Țara de Piatră – calcarele din zona Valea Ampoiului - Ampoița - Zlatna

TIPĂREȘTE

Așezați pe băncile de lemn ale vagonului, Moții priveau munții. Erau colțuroși, prăpăstioși, acoperiți de zăpadă, într-o parte și alta a drumului, tari, de gresie, formați din stânci aspre și învălmășite. Moții îi priveau. Tăcuți, pe gânduri, cu fruntea încruntată, pleoapele lor se închideau și se deschideau, lăsând să se strecoare munții înăuntru, în fâșii subțiri, ca și cum ar fi fost o băutură rară pe care ar fi vrut să o guste cât mai îndelung. Erau Moți cari se întorceau din câmpie. Nu priveau munții. Îi sorbeau încet printre pleoape. Așa îi vede Geo Bogza pe Moții care călătoreau cu mocănița spre Abrud și pe care îi imortalizează în lucrarea „Țări de piatră, de foc și de pământ”.

În drum spre inima Țării Moților ne-am abătut/oprit în câteva locuri unde pintenii calcaroși au străpuns scoarța terestră și au rămas ca niștre străjeri albi în marea de verde. Nici nu ieșim bine din municipiul Alba Iulia că înălțimile împădurite se ridică pe ambele laturi ale șoselei DN 74. Între Ampoița și Zlatna aveam să descoperim peisaje miraculoase, o simbioză între piatră, vegetație și construcții antropice.

Relieful carstic este considerat cel mai spectaculos tip de relief petrografic, calcarele detașându-se cu precădere. Carstul e foarte fragmentat, Apusenii concentrând o mare parte din cei peste 2800 km2 de relief carstic prezenți în România. Nenumărate sunt formele de relief calcaros, denumirile lor fiind cumva necunoscute celor care nu sunt interesați de domeniu: doline, polii, uvale, avene, olistolite, sorburi, sohodoluri, lapiezuri, speleoteme.

Prima formațiune calcaroasă vizitată am găsit-o pe un drum lateral care duce spre satul Ampoița, la circa 1 km distanță de șoseaua națională. Rezervația naturală e formată din trei mari blocuri de calcar, izolate (olistolite), întinse pe o suprafață de câteva sute de metri pătrați. Cel mai mare „pietroi alb” are 200 m în diametru și 44 m înălțime, fiind urmat de frații săi de 27 m și, respectiv 15 m înălțime. Înconjurate de fânețe și arbuști masivele de calcar sunt accesibile pedestru pentru cine dorește să privească lumea de sus, noi le-am privit cu respect de jos. Cu ochii după peisaje inedite am observat prin sat alte câteva mici stânci albe și garduri de piatră.

Revenim în drumul național și după vreo 3 km parcurși pe lângă râul Ampoi găsim un alt reprezentant al reliefului calcaros – un martor de eroziune interesant ca aspect: o „felie” verticală formată din straturi de calcar fosilier sedimenat. Cu o înălțime de vreo 14 m felia de calcar răsare pe neașteptate pe versant. Se poate urca dealul abrupt și alunecos până lângă formațiune, acolo găsim un panou explicativ și o băncuță de lemn pe care ne putem odihni și admira împrejurimile.

De altfel, pe marginea drumului național, în preajma locului de unde pot fi admirate aceste monumente ale naturii sau de unde pornește poteca de acces, sunt amplasate de către Consiliul Județean Alba panouri informative trilingve cu relații de bază despre obiectiv.

După o curbă, privind înapoi, zărim prinsă între arbori o nouă mostră geologică – un bloc calcaros sub forma unei creste zimțate. De la depărtare pare mare, vă închipuiți ce imens este când ajungi la baza celor 45 m de piatră. Oprim autoturismul, mergem la panoul informativ care ne arată o distanță de circa 1500 m până la stânca calcaroasă întinsă pe circa 0,6 hectare. Un drum de pământ pornește către Piatra Boului, sus pe stâncă fiind așezată o cruce.

Întreaga zonă e presărată cu urme ale omului preistoric, cercetările arheologice atestând numeroase așezări ale culturii materiale Coțofeni (academia.edu/5879147/Eneo ... nglish_summary_). Astfel de așezări au fost cercetate la Ampoița, Poiana Ampoiului sau Meteș unde predomină locuințele de tip colibă (împletituri din nuiele lipite cu lut) având mici terase plane în față sprijinite pe borduri de bolovani, precum și cele gen bordeie cu vatră interioară.

Mai parcurgem alti 1,3 km până la următorul panou explicativ și vedem o nouă piatră albă ițindu-se din mijlocul vegetației. Este vorba despre Piatra Varului, suprafața de 0,20 hectare fiind declarată rezervație naturală în 1999. Blocul de calcar e situat la aproximativ 400 m de șosea în linie dreaptă, are o formă piramidală și o înălțime de 48 m.

Cea mai mare formațiune stâncoasă de pe Valea Ampoiului este situată în apropierea orașului Zlatna, pe un deal de lângă satul Feneș. Blocul de calcar are 78 m înălțime și ocupă 0,32 hectare fiind înconjurat de pajiști și arbuști. Noi am observat steiul de calcar de pe dealul de vis-a-vis într-un feeric piesaj montan. Piatra e accesibilă pe o potecă, mai multe trasee de alpinism și escaladă sportivă sunt prezente în zona blocului de stâncă. Rezervația naturală cuprinde și împrejurimile Pietrei Bulbuci existând posibilități de campare în preajma blocului de calcar.

Vis-a-vis de Piatra Bolboci se deschide un drum de 1 km spre satul Valea Mică, aici găsim alte formațiuni calcaroase cu impact vizual mare. Ajungem în sat și descoperim trei blocuri albe care se înalță printre casele localnicilor. Două dintre blocuri sunt despărțite de pârâul Valea Mică formând niște chei în miniatură; rotunjite de intemperii cele două stânci au înălțimi cuprinse între 12 și 16 m; probabil că în vechime formau un singur bloc, tăiat în mii de ani de cursul apei. Al treilea bloc de calcar e măreț, un adevărat turn de cetate atingând circa 30 m înălțime. Pilonul alb este supranumit „Degetul lui Dumnezeu”.

Lângă formațiunile stâncoase se înalță biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” (1828), moștenitoare a patrimoniului spiritual și cultural al fostei Mănăstiri Bulzi dărâmată de generalul Bucow în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Se pare că în grotele de la baza pilonului de calcar au trăit câțiva călugări, după desființarea brutală a ansamblului monahal.

Am parcurs câțiva pași pe jos prin liniștea satului urmărind cu ochii linia pietrelor albe, observând de aici chiar și Piatra Bulbuci. Ultimele două formațiuni calcaroase din listă beneficiază de panouri informative pe marginea drumului național.

După desele opriri la pietrele albe de pe Valea Ampoiului traversăm orașul (fost) industrial Zlatna pe șoseaua de centură și ne îndreptăm spre Abrud. La circa 9 km distanță se află satul Botești și la marginea drumului național, sub poale de pădure, răsare un castel de cărămidă roșie. Este castelul de vară al prim-ministrului Ion Gigurtu (a condus guvernul doar 2 luni în vara anului 1940).

Construită între 1936-1939 reședința de fară a familiei Gigurtu e tributară stilului arhitectural neoromânesc, cu accente moldovenești. Mi-a plăcut foișorul cu arcade trilobate, am admirat ancadramentele ferestrelor și structura fațadelor.

Castelul apare în scene din filmul de război „Noi, cei din linia întâi”, peliculă regizată de Sergiu Nicolaescu (alba24.ro/foto-pretul-cel ... tna-602381.html).

Concluzii. Poarta de intrare în Țara Moților, această Vale a Ampoiului are farmecul său propriu prin verdele intens al vegetației pigmentat ici-colo de albul stâncilor de calcar. Ne-am oprit la fiecare obiectiv prezentat mai sus și am apreciat pitorescul peisajelor și măiestria Naturii. Atracții naturale importante, diversele formațiuni calcaroase pot constitui pauze relaxante în drumul spre Apuseni.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI