Cum sa ratezi Verona alergand intre Shakespeare si Puccini

TIPĂREȘTE

Atunci cind decizi sa iti petreci cateva zile in Verona fara indoiala ca incepi sa cauti informatii despre acest oras pe internet. Primele link-uri care se deschid se refera fie la Romeo si Julieta fie la Festivalul de Opera de pe Arena din Verona. Probabil iti continui cautarile ca sa citesti cit mai multe despre balconul Julietei ce sta agatat de Casa di Julietta, mormintul Julietei sau, mai nou, Casa lui Romeo, o frumoasa cladire privata cu o fatada gotica din sec. al XIV-lea. Verona a ajuns sa insemne fascinanta poveste de dragoste pusa pe hartie mai intii de Matteo Bandello in anul 1554, de Arthur Brooke in anul 1562 si de William Painter in anul 1580, povesti din care William Shakespeare s-a inspirit intre anii 1591-1595, atunci cand a reusit sa faca nemuritoare iubirea dintre Romeo si a sa Julieta. Ajuns in Verona si tu te vei indreapta catre aceste trei obiective alaturi de mii de turisti atrasi parca de un magnet. La fata locului am fost socat de-a dreptul sa observ ca pentru 90% dintre ei chiar doar asta conteaza atunci cind viziteaza Verona. “Isteria” insa nu se limiteaza doar la a vizita aceste trei obiective. De exemplu la Casa di Julietta o sa gasiti sute de lacatele si mii de mesaje de dragoste scrise pe guma de mestecat, leucoplast si chiar tampoane intime, toate lipite pe peretii gangului care face legatura intre curtea interioara si strada. Statuia Julietei, o remarcabila sculptura de bronz, este asaltata in proportie de 80% de muierile nemaritate care isi intind intr-un gest absolute scarbos mina pentru a cuprinde sanul drept al bietei Julieta (in nici un caz cel stang!!), san care este vizibil albit de atatea atingeri. In plus ele au inteles ca trebuie si sa frece nitel sanul astfel ca astazi statuia s-a ales cu niste crapaturi si va intra in curand in “renovare”. In special femeile au ajutat Primaria din Verona sa mai faca si un Club al Julietie unde se primesc anual mii de scrisori carora voluntarii trebuie sa le raspunda.

Tuturor celor care aleg Verona pentru a lipi tampoane pe pereti si sa ii sugrume sanul bietei statui in mana doar in speranta ca viata lor amoroasa se va schimba radical din acel moment le-as reaminti ca toate aceste obiective turistice au fost inventate intr-o incredibila strategie de marketing a primariei de a face din Verona “Orasul indragostitilor”. Casa Julietei a fost cumparata in anul 1905 de primaria orasului Verona de la familia Del Cappello (asemanarea de nume Del Cappello – Capuleti era ideala) si a fost decorata cu piese de mobilier, fresce si picturi care nu au apartinut niciodata familiei Capuleti. Mai mult, in unele informatii neverificate, se pare ca in aceasta casa a functionat la un moment dat un bordel. Deoarece casa nu avea un balcon, in anul 1930 a fost construit unul. Si pentru ca nefericita eroina moare la sfarsitul povestii, evident ca trebuia gasit si un mormantul al ei. A fost aleasa manastirea San Francesco al Corso, o manastire ce a apartinut calugarilor franciscani, a fost adus un sarcofag de piatra si s-a inscriptionat o placa pe care s-a scris “Tomba di Giulietta”. Se pare ca dupa ce manastirea a fost folosita pentru a turna cateva secvente pentru filmul “Romeo si Julieta” in anul 1936, aceasta a intrat in atentia primarie care a decis ca este locul perfect cu care puate lua ochii turistilor. Mai nou, de cativa ani, s-a “descoperit” de catre primarie si casa lui Romeo care se pare insa ca nu se bucura de aceiasi popularitate ca cea a Julietei. Asta probabil pina cind primaria va reusi sa o cumpere de la proprietarii acuali probabil exasperate de numarul de turisti care fotografiaza din strada zidurile acestei case.

Verona inseamna insa mult mai mult decat Romeo si Julieta care, fie vorba intre noi, daca nu mureau, ajungeau la un divort care nu cred ca s-ar fi mediatizat atat de mult. Verona inseamna muzee acoperite sau descoperite, inseamna arta si rasfat al ochilor. Si poate peste toate, in perioada verii, Verona poate inseamna Opera!

In perioada 20 iunie si 7 septembrie 2014 se desfasoara in Verona “Festival de Opera din Verona” denumit anii acestia si „Festivalul Noului Secol” (asta ca o referire la faptul ca s-au implinit 100 de ani de la prima reprezentatie din 10 august 1913, atunci cind, cu ocazia celebrarii nasterii marelui Giuseppe Verdi, a avut loc pe Arena din Verona reprezentatia operei “Aida”). Dupa 100 de ani, de fiecare data cand se joaca “Aida”, spectatorii primesc lumanari care pot fi aprinse ca o readucere aminte a celei dintai reprezentatii, atunci cind spectatorii au cantat alaturi de artisti ariile celebrei opera la lumina lumanarilor.

Ridicata in anul 30 d. H, Arena din Verona este a treia constructie de acest fel din Italia (dupa Colosseum si amfiteatrul din Capua) si probabil tot a treia constructie de acest gen din lume ce a ramas in picioare (dupa Colosseum din Roma si El Djem din Tunisia). Daca, dupa ce a fost deschisa, Arena putea gazdui peste 30.000 de spectatori, astazi aici pot intra maxim 15.000 de oameni deoarece cutremurul din anul 1117 a distrus o parte a amfiteatrului, inclusiv fatada originala.

Aici, in 1913, tenorul Giovanni Zenatello si impresarul de teatru Ottone Rovato au avut avut curajul de a risca financiar punand in scena opera “Aida”. Dupa succesul rasunator, Arena a inceput sa gazduiasca un festival ce a devenit imediat cel mai mare festival de opera desfasurat in aer liber din lume. Giovanni Zenatello, devenit intre timp director artistic al Arenei din Verona, a mai avut si meritul de a o descoperii pe Maria Callas intr-una din vizitele sale la New York in cautarea unei voci pentru una dintre operele ce urma sa fie pusa in scena in anul 1947: "La Gioconda" de Ponchielli. Maria Callas nu a fost singura mare artista care a urcat pe scena Arenei din Verona. De-a lungul timpului aici au cantat mari nume ale operei printre care Monserrat Caballe, Luciano Pavarotti, Jose Carreras sau Placido Domingo.

De-a lungul timpului spectacolele de opera au ajuns la performante greu de egalat datorita maiestriei artistilor dar mai ales a scenografilor care au adus pe scena decoruri uriase, efecte spectaculoase, zeci de personaje, cai, camile si chiar elefanti.

Programul festivalului pentru anul 2014 include opera celebre ca “Un ballo in maschera”, “Carmen”, “Aida”, “Turandot”, “Placido Domingo canta Verdi”, “Roberto Bolle & Friends”, “Carmina Burana”, “Medea”, “Madama Butterfly” si “Romeo si Julieta”.

In seara zilei de 22 august 2014 ma aflam la Verona. Deoarece autobuzul care ne adusese din Riva del Garda intirziase si ca am catat hotelul timp de o ora, iar cand am ajuns camerele nu erau gata, reusisem sa vizitam foarte putin din Verona. Ajunsesem la balconul Julietei, vazusem Domul, Castelvecchio, Piazza delle Erbe, insa nu reusisem sa imi fac un traseu in minte si nici sa intru prea mult in atmosfera orasului. Ne hotarasem inca de mai devreme ca vroiam sa incheiem vacanta in cel mai frumos mod: sa cumparam bilete la spectacolul de opera “Madama Butterfly” ce se tinea pe Arena din Verona si care avea sa inceapa la ora 20.45. Citisem de mai multe ori despre spectacolele grandioase puse in scena aici, vazusem in timpul zilei, de jur imprejurul Arenei, decorurile imense care erau duse pe scena cu ajutorul unei macarale, deci imi puteam imagina ce inseamna un astfel de eveniment. Astfel ca am renuntat sa mai vizitam ceva, ne-am dus sa mancam si apoi ne-am asezat cuminti la coada de la casa de bilete. M-am dus in fata pentru a lua un program al festivalului in care am vazut ca preturile biletelor variau intre 189 de euro si 22 de euro. Evident ca cele de 22 de euro erau pentru ultimele randuri ale Arenei insa atmosfera era cu siguranta aceiasi si in primul si in ultimul rand. Si atunci ne-am gandit, intr-un minut, ca nu vizitasem mormintul Julietei, ca nu vazusem Casa lui Romeo, ne-am convins noi pe noi ca sigur biletele de 22 de euro sunt date deja, ca daca nu sunt date oricum nu o sa vedem mare lucru. Si asa ne-am desprins de la coada si am urcat inapoi cele cateva trepte pina in piata.

A fost probabil un moment de oboseala dupa o saptamina de alergat pe malurile lacului Garda. Un gestul pe care nu am cum sa mi-l iert vreodata. In general, in vacantele mele, nu m-am dat inapoi de la nimic ce mi-as fi dorit sa vad sau sa fac. Nici preturile poate piperate uneori nu m-au facut sa renunt la o excursie optional mult dorita, nici distantele, nici vremea. Atunci, habar nu am de ce, am preferat sa merg pe o terasa, sa cheltui cei 22 de euro pe consumatie si sa renunt la ceea ce putea sa fie una dintre cele mai frumoase seri din viata mea.

Nu am mai vizitat nimic. Am ramas in fata Arenei sa privesc lumea eleganta care se indrepta catre intrari pentru a viziona spectacolul pe care m-am chinuit timp de 20 de minute sa il ascult de afara. Din cauza sutelor de turisti sau din cauza faptului ca acele spectacole se aud bine doar de pe Arena, nu am reusit sa inteleg nimic. Si nici chef sa ma mai plimb pe strazi nu mai aveam. Am plecat catre hotel dezamagit ca ratasem cu totul Verona.

Surpriza cea mai mare a fost insa a doua zi (pentru ca mai aveam la dispozitie cateva ore pina cind trebuia sa plecam catre aeroport), atunci cand a inceput sa ploua torential din momentul in care am iesit din hotel. Cu toate ca aveam umbrele si eram pregatiti pentru astfel de vreme ce ne insotise pe parcursul vacantei, eram in 5 minute uzi leoarca. A trebuit sa ne adapostim vreme de o ora, alaturi de toti turistii care avusesera ghinionul nostru de a vizita Verona pe o asemenea vreme. Am alergat catre Manastirea San Francesco al Corso pentru a vedea “Tomba di Giulietta”. Fiind sambata in capela se oficia o casatorie astfel incat a trebuit sa ocolim mare parte a traseului, sa ne ferim de ploaie din nou in micuta dar frumoasa curte interioara, sa intram in camera unde se presupunea ca s-a aflat mormantul domnisoarei si sa fugim repede pentru ca timpul ne presa. In drumul catre Arena, care ramasese inca nevizitata, am reusit sa zarim si Casa lui Romeo. Odata intrati in Arena ne-am dat seama ca am fi vazut spectacolul destul de bine si de pe ultimele randuri.

In avion am deschis micutul ghid despre Verona si am citit despre locurile in care fusese dar pe care totodata le ratasem. In fuga noastra intre Julieta si opera o ratasem si pe una si pe cealalta. Verona nu este neaparat un oras de facut cu ghidul in mina. Probabil este un oras care trebuie descoperit pas cu pas si simtit. Dar de unde sa stiu eu care l-am ratat?

Cei care mai au timp anul acesta sau cei care isi planifica o vacanta la Verona pentru anul urmator si vor sa vada si un spectacol de opera isi pot rezerva on-line bilete pe site-ul official al Arenei. Iar cei care merg pentru povestea Julietei ii sfatuiesc sa nu se astepte la prea multe.

Verona inseamna altceva (poate nici Julieta si nici Opera!), iar definitia nu am reusit sa o gasesc eu.

---

VIZUALIZĂRI: 3372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI