna: aeroport – gară
De la aeroport am luat autobuzul (AeroBus) spre gară (biletele costă 6 euro/pers. și se cumpără de la automatele din vecinătatea stației, apoi se validează în autobuz). Stația este la ieșirea din aeroport (zona Plecări). Până în gară am făcut aproximativ o jumătate de oră, sunt trei stații, a patra e gara – Statione Centrale. La întoarcere se pot lua bilete pentru AeroBus fie din gară, de la chioșcul de ziare, fie de la automatele de pe peron. Stația e aceeași.
• Cu trenul de la Bologna la Verona
Trenul pe care îl alesesem (un Regionale Veloce care merge direct la Verona) pleca la 16:10, așadar am avut timp suficient să luăm bilete (tot de la automat, au costat 9,45 euro/pers, nu sunt cu loc, sunt valabile 4 ore în ziua respectivă, și se validează obligatoriu la aparatele verzi de pe peron). Mai greu a fost să găsim peronul indicat pe tabela cu plecări, dar am întrebat pe unul din lucrătorii feroviari din gară, care ne-a ajutat cu amabilitate. Până să mai luăm apă și ceva de mâncare de la un market de pe peron, a apărut trenul și ne-am instalat pentru ultima etapă a călătoriei. Urma să ajungem la Verona într-o oră și 20 de minute, iar trenul a fost punctual. Condițiile din tren - foarte bune, curat, confortabil, temperatură plăcută, lume civilizată. A fost destul de aglomerat.
• Gara Verona Porta Nuova
Porta Nuova este imensă, seamănă cu un aeroport, însă este atât de bine structurată și semnalizată încât nu ai cum să te rătăcești. Imediat ce am ieșit, am văzut peroanele de autobuz, (studiasem problema înainte pe https://www.atv. verona. it/Linee_orari_autobus_urbani_Verona) noi trebuia să luăm unul din autobuzele 11,12, sau 13, de la peronul B, care e chiar în fața gării. Urma să ajungem în Piazza Bra, apoi pe jos, în Piazza Erbe, unde aveam cazarea. Am luat de la automat bilete, 1,30 euro/pers., sunt valabile 90 de minute și trebuie validate în autobuz.
• Întoarcere
Drumul înapoi a presupus aceeași rută: tren spre Bologna, apoi zbor spre țară, numai că am optat pentru Frecciargento, era singurul tren direct cu care ajungeam fără emoții la ora potrivită la aeroport. Toate regionalele erau cu schimbare în alte gări. A fost mai scump, 25 de euro/pers, și am mers la gară cu două zile înainte pentru a lua bilete, de la o agenție din interiorul gării (nu am reușit la automat). Cu ocazia asta am mers pe jos la gară (pentru că era 1 mai și autobuzele nu circulau), din Piazza Bra, în pas lejer, am făcut 25 de minute, pe un bulevard frumos, plin de verdeață și clădiri impresionante – Corso Porta Nuova.
• Repere culturale
Verona ni s-a relevat drept un oraș fermecător, în care Antichitatea, Evul mediu și Renașterea au lăsat urme impresionante, totul fiind completat de un peisaj minunat, dominat de râul Adige care cuprinde orașul într-o îmbrățișare calmă.
Primul contact a fost cu zona gării, o piață ordonată, foarte largă și aerisită, dominată de Tempio Votivo, o biserică imensă datând din 1950, cu linii simple, și o fațadă din marmură albă. Apoi, coborând din autobuzul cu care am venit de la gară, ni s-a înfățișat Piazza Bra, strălucind în soarele blând al înserării. În timpul sejurului nostru ne-am întors mereu aici, în inima Veronei. Piața impresionează atât prin mărimea sa cât și prin bogăția arhitecturală cu încărcătură istorică. Intrarea principală în piață este o poartă construită în secolul XIV – Portoni della Bra, care este de fapt parte din zidul imens care o mărginește. Pe aceeași parte cu zidul se află două palate uriașe: Teatro Filarmonico și Palazzo della Gran Guardia (construit în 1610). Palazzo Barbieri (1838) - acum primăria orașului - este copleșitor cu fațada sa plină de coloane. Dar ceea ce domină incontestabil locul este Arena romană, construită în secolul I d. H., fiind a treia ca mărime după Colosseumul din Roma și amfiteatrul din Capua. Putea cuprinde 30.000 de spectatori care, în vremurile antice, asistau la luptele de gladiatori. Până în zilele noastre, din zidul exterior a rezistat doar o mică parte, numită „Ala” (aripa). Datorită acusticii sale impresionante arena găzduiește astăzi concerte de operă clasică.
Și iată-ne, după câteva minute, în Piazza delle Erbe, un alt nod turistic al orașului. Aceasta era piața centrală în perioada romană, găzduind viața politică, socială și economică a orașului. În timp a devenit ceea ce îi spune și numele: o piață colorată și gălăgioasă de verdețuri. Câteva din clădirile emblematice din Piazza Erbe: Palazzo Maffei (din păcate l-am prins în renovare), Palazzo del Comune cu Torre dei Lamberti - turnul său de 83 de metri, Domus Mercatorum (construit în 1301, în Evul Mediu a fost sediul breslei negustorilor din Verona), Torre del Gardello, Casa Mazzanti, cu picturi exterioare. În mijlocul pieței se află Fontana di Madonna, a cărei statuie datează din Antichitate.
În zilele următoare am aprofundat toate aceste minunății și am descoperit altele pe care o să le înșir doar, pentru că amănuntele deja s-au mai spus pe AFA. Luni, în prima zi plină am pornit de dimineață pe o vreme închisă și deloc promițătoare, spre Castelvecchio. Am plecat din Piazza Erbe, pe Corso Porta Borsari, care se termină (sau începe, depinde de unde vii) cu poarta care îi dă numele, apoi am luat-o pe Corso Cavour, unde am descoperit Biserica S. Lorenzo, care ne-a impresionat cu o curte plină de flori. Ne-am oprit apoi la Arco dei Gavi, construit de o familie nobilă romană.
Castelvecchio este o clădire masivă, construită în Evul Mediu (1354), de Cangrande II della Scala în scop defensiv. Castelul are șase turnuri, curți interioare pline de verdeață, unde se află și Museo Civico. Dar cel mai impresionant este Ponte Scaligero, cu o arhitectură grandioasă, de pe care se pot admira peisaje deosebite. Am zăbovit destul și pe malul râului, jos, lângă pod, admirând peisajul, mai ales că cerul începea să se însenineze.
Cu harta în mână, am vizitat pe îndelete bisericile (San Zeno, S. Anastasia, S. Fermo), Domul, Sarcofagele suspendate ale Scaligerilor, Arena, piețele istorice, am urcat în Torre dei Lamberti, am studiat arhitectura frumoasă, am hoinărit pe străduțe…
Cel mai mult mi-a plăcut zona din apropierea Ponte della Pietra, în nordul orașului vechi. Ponte Pietra este cel mai vechi pod din Verona, inițial fiind un pod de lemn construit în anul 90 î. H., fiind apoi înlocuit de romani cu unul de piatră. Străduțele din zonă sunt superbe, pavate cu pietricele rotunde de râu, cu căsuțe gotice pline de flori, malul Adigelui este pitoresc, îmbrăcat în plante cățărătoare, plin de pescăruși și rațe colorate, dar cel mai frumos se conturează pe malul opus, Castelul San Pietro și ruinele Teatrului Roman. Drumul până la Castel San Pietro este alcătuit dintr-un șir de trepte pline de verdeață, care îți dezvăluie treptat panorama încântătoare a orașului. Teatrul Roman era din păcate în restaurare, nu se putea vizita, dar ne-am mulțumit cu o privire peste gard.
Câteva cuvinte despre celebra Casă a Julietei unde nu ne-am grăbit să ajungem, cu toate că era foarte aproape de hotelul nostru, știind că este o exploatare în scop comercial a celebrei povești shakespeariene. În cele din urmă am zis să intrăm totuși, dacă tot trecem pe lângă ea zilnic… Casa în sine este frumoasă, veche, dar balconul se vede că a fost adăugat ulterior (1928), pereții sunt acoperiți de manifestările amoroase ale turiștilor: inscripții cu markere, gumă de mestecat lipită, nelipsitele „dovezi ale iubirii eterne” – lacăte și lăcățele… aglomerație de nedescris…
Pe scurt, am văzut tot ce se putea vedea în trei zile jumătate (o zi am vizitat Malcesine, o stațiune superbă lângă lacul Garda). Ne-am plimbat, fără un program anume, de dimineața până seara, cu harta la purtător, revenind în locurile care ne-au plăcut în mod deosebit precum piețele Bra și Erbe, malul Adigelui. Costurile pentru intrări au fost următoarele: bilet Arena - 10 euro/pers. ; bilet cumulativ patru biserici (San Zeno, S. Anastasia, S. Fermo și Domul) – 6 euro/pers. ; bilet urcare Torre Lamberti – 8 euro/pers.
 
• Atmosfera
Înainte de a ajunge efectiv acolo, am studiat harta și ne-am „plimbat” pe străzile Veronei cu ajutorul Google Maps, deci aveam o oarecare idee despre modul în care este organizat orașul. Unul din elementele care ne-a atras a fost faptul că centrul istoric este compact, ușor de bătut la pas, toate punctele de atracție fiind la îndemână.
Verona ne-a plăcut și pentru atmosfera boemă, liniștită, vizibilă mai ales seara, când dispar grupurile mari de turiști aflați în trecere. Sunt pline terasele frumoase și elegante, cu muzică în surdină, localnicii își plimbă cățeii (se pare că e o modă să fie de talie foarte mică!), toată lumea e relaxată, e un aer de vacanță.
De jur-împrejurul pieței Bra (inima orașului) sunt palate și vile datând din diferite perioade istorice, toate extraordinar de frumoase. În orice moment al zilei piața Bra e plină de lume, turiști, localnici care se plimbă, sunt zeci de restaurante și cafenele. În mijlocul pieței este un parc plin de verdeață, cu băncuțe și o fântână arteziană. Tot aici este un punct de informare turistică de unde se pot procura hărți, bilete, pliante și mai ales informații despre excursiile de o zi în împrejurimile Veronei (cele mai interesante sunt la stațiunile care înconjoară lacul Garda). De asemenea aici opresc autobuzele locale care merg la gară, și tot de aici se poate lua un trenuleț turistic.
Și piazza Erbe este foarte animată, cu tarabe pline de fructe și suveniruri, înconjurată de clădiri istorice deosebit de frumoase, la parterul cărora sunt restaurante și gelaterii. Seara aici sunt mici concerte, și tot felul de evenimente interesante.
În drumul nostru spre hotel, am trecut des pe Via Giuseppe Mazzini, o stradă celebră pentru magazinele luxoase și mereu plină la refuz cu valuri de oameni. Mai mult decât vitrinele, nouă ne-au atras atenția plăcile de marmură și granit cu care era pavată strada, și care, pe lângă culorile neobișnuite alb-roz, purtau urme de melci preistorici, majoritatea cu circumferințe de peste 20 de cm!
Preferatele noastre au fost plimbările la ceas de seară pe malul Adigelui care sunt foarte plăcute, e relaxant să auzi doar apa și pescărușii.
Ne-am simțit în deplină siguranță în oraș, la orice oră, nu am văzut cerșetori iar vânzătorii ambulanți de nimicuri erau relativ puțini și apăreau doar seara, în piața Bra.
Ne-au mai plăcut ordinea și curățenia orașului, organizarea transportului în comun, a toaletelor publice, a spațiilor verzi, foarte multe flori, în parcuri, la ferestrele caselor, la terase… peste tot se vede armonia estetică.
 
• Unde mâncăm?
Centrul vechi e plin de restaurante, terase, gelaterii, cofetării… e greu să iei o decizie. Evident, în piețele mari, frecventate de turiști, mâncarea e mai… comercială, în genul fast-food, cu feluri clasice precum cartofi prăjiți și fripturi, paste și pizza. Secretul e să cauți pe străduțele înguste din apropiere, localuri mici, de familie, cu câteva mese, acolo mâncarea e cu siguranță mai gustoasă. Toate restaurantele mari și mici au meniul afișat afară, cu prețuri, coperto, poze etc. Pe când restaurantele turistice sunt deschise toată ziua, cele mici au pauză între orele 15-19. Se pare că o delicatesă zonală este carnea de măgar și de cal, care este excelent gătită. Prețurile sunt de toate categoriile: 7-12 euro pizza, 9-12 euro pastele și gnocchi, 9-10 euro supele, peste 15 euro felurile mai elaborate, sau meniul zilei (două feluri la alegere plus apa - 20 de euro). Am renunțat repede să mai căutăm în funcție de recenziile de pe internet, pentru că, (parcă era un făcut!!) niciodată nu reușeam să dăm de respectiva locație. Așa că ne-am lăsat la mâna sorții, și când ni se făcea foame intram unde se nimerea. Nu am mâncat ceva să nu ne placă, dar memorabile au rămas înghețatele cu macarons de la Amorino (o gelaterie în nordul pieței Erbe).
Poate ar mai fi util de menționat că există un supermarket Pam, lângă piazza Bra (se iese pe Poarta Bra spre bulevardul Corso Porta Nova, și, pe partea dreaptă, după câțiva pași, se deschide Via dei Mutilati, se vede imediat marketul). Este mare și foarte bine aprovizionat, cu de toate, chiar și cu mâncare gătită; prețurile sunt convenabile; nouă ne-a fost foarte util pentru apă, sucuri, fructe.
Verona oferă vizitatorilor săi o multitudine de lucruri: istorie, arhitectură, biserici gotice, castele, vestigii romane, peisaje superbe, râu, poduri, flori, culori, mâncare delicioasă, totul adunat într-un perimetru ușor de străbătut la pas. Cu certitudine, nu este suficientă o singură zi pentru a o „bifa” ca destinație turistică, trebuie savurată cu timp, fără grabă, merită pe deplin!
Trimis de Rofri in 28.07.19 18:40:18
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Rofri); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Rofri: Su-per-be pozele! Cu ce le-ai făcut? Nici articolul nu este mai prejos. Mi-a făcut plăcere să citesc și să revăd. Așa este! Verona nu este o destinație pentru o zi. Cu acest gând am plecat și eu de acolo.
@Aurici: Mulțumesc mult pentru aprecieri! Sunt poze făcute cu telefonul mobil- unul modest- lumina a fost foarte bună și locurile- excepționale!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2019 Verona – orasul de care te poti indragosti pe negandite — scris în 04.01.23 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Verona - orașul iubirii eterne — scris în 22.10.19 de danutza_ang din TâRGU JIU - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Verona, orașul care l-a fascinat pe Shakespeare — scris în 11.06.19 de roberto92 din VERONA, ITALIA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 O scurtă vizită la Verona — scris în 04.07.19 de ungureanica din REșIțA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Un concediu minunat în nordul Italiei — scris în 03.08.18 de johnnybegoode din PIATRA NEAMT - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Verona – ce să vizitezi într-o zi — scris în 09.08.17 de GCC din DROBETA-TURNU SEVERIN - RECOMANDĂ
- May.2017 Acasa la Romeo si Julieta — scris în 10.04.20 de ovidiuyepi din BUCUREşTI - RECOMANDĂ