Varanasi locul sfânt

TIPĂREȘTE

Citatul zilei- 'Benares este mai vechi decât istoria, mai vechi decât tradiția, mai vechi chiar decât legenda...” - Mark Twain.

Varanasi locul sfânt. Prima parte din acest mini serial.

Varanasi, cunoscut anterior sub numele de Benares sau Banaras, este unul dintre cele mai vechi orașe din lume aflate încă în existență, numit unul dintre cele șapte orașe sacre ale Indiei antice.

Încă din secolul al XXI-lea î. Hr., este cunoscut drept unul dintre locurile sacre ale Indiei antice. Până în secolul al II-lea, așezarea a fost principalul centru al budismului. Începând cu anul 1194, orașul a fost stăpânit timp de mulți ani de către musulmani.

Acest oras are rădăcini de peste 3.500 de ani. Acest oraș mistic are o mare importanță în mitologia hindusă, deoarece se crede că este chiar locul în care a fost creată lumea noastră. Legendele șoptesc că pe pământul Varanasi a căzut prima rază de lumină, aprinzând scânteia vieții și luminând calea umanității.

În Varanasi, fiecare vedere, sunet și senzație se îmbină pentru a crea o călătorie de neuitat în inima spiritualității Indiei. Clopotele templului răsună prin aleile înguste, amestecându-se cu sunetele pline de viață ale vieții de zi cu zi. Cântece atemporale ale preoților care efectuează ritualuri sacre îți cad la urechi ca o vrajă magică. Sari de mătase flutură pe piețele pline de viață, invitându-ne să ne uitatăm la modelele lor fascinante. Parfumul de tămâie se amestecă cu aroma delicioasă a mâncării stradale proaspăt preparate, ademenindu-ne pe noi vizitatorii să ne răsfețăm cu delicii culinare unice pentru acest oraș sacru. De-a lungul ghaturilor, unde curge Ganga sacră, un caleidoscop de culori pictează scena. În mijlocul acestei tapițerii pline de viață, sadhus (ascet religios care a renunțat la fiața lumească).  Viața unui sadhu este dedicată exclusiv realizării mokṣa (eliberarea din ciclul morții și renașterii), a patra și ultima aśrama (etapa a vieții), prin meditația și contemplarea lui Brahman. Sadhus poartă adesea îmbrăcăminte simplă, cum ar fi haine de culoarea șofranului în hinduism și alb sau nimic în jainism, simbolizând sannyāsa lor (renunțarea la posesiunile lumești). Aceștia oferă o privire asupra înțelepciunii veche, în timp ce ghaturile în sine stau ca martore ale moștenirii spirituale a orașului. Acesta nu este doar un oraș, este pur și simplu o feerie care deține puterea de a ne îmbogăți mintea, corpul și sufletul.  

În Varanasi trăiești cu adevărat o adevărată experiență indiană. Aici găsesti puțini turiști și marea majoritatea sunt backpaperi. Nefiind în zona turistică a Indiei în așa numitul Triunghi de Aur, nu o să întâlnești deloc cohorte de turiști care se țin cuminți după ghizi și așteaptă cu interes explicațiile acestora. Aici trebuie să simți cu toată ființa ta, să te bucuri de tot ce întâlnești în cale, aici ești un spirit cu adevărat liber. Aici trebuie musai să fii bine pregătit din punct de vedere turistic, dar și să ai stomacul tare.  

Am lăsat Varanasi la finalul călătoriei prin India, poate și pentru că locul ăsta a fost pentru mine un scop în sine. L-am găsit  plin de pelerini care au venit să se purifice în Gaga, alte mii de suflete, din castele inferioare, așteptând aliniați în rânduri kilometrice să primească pomană, baba's care stau nemișcați și binecuvântează pe cine e în nevoie, familii care și-au adus defuncții pentru că dacă mori sau cenușa îți ajunge în Gange vei atinge Moksha, respectiv vei întrerupe ciclul reîncarnării.  

Varanasi este de o profunzime crudă, aproape ireală, aici viața febrilă amestecându-se cu moartea atât de natural, în așa fel încât nimeni nu e trist, nimeni nu jelește, nimeni nu are regrete, ci totul și toate, parcă și oamenii devin speranțe...

Toate sufletele își fac loc unul lângă altul, pe o pătură, lângă apă, lângă un foc, lângă un rug ce arde trupuri ale căror spirite sunt demult în căutări...

Locul ăsta fie te înfricoșează, fie te face să te privești introspectiv, profund, căutând în tine gânduri, frici, trăiri antecedente, adevăruri sau credințe...

Pentru că dacă nici aici nu te împaci cu lumea și cu tine, nicăieri nu o vei mai face... spunea așa de bine o prietenă de-a mea, MP,  ce abia s-a întors de-acolo.

Varanasi este un paradis al veganilor. Acolo toate restaurantele servesc cu preponderență preparate vegetariene, iar Berea sau alte băuturi alcoolice sunt pur și simplu un lux.

In afara faptului că Varanasi este un oraș profund religios, un fapt mai puțin cunoscut este și un foarte mare centru universitar al Indiei. Chiar am mers preț de multe minute cu mașina prin campusul universitar pentru a ajunge la primul obiectiv turistic de vizitat de noi în Varanasi și anume templul Shri Vishwanath , situat chiar în incinta acestuia.

Shri Vishwanath Mandir, cunoscut și sub numele de Vishwanath Mandir, Templul Vishwanath, Templul New Vishwanath și Templul Birla este un templu hindus proeminent din orașul sfânt Varanasi. Hindușii din India și din străinătate vizitează acest templu special al Lordului Shiva pentru a-i aduce rugăciune Domnului Vishwanath pentru bunăstarea familiilor lor și pacea veșnică. Fiecare hindus trebuie să îndeplinească un omagiu ritualic specific pentru sufletele plecate ale strămoșilor lor, ceea ce îi cere să facă pelerinaj în orașul sfânt Varanasi.

Evident am vizitat și noi acest temple. Am achitat o taxă modică la intrare, o altă taxă unui așa numit păzitor de pantofi, ne-am descălțat și am pășit în temple pentru a asista la ritualurile credincioșilor. În interior nu am avut voie să facem nicio poză, iar la final, afară, am fost binecuvântați de un preot hindus. Una peste alta a fost o vizită interesantă.

Seara ne aștepta o altă surpriză. Urma să mergem la o mare manifestare religioasă ce se ține în fiecare seară pe unul dintre cele mai celebre ghaturi din localitate, în fapt acele trepte sfinte.  Am ajuns acolo după ce se înserase și abia am găsit loc pe scări. Era deja o mulțime de oameni ce asista cu bucurie la ceremonie.

Cum am mai spus aici erau o mulțime de oameni. Aceștia se aduna cu toții la ghat-uri (treptele de lângă Gange) și încep prin a se ruga. Preotul, diaconii, dar și țârcovnicul sunt omni prezenți, dar și corul bisericesc. Evident le-am dat denumirile de la noi, la ei probabil se numesc altfel. Muzica se aude in tot acest timp din templul care e fix in spatele nostru. Pregătesc ofrandele , flori in principiu asezate pe tăvițe asa cum sunt cele din poze atașate. Preotul le sfințește, apoi aprinde acel foc, un ajutor de preot vine cu o ofrandă printre credinciosi, care donează bani(mai mult cu forța) și se roagă printr-un gest specific, aducând fumul de la lumânari cu ambele mâini înspre ei. Ceremonia se încheie la momentul în care  toate ofrandele sunt puse pe apă. După aceasta ceremonie hindușii se indreapta spre temple.

Am asistat la un spectacol frumos, mai bine zis interesant, umbrit la final de acel așa zis țârcovnic. Acesta cerea donații, în fapt o taxă obligatorie de la toți credincioșii. Noi, dar și ceilalți străini din public stăteam mai în spate pe treptele superioare ale ghat-ului. Acesta ne-a cerut bani și când a văzut că nimeni nu plătește, a devenit pur și simplu agresiv. Dacă nu plătiți plecați de aici. Ceilalți vizitatori străini s-au ridicat și au plecat. Eu am ales să fac pe prostul și am rămas până la final cu partenerii de călătorie.  

Una peste alta a fost o atmosferă destul de faină. Semăna cumva cu ceremoniile noastre religioase din noaptea de Paște, doar că la ei acestea au loc în fiecare seară și se bucură de ceremonie de parcă nu au mai văzut-o de multă vreme!  

Închei aici prima parte a serialului Varanasi, mai urmează o parte. Scriu un pic mai detailat pentru că am văzut că nu sunt articole deloc despre acest loc fascinant. La noi pe site, mă refer.

---

VIZUALIZĂRI: 343 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI