(Doar) O zi in Verona

TIPĂREȘTE

Am hotarat sa nu ne abatem prea mult de pe langa lacul Garda din Italia pe malul caruia ne-am facut o parte din concediu anul acesta (vezi impresii). Dar Verona era prea aproape (40 de km) si am zis ca merita o zi, sperand s-o batem pe toata si s-o taiem de pe lista, conform celor citite pe net ca balconul Julietei pentru care este renumita Verona n-ar fi cine stie ce si ca nu prea ai ce sa vezi mai mult de o zi. La sfarsitul zilei noi am constatat ca nu facusem nici jumatate din ce ne propusesem si am hotarat ca avem nevoie de o revenire.

Ca sa ajungem la Verona am luat un autobuz care avea statia foarte aproape de cazarea noastra din Sirmione, pleca din ora in ora si ar fi trebuit sa faca 50 de minute daca prin Italia n-ar fi ambuteiajele de care stim. Am luat prima cursa din ziua aceea fericiti ca autobuzul era de fapt un autocar cu aer conditionat si scaune foarte bune, asa incat am crezut ca suntem intr-un circuit cu autocarul nu intr-o cursa de calatori. Mai aveam 20 de minute si faceam aproape 2 ore pana la Verona din cauza ambuteiajelor de la iesirea din Sirmione pana aproape de Peschiera, dar ne-a prins bine pentru ca ne-am mai odihnit picioarele dupa zecile de km pe care ii facusem pe jos.

Despre Verona citisem un pic inca de acasa pentru ca stiam ca o sa ajungem si doar cateva cuvinte o sa va spun si voua.

Verona a fost o colonie romana inca din sec I i. Hr, prin secolul al XII-lea s-a autointitulat municipalitate autonoma si de pe atunci a inceput sa ia aspect de oras prin construirea de cladiri noi civile dar si religioase. A fost dominata de familia Scaligeri care a dominat, de altfel, intreaga zona dar au urmat si alte dominatii pana la invazia trupelor lui Napoleon dupa care s-a divizat in 2 sectoare: teritoriile de pe partea de vest a raului Adige care traverseaza orasul, care au fost sub stapanire franceza si cele de pe partea de est sub stapanire austriaca. Cativa ani mai tarziu Verona a fost anexata Imperiului Austriac iar in prima jumatate a sec al XIX-lea a devenit parte a regatului Italiei. Actualmente este capitala provinciei Verona din regiunea Veneto, situata la poalele Dealului San Pietro, are in jur de 250 de mii de locuitori si este vizitata de peste 100 milioane turisti anual.

Clima este influientata de Lacul Garda din apropiere, vara fiind umiditate si temperaturi ridicate.

Autobuzul nostru a trecut pe langa zidurile orasului si a avut statie undeva foarte aproape de centrul istoric. Ne-am dat jos si am trecut pe sub o frumoasa cupola si imediat ni s-a deschis sub ochi faimoasa Piazza Bra pe care am recunoscut-o din prima intrucat vedeam depozitata recuzita de la spectacolul Aida dar si zidurile Arenei. Ne-am indreptat mai intai catre punctul de informatii ca sa ne organizam cat mai bine orele pe care le aveam de petrecut in Verona si cu harta orasului in mana am revenit la Arena. Cu toate ca ai acces gratuit sau cu reducere la unele obiective noua nu ni s-a potrivit Verona Card dar poate altadata, da. Exista 2 carduri, pentru 24 de ore - 18 EUR si pentru 48 de ore - 22 EUR. Nici cele 2 itinerarii turistice cu autobuze city tour, linia albastra si cea rosie cu punct de plecare din Piata Bra nu ni s-au potrivit asa ca ne-am asezat la coada la Arena si dupa vreun sfert de ora am intrat, platind 10 EUR de persoana (fara muzeu). Prima impresie n-a fost tocmai buna comparand cu Colloseum-ul Romei dar am sfarsit prin a ne declara multumiti.

Arena di Verona este un amfiteatru roman foarte bine conservat, cu o forma eliptica si o acustica foarte buna, unde se desfasoara spectacole din mai pana in august. Sunt spectacole pentru toate genurile de muzica de la rock la opera iar capacitatea ei este acum de 15.000 de locuri desi initial a fost construita ca sa gazduiasca 30.000 de spectatori. Un cutremur puternic a distrus Arena dar chiar si asa a ramas al 3-lea amfiteatru ca marime din Italia. Este adevarat ca dupa ce ai vazut Colloseum-ul din Roma nu ti se mai pare atat de spectaculos dar faptul ca este un simbol al orasului, ca este functionala si astazi si ca o multime de oameni misuna pe acolo montand decoruri pentru spectacole o face atragatoare. Am mers si noi pe culoarele de piatra, am iesit si am intrat cand pe o parte, cand pe alta, dand draperiile din catifea rosie, grele, la o parte imaginandu-ne ca spectacolul poate incepe. Ne-am asezat pe bancile din piatra, am vazut si zona VIP si am plecat pentru ca am zabovit destul de mult in zona Arenei si in piata Bra si deja stiam ca n-o sa apucam sa facem ce ne propusesem.

In partea de sud a pietei Bra (cum am intrat noi) poate fi admirat Palazzo della Gran Guardia, o cladire istorica impresionanta a carei constructie a fost lunga si dificila, folosita astazi pentru evenimente, expozitii si evenimente culturale, in partea de est Palazzo Barbieri, sediul municipalitatii din Verona, grav deteriorat in timpul celui de-al II-lea razboi mondial si reconstruit si extins foarte repede dupa aceea, iar in partea de vest se afla Liston. Liston este un cuvant folosit pentru a indica promenada principala. Mai multe orase au Liston-ul lor: Venetia - Piazza San Marco, Padova - o parte din Prato della Valle, Verona - Piazza Bra, s. a. m. d. Aici sunt terase si restaurante si este o zona excelenta pentru plimbare.

La sfarsitul Liston-ului incepe Via Mazzini, o strada spre care se indreptau sute de oameni. N-a fost greu sa ne dam seama ca pe acolo trebuie sa mergem catre Casa Julietei si imediat am vazut si indicatoare. Deci nu va faceti griji, nu aveti cum sa ratati drumul spre Casa Julietei pentru ca nu trebuie decat sa urmati valul de oameni. Via Mazzini este o strada destul de ingusta, eleganta, plina de magazine ale designerilor renumiti si chiar daca am zis ca in acest concediu fara shopping ne-am clatit ochii la vitrinele frumoase iar din loc in loc ne mai racoream cu cate o inghetata si aici, pe strada aceasta la o gelaterie decorata deosebit am mancat o inghetata foarte buna. Via Mazzini se termina in Via Cappello, unde la nr. 23 se afla Casa di Giulietta cu faimosul balcon. La Casa Julietei inghesuiala mare si intr-adevar nimic spectaculos dar o stare tot iti creeaza, macar din cauza sutele de oameni care se inghesuiau in mica curte interioara. Pentru 6 EUR/persoana, se viziteaza si interiorul dar nu gasesti ceva extraordinar acolo, patul ei, costume din epoca, cateva tablouri pe pereti cu scene din opera lui Shakespeare si un calculator de unde poti trimite mesaje de dragoste. Scopul real insa este sa iti faci o poza in balcon, daca are cine sa ti-o faca de jos. Noi am fost impreuna cu prietenii nostri care n-au intrat dar noi am dat 12 EUR si avem niste poze de toata frumusetea din balcon dar si de la toate geamurile casei.

In curtea mica se afla si statuia de bronz a Julietei si pentru ca se spune ca daca ii atingi sanul drept (nu stang cum am citit in alte articole) iti aduce noroc, arata saracul tocit ca vai de el. Toata lumea statea la coada sa se pozeze cu sanul Julietei dar imaginea oferita nu este tocmai placuta.

Pe gangul de intrare in curtea casei sunt mesaje de iubire scrise pe pereti de jos pana sus. Am inteles ca autoritatile au pus acolo niste panouri din rigips pe care indragostitii sa-si scrie mesajele de dragoste si cand se umplu le inlocuiesc. Nu exista o dovada ca o familie Capulet a existat si nici o fata pe nume Julieta dar Primaria din Verona a fost foarte inspirata cand in 1905 a cumparat casa aceasta care seamana foarte mult cu cea din descrierea lui Sheakespeare si a facut o super afacere din ea.

Ne-am intors de la Casa Julietei pana in Piazza della Erbe, in fata turnului cu ceas, Torre Dei Lamberti, un turn medieval declarat cel mai inalt din Verona (in afara turnurilor de telefonie care il intrec). Turnul a fost construit in sec 12, in sec 14 a fost lovit de un fulger iar in sec 18 i-a fost adaugat ceasul, devenind astfel cel mai inalt turn din Verona. Are 84 de m si se poate urca in el pentru o vedere panoramica asupra orasului, ceea ce, contrar obiceiului, noi nu am facut, din lipsa de timp.

In Piazza della Erbe, situata pe sit-ul Forumului Roman am gasit tarabe cu suveniruri, fructe sau legume, dar si ierburi (de unde si numele) pe centru iar pe margine cafenele si terase si ne-am pierdut si noi prin piata cu bunatati si masti venetiene. Ne-am luat apoi cate un pahar imens cu mix de fructe (3 EUR), ne-am asezat pe treptele de piatra si cat am golit paharul am admirat piata, trecatorii, cladirile, Casa Mazzanti, printre cele mai vechi cladiri din oras si un exemplu de pictura a fatadelor, dar si Fontana di Madonna Verona din mijlocul pietei, un simbol al orasului, cu o inscriptie ce reprezinta un motto care spune ceva de genul “distribuie dreptate si iubire”, nu imi mai amintesc exact.

Am mancat apoi pe o straduta unde ochisera baietii o painarie care avea si meniuri de turist care a constat in sandvisuri calde cu prosciuto, salata si cascaval si un pahar de mix de fructe bonus, toate la 5 EUR.

Pe fundalul pietei Erbe sunt Torre del Gardello, un turn de caramida inalt, pe care aproape ca l-am fi trecut cu vederea intrucat ne-a atras privirea Palazzo Maffei, o cladire impresionanta in stil baroc si nu neaparat cladirea ne-a atras ci restaurantul cu acelasi nume. La parterul cladirii printr-un gang se vedea deschizandu-se o terasa de toata frumusetea, eleganta, numai buna sa te asezi. Am notat-o pentru o data viitoare, mai ales ca preturile nu erau exagerate dupa cum am vazut pe meniul de la intrare.

Aproape de Piazza Erbe este si Piazza dei Signori cunoscuta si ca Piazza Dante dominata de statuia lui Dante, incadrata de cladiri inalte cu arcade unde, asa cum am citit pe pliantul dupa care ne faceam traseul, in fiecare miercuri studentii si tinerii se intalnesc pentru socializare, cu chitari, flamenco si capoiera, lucru care atrage si o multime de turisti.

Am trecut apoi pe partea dreapta pe langa sediile actuale ale Primariei, administratiei si Prefectura, toate palate impunatoare, Palazzo del Comune (sau della Ragione) cu 3 etaje, apoi Palazzo del Capitano si Palazzo del Governo.

Tot in Piazza dei Signori se afla inca un palat, tot administrativ, Loggia del Consiglio sau Loggia of Fra’ Giocondo, dupa care in curtea bisericii Santa Maria Antica se pot vedea mormintele lorzilor din Verona, considerate cele mai mari monumente funerare gotice din Italia.

Noi ne-am indreptat catre Via Sottoriva o strada la sfarsitul careia am gasit Santa Anastasia o splendida biserica in stil gotic avand 16 capele laterale cu care eu am avut o chimie aparte. Pentru mine bisericile sunt opere de arta si pentru ca nu sunt cunoscatoare, totul se rezuma la impactul vizual. Sunt locuri in care insa ma coplesesc si altfel de sentimente cum a fost la San Pietro de la Vatican, de ex, dar acolo am zis ca este din cauza opulentei. Aici, la Santa Anastasia nu stiu sa spun ce a fost dar m-a impresionat la fel de mult. Catedrala este cea mai mare din Verona si una dintre cele mai vechi. La intrare 2 vase cu aghiazma sunt sprijinite pe umerii a 2 cocosati. Este ceva specific, ce nu mai vazusem pana acum, sau n-am fost eu atenta la detaliul asta. Ulterior am vazut acelasi simbol si la alte biserici din Italia dar si la Perast, in Muntenegru. Se spune ca ai noroc daca atingi acele cocoase. Santa Anastasia face parte dintr-un complex de 4 biserici importante din Verona si de la oricare dintre ele poti sa iei bilet pentru toate, care costa 6 EUR sau daca platesti separat, fiecare intrare costa 2.5 EUR. Oricum taxa pentru intrarea intr-o biserica am intalnit mai rar in Italia, de aceea ne-a uimit sa constatam acest lucru la Verona. Aici la Santa Anastasia, in fata altarului era un pian si un domn in varsta care semana cu Johnny Raducanu al nostru exersa cu o tanara foarte discret iar imaginea lor si ceea ce auzeam oferea un plus de emotie locului.

Apoi ne-am indreptat catre Dom, biserica principala a orasului, care are usile si portalul originale. Un ansamblu de capele cu legatura intre ele, la fel de impresionanta dar mai ales care se intinde pe o suprafata foarte mare. Cea mai valoroasa piesa este Adormirea Maicii Domnului a lui Titian aflata in prima capela din partea stanga. Printr-o usa laterala am ajuns la ruinele capelei initiale (din anii 1200) unde sunt morminte iar in spatele lui poti ajunge pe jos la raul Adige.

Am ajuns apoi la raul Adige (utilizat in vremuri stravechi pentru transportul de marfuri) unde doar ne-am uitat peste podul Ponta Pietra catre Castelul San Pietro care se vedea atat de frumos deasupra Teatrului Roman, care se spune ca a fost de trei ori mai inalt decat ramasitele de azi.

Am fi vrut sa mai ajungem la Arco dei Gavi, un arc cu o arhitectura deosebita care se afla in afara zidurilor orasului, la Mormantul Julietei (Tomba di Giulietta), chiar daca se spune ca nu este cine stie ce (dar eu trebuie sa vad cu ochii mei), la basilica San Zeno (San Zeno Maggiore), si ea putin in afara orasului vechi nu departe insa dar noi nu am mai avut timp. Fatada din piatra a bisericii San Zeno are in centru o fereastra mare numita Roata Norocului si decoratiuni cu panouri de bronz si se spune ca aici s-ar fi casatorit Romeo si Julieta si tot aici s-ar afla osemintele lui San Zeno, parintele spiritual al Veronei. Mai aveam de vizitat impresionantul Castelvecchio, situat la cateva minute de Amfiteatrul Roman pe raul Adige importanta resedinta a familiei Scaligeri (d. p. d. v. militar), acum muzeu care contine o colectie de sculpturi, statui si picturi, dar n-a fost chip. Se facuse destul de tarziu si cu toate ca merg lejer multe ore pe zi ceea ce am citit pe net nu s-a adeverit. Verona nu este un oras pe care sa il bati intr-o zi si nici nu este adevarat ca nu ai ce face mai multe zile, din punctul meu de vedere.

Ruta noastra s-a inchis ajungand din nou in piata Bra, de unde am mai mers 2-300 de m pana la autobuzul care ne-a dus inapoi in Sirmione, de data asta fara nici o intarziere.

Mi-a placut Verona si o sa ma intorc. Este o destinatie la indemana, am vazut city-break-uri mereu, la preturi mai mult decat acceptabile. Am pus-o pe lista scurta pentru ca am ramas cu un sentiment ca a ramas ceva neterminat. Mi-a ramas gandul la Turnul cu ceas in care n-am urcat si imi place intotdeuna sa urc unde se poate urca, si la Castelul San Pietro dar mai ales la toate pietele prin care am trecut pline de cafenele si terase in care noi n-am apucat sa ne asezam. Asta nu-i vacanta. Sa nu iei pulsul unui loc stand la o terasa in fata cu o cafea, un limoncello, o bere... asa ca trebuie musai s-o facem.

Si nu uitati daca ajungeti la Verona si mai multe zile vi se pare mult, aveti aproape Natura Viva Parc, un imens zoo (la 13 km dupa ce iesi din Verona directia Brescia la dreapta catre localitatea Figara) dar si Gardalandul care se afla la 2 km de Natura Viva care pot sa va umple sejurul.

---

VIZUALIZĂRI: 6000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI