Pe Valea Doftanei, la inceput de noiembrie!

TIPĂREȘTE

Valea Doftanei era una din zonele pe care tot amanam sa le vizitam, nu datorita distantei mari fata de Bucuresti, ci tocmai ca era aproape si tot amanam aceasta destinatie incercand sa atingem in weekend-uri sau mini-vacante, pe cat posibil, locatii ceva mai departate de casa. Un alt motiv pentru care tot amanam aceasta destinatie era ca zona nefiind montana, noi impatimiti ai drumetiilor montane, preferam ca zilele cu vreme buna, vara, sa ne indreptam pasii spre locuri cu trasee de drumetie. Asa ca intr-o sambata de sfarsit de octombrie ne-am luat inima-n dinti si ne-am indreptat spre “necunoscut”.

Din DN1, sunt 2 variante de a ajunge pe Valea Doftanei.

Prima varianta care este si cea mai la indemana (cel putin pentru cei ce vin dinspre Bucuresti, pe care am ales-o si noi la dus, este pe din DN1, prin Campina, pe care am traversat-o, pe DJ102l, trecand prin localitatea Lunca Mare, strabatand Cheile Doftanei, chei frumoase dar foarte scurte, mai mult niste grupari de stanic de o parte si de alta a raului Doftana, trecand apoi pe langa impunatorul baraj Paltinu si pe langa frumosul lac Paltinoasa. Din Campina pana in Valea Doftanei sunt cam 20km, iar din Bucuresti pana in comuna Valea Doftanei sunt in total cam 120 km.

O a doua varianta de acces pe Valea Doftanei este tot din DN1, dar din Comarnic, pe valea raului Secaria, pe DJ101S, ajungand in localitatea Secaria si apoi pe Valea Doftanei. Din Comarnic pana in Secaria sunt cam 8km iar din Secaria pana in Valea Doftanei mai sunt inca vreo 7km. Drumul prin Secaria este asfaltat si este relativ ok, cu putine gauri. Iarna, cel putin sectorul intre Valea Doftanei si Secaria pe care ne-am plimbat noi, este inchis circulatiei auto, fiind ingust, fara parapeti si cu serpentine stranse.

Mai sunt cateva cai de acces pe Valea Doftanei, dar recomandabile doar iubitorilor de off-road.

Revenind la comuna Valea Doftanei, ea are in componenta 2 sate: Tesila si Traisteni ce se insira de-a lungul dar si de o parte si de alta a raului Doftana, care izvoraste din Muntii Baiului, munti care strajuiesc la nord Valea Doftanei.

Noi fiind la sfarsit la inceputul lunii noiembrie, zona fiind subcarpatica, mai mult de deal, nu beneficia decat pe alocuri de verdele brazilor, foioasele care “domina” zona pierzandu-si deja frunzele, predominant fiind aspectul golas al padurilor. Vara banuiesc ca e mult mai frumos, inconjurat de verdele padurilor.

Ca variante de petrecere a timpului liber in zona ar fi: plimbari pe jos sau cel mai indicat cu bicicleta, pe drumurile forestiere din zona si pe culmile din jur. Se poate incerca si o drumetie pana pe Vf. Baiul dar pe langa faptul ca este destul de lung, este si destul de monoton datorita faptului ca Mtii Baiului sau Mtii Garbova cum mai sunt numiti, se pare, datorita aspectului lor sunt in mare masura acoperiti de pasuni, sau se poate petrece timpul pe malul lacului Paltinoasa la pescuit sau plaja.

Ajunsi la pensiune (vezi impresii) destul de dimineata, undeva in jurul orei 10, ne-am cazat apoi ne-am urcat in masina si am plecat in recunoastere. Am continuat drumul pe Valea Doftanei, am traversat satul Tesila, am identificat si drumul asfaltat care mergea catre Secaria si iese la Comarnic, am iesit din Tesila, am intrat in cealalta localitate ce compune comuna Valea Doftanei si anume Traisteni, pe care de asemenea l-am traversat, de aici continund pe un drum forestier bunicel vreo 5km, pe langa Doftana, pana am ajuns la o raspantie si un pod de beton –Podul Musitii, unde Doftana preia si apele Musitii. De aici am mai mers cam 1km dar drumul deteriorandu-se, fiind destule sleauri, am hotarat sa ne intorcem. De unde ne-am intors noi mai erau cam 8-9 km pana in Pasul Predelus (verificat la intorcerea acasa pe Google Maps J) si inca vreo 12-13km pana la Sacele. In zona in care ne-am oprit noi, numita Valea Neagra, sunt cateva pensiuni/cabane. Pe unele le-am si observant din drum, pe altele le-am “vazut” pe cateva indicatoare care ne indrumau catre ele. Este o zona mai salbatica, mai retrasa.

Tot in aceasta zona se afla si Padurea Glodeasa, rezervatie naturala seculara de fag si brad. Ne-am invartit un pic prin zona, cateva foto, am gasit chiar langa drum o poiana mai larga, dotata chiar si cu o masa de lemn si 2 bancute. Le-am ocupat rapid, oricum se pare ca eram singurii doritori de iesit in natura in acea zi, am extras din masina sandwich-urile deja pregatite, termosul cu cafea fierbinte si am pus-o de un picnic. :) Dupa aceea ne-am urcat in masina, cu gandul de a ne abate spre Secaria si eventual de a ne dezmorti mergand si un pic pe jos, nu numai cu masina, daca o sa avem ocazia. Ne-am indreptat spre Secaria, pe drumul “ochit”, cand am plecat de la pensiune in plimbarea noastra. Drumul este foarte frumos urca in serpentine scurte, cu un asfalt bunicel. Dupa vreo 5 km soseaua ajunge la altudinea sa maxima, de aici deschizandu-se privirii culmile Muntilor Baiului, si localitatea Secaria aflata in valea raului Secaria, la o altitudine cam de 800m. Parerea mea personala este ca privelistea de care beneficiezi din Secaria este mult mai frumoasa decat de pe Valea Doftanei. Poti zari inclusiv Bucegii. Chestie de gusturi.

Din Secaria ar fi trebuit sa se realizeze “vestitul” “Transbaiul” ce urma sa lege Valea Doftanei de Busteni iesind undeva in zona Zamora. Drumul exista, zice-se ca ar mai fost si terasat, pregatit in vederea asfaltarii, dar a ramas la stadiul de proiect.

Chiar in zona cea mai inalta a soselei, aproape de intrarea in sat am parcat masina (dupa ce dadusem o raita prin Secaria) de unde in partea dreapta cum privesti spre Secaria, se observa culmile Muntilor Baiului, brazdate de drumuri forestiere, iar pe partea stanga se observa o culme terasata, unde a existat o cariera de piatra. Este Vf. Secariei sau Galma Secariei. Am facut pe jos si noi acest drum trecand pe langa cariera de piatra, parasite la acest moment, dar care lasa o pata urata pe obrazul acelui versant.

Ajunsi sus, pe culme, ai deschidere la 360gr, se vede si lacul cu barajul Paltinu care zagazuieste apele Doftanei. Se poate continua poteca pe culme si cobori pe la coada lacului Paltinoasa, de o culoare verde smarald care are o intindere destul de mare.

De la aceasta cariera de piatra a fost comandata piatra, de catre Anghel Saligny, pentru construirea podului de la Cernavoda.

Cam asta e tot potentialul zonei, in viziunea noastra, cei drept.

Pentru noi este o destinatie de weekend, de relaxare, unde te poti odihni si face cateva plimbari usoare.

---

VIZUALIZĂRI: 4174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI