O frumoasa plimbare cu vaporasul electric pe Firiza

TIPĂREȘTE

V-am spus anul acesta ca ma ard calcaiele si am tot fost pe ici-colo.

Se anuntau 40 de grade azi... si de dimineata il anunt pe pustiu ca "noi baietii" urmeaza sa facem o excursie singuri, dupa somnul de frumusute pana la Baia Mare.

Daca initial as fi vrut sa ne oprim in oras la trenulet si apoi sa urcam putin la munte, planurile s-au schimbat. Am saltat trenuletul si am trecut direct la apa, munte si padure. Aveam eu o vaga impresie ca pe lacul Firiza este ceva vaporas.

Rumegam eu aceasta informatie, cu telefonul in mana dreapta si cu obiectele de gatit pranzul in stanga. Si sun la ceva club sportiv, imi raspinde foarte amabil o domnisoara, imi spune ca nu fac rezervari, eu insist spunand ca vin de la 60 km, am copil de 4 ani, care doreste sa mearga cu vaporasul. M-a rugat sa fiu la 16.00 acolo, ca imi tine 2 locuri. Intre timp vine si sotia care isi solicita si ea o rezervare. Iar telefon, 3 locuri rezervate.

39 de grade Cesius imi arata bordul masinii la umbra cand am pornit. Am ajuns pe 16.00, am fost intampinati de domnisoara, in continuare foarte amabila. Mi s-a facut un card de membru in clubul sportiv, am platit 135 lei toate taxele si biletele la vaporas, si intram tacticosi in Club Nautic.

Prima vizita la stanga la baie, curat. Am eu o problema de cand am copil, imi tot zic daca arhitectii si instalatorii s-au nascut asa cu 45 la picior si 1.90 cm... Rar gasesc locuri unde si baietii care merg singuri la WC sa poata face fara a face mizerie. Si aici arhitectul s-a nascut direct mare.

Am asteptat cam 40 minute, exista si un loc de joaca, dar e prea cald si pentru copil sa faca ceva pe acolo. Cu exceptia sotronului.

Am urcat pe vaporasul electric, curatel si frumusel. Nu are AC, dar curentii de aer de la ferestrele deschise, acopera destul de bine acest inconvenient. Nu puteai servi nimic la bord, ca nu avea bar. Din geanta o gura de apa sau suc.

Plimbarea este foarte linistitoare, e barca electrica deci nu prea hurduca si ba mai mult o voce faina din cand in cand, iti spune cate o povestioara a locului si malului unde se afla barca. Am simtit putin acele servicii maramuresene pre pandemie, sa ma exprim asa. Oameni calzi in servire, care fac turism din placere. Sper sa revina pentru ca ar fi pacat sa se umble numai pentru profit. Dar... asta e o alta discutie.

Am aflat ca ursul vine pe la lac uneori, am trecut prin golful unde vidrele isi fac de cap si fura mancarea celor care campeaza la cort. Si de tragedille ce s-au petrecut, asa cum spun eu, ca fiecare apa isi cere jertfa, deci mare ATENTIE!

Acum stiu ca primavara pot veni la cules de leurda, iar toamna la ciuperci. Am vazut multi oameni la gratare, baita, plimbari cu barci gonflabile, saltele etc. Era un loc de sarit in apa cu ajutorul unei franghii, asa ca Tarzan. Frumos. Tineri care se bucurau de sfarsitul de august, parinti care isi balceau "țâncii", distractie si veselie. Fara boxe si manele.

Capitanul a dus barca lin, am intors la coada lacului, stim si de el ca s-a indragostit de Firiza si sa fie 50 de ani de cand tot duce turisti.

Am ajuns din punctul de plecare, lin, incet ca erau plin de oameni care isi luasera de la club ambarcatiuni cu care vasleau pe lac.

N-am stat la restaurant... ca dura, evident esti in Romania. Doi... hai si la lacul de turcoaz de la Baia Sprie, zice sotia.

Despre el in alta poveste, ca mai am una din Oas pe care am pierdut-o pe site, dar vorba cantecului, toate la timpul lor.

Hai ca am trecut de canicula de azi, avem amintiri frumoase.

E de mers, asa o juma de zi - 1 o zi.

Ne mai auzim!

---

VIZUALIZĂRI: 475 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI