GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTECu mult timp în urmă m-am îndrăgostit de niște poze care în care admiram moschei (credeam eu atunci, de fapt medrese) frumos colorate și bogat împodobite de pe legendarul Drum al Mătăsii. Nu ieșisem încă din țară la acea vreme, nu mă puteam gândi că voi ajunge vreodată să le văd cu ochii mei. Dar... nu ne gândim la multe lucruri și, totuși, ele se întâmplă. Și din cele bune, și din cele mai puțin bune.
S-a întâmplat pentru că nu mi-am dorit doar eu să ajung acolo: unii prieteni visau, și ei, la acest lucru, alții s-au lăsat convinși să intre în această aventură. Cu toții, la numai o săptămână de la revenirea în țară, trăim deja cu nostalgia acestei minunate vacanțe. Ceva îmi spune că a fost prima, dar nu ultima mea vizită acolo.
Câțiva cunoscuți, după ce m-au ascultat și au văzut fotografiile trimise, deja au decis unde își vor petrece concediul vara viitoare :). Așa că... dacă nu doriți să fiți deturnați de la planurile pe care vi le-ați făcut, mai bine nu citiți ceea ce voi scrie, atât cât voi scrie, despre Uzbekistan. Și, mai ales, nu vă uitați la poze, dau dependență!
Iar în poze nu se vede cel mai fain lucru pe care îl veți întâlni în această țară: oamenii. Harnici, la locul lor, amabili și binevoitori dacă inițiezi tu contactul, nu te deranjează cu nimic în caz contrar. Au o anumită cumințenie, aș spune chiar inocență, în ciuda faptului că sunt o nație de războinici. (La ultima Olimpiadă au terminat, în clasamentul pe țări, pe locul 13, cu 13 medalii, dintre care 8 de aur. Toate aceste medalii obținute în probe de box, wrestling și alte tipuri de lupte. Au un adevărat cult pentru forță, dar știu să și-o stăpânească.) Peste toate, au niște copii pur și simplu senzaționali, atât de frumoși, energici și, totuși, liniștiți, cum nu am mai văzut. Și mulți: este o țară care din 1950 până în prezent a crescut de la 6 milioane de locuitori la peste 36 de milioane - peste tot vezi numai tineri.
Sunt, încă, săraci, dar nu sărăcia din India sau Egipt, e cam ca pe la noi acum 20 de ani. Sunt curați și demni, nu vezi nicăieri cerșetori și nu ai senzația că toată lumea vrea să te înșele. Chiar sunt atât de plăcuți atunci când negociază, încât îți vine ție greu să pleci din fața lor fără a cumpăra ceva. (Marja de negociere e, oricum, mică, cam 10, maximum 20 la sută din cât cer inițial.) Prețurile nu sunt foarte jos, în zonele turistice sunt ca în România, dar nu fac diferențe între localnici/străini. Probabil, localnicii evită să își facă în centru cumpărăturile, dar restaurantele erau pline nu doar datorită turiștilor.
Am spus, mai sus, „încă” , deoarece țara se dezvoltă cu o viteză fantastică. După 1990, mulți uzbeci au fost plecați la muncă în Rusia sau în Kazahstan, dar numărul acestora este în scădere în ultimii ani. În 2016 a început boom-ul turistic, care absoarbe forță de muncă; au fost demarate mari proiecte de infrastructură; peste toate, s-au descoperit rezerve importante de petrol și gaze naturale, iar exploatarea acestora este făcută în interes public într-o măsura mai mare decât nu mai spunem pe unde (sigur că au și ei mogulii lor, dar parcă nu vezi discrepanțe bogați-săraci ca prin alte părți).
Tot auzi: în ultimii opt ani s-a întâmplat cutare sau cutare. De unde acești „opt ani” : în 2016 a murit Islam Karimov, președintele-dictator care a condus Uzbekistanul de la obținerea independenței, 1 septembrie 1991, până la sfârșitul vieții. (De fapt, la data separării de URSS, Karimov era deja în funcție de vreo doi ani - recunoașteți scenariul? Și nu a fost o dictatură dură, cu represiuni pe scară largă, mai curând ceva de tipul Putin în primele mandate.) Președintele care a urmat, încă în funcție și azi (tocmai a modificat constituția și mai are dreptul la încă două mandate de câte cinci ani), a deschis țara către lume; toți spun că viața li s-a schimbat în bine.
Cu toate astea, uzbecii vorbesc fără patimă despre fostul președinte (uriașa lui statuie încă domină parcul central din orașul său natal, Samarkand, P46): poate că, fără el, în anii 90 exista riscul ca țara să se radicalizeze, erau forțe care mergeau pe calea impunerii islamului ca religie de stat. Sau ca țara să se rupă: Uzbekistanul e o creație sovietică, identitatea națională nu este, încă, 100% formată. Am vizitat patru orașe și am ascultat de la ghizii noștri patru lecții de istorie diferite, ba chiar foarte diferite. Dacă mai circulam, aveam ocazia să mai ascultăm măcar încă vreo două. Dar toate aceste povești erau spuse cu mult calm, privind înapoi fără mânie. Răni există, inclusiv din trecutul recent, însă ele nu sunt răscolite. Cel puțin, așa mi s-a părut mie.
________
Încep povestea cu e mai simplu: modul în care am organizat această vacanță. Nu am = eu, ci am = noi. Mai precis, am = altcineva din grup :); mulțumim, Nicu, și pe această cale!
Primul pas după ce am stabilit destinația a fost achiziționarea biletelor de avion. Am zburat prin Istanbul (unde am petrecut două zile pline la dus, aproape două la întoarcere) și, de acolo, cu Uzbekistan Airways, pe ruta Istanbul-Urghenci la plecare, respectiv Tașkent-Istanbul la venire. Biletele au fost 380 de euro dus-întors, cu bagaj de cală inclus. Dacă am fi dorit să străbatem țara invers, de la Tașkent către Urghenci, ar fi fost mai scump cu aproape 100 de euro, cererea este mai mare pentru acest traseu (am să revin).
[Din cauza trecutului comunist comun, precum și a Drumului Mătăsii, despre care învățăm la școală, denumirile orașelor uzbece importante sunt deja intrate în limba română. Prin urmare, spunem Buhara, Samarkand, Tașkent, Urghenci și nu Bukhara, Samarqand, Tashkent, Urgench. Ezit între Hiva/Khiva; pentru a fi coerent, am să merg pe prima variantă. ]
Apoi am început să stabilim traseul și cazările pentru cele zece nopți pe care aveam să le petrecem în Uzbekistan. Ne era clar că dorim să vedem, în această ordine, Hiva, Buhara, Samarkand și Tașkent. Trebuia să decidem câte zile alocăm pentru fiecare și cum ajungem dintr-o parte în alta. Pe traseul Tașkent-Samarkand-Buhara circulă un tren de mare viteză (adică 250 km/h, construit de compania spaniolă Talgo, în ultimii opt ani 😉), dar pe segmentul Hiva-Buhara calea ferată specială este încă neterminată; există un tren de noapte care face 7-8 ore, dar pleacă undeva pe la 3 dimineața. Mai aveam de rezolvat și problema transferului Urghenci-Hiva, cam 30 km, în seara sosirii (urma să plecăm din aeroport după 19:30, pe întuneric). Organizarea nu părea chiar o chestie simplă :(.
Dar a fost. Vreo trei dintre noi ne-am înscris pe diverse grupuri de turism de pe Facebook dedicate Uzbekistanului și am început să adresăm întrebări celor care vizitaseră țara. Destul de repede, Nicu a fost contactat de Nilufar, reprezentanta unei agenții din Buhara, care s-a oferit să ne ajute cu absolut tot, la un preț la care noi nu aveam cum ajunge cumpărând/rezervând individual fiecare hotel/transfer/obiectiv turistic.
Evident, prima reacție a fost una de neîncredere. Am depășit-o după ce Nicu a facut verificări încrucișate, a găsit agenția în registrul lor național și, în plus, pentru că ni s-a cerut un acont de numai 50 de dolari de persoană, restul urmând a achita, cash, când ajungem în Buhara (în cea de-a treia zi a vacanței). În acel moment am primit facturi pentru fiecare cent și ni s-au înmânat biletele de tren și cele pentru obiectivele turistice pe care urma să le vizităm. Nu am avut nici cea mai mică problemă în a lua legătura cu ghizii sau cu șoferii de microbuz care aveau să ne conducă dintr-un loc în altul, am fost așteptați, punctual, de fiecare dată.
Totul a decurs perfect. Dacă, la început, se părea că intrăm într-o aventură greu de controlat, de fapt a fost cea mai simplă excursie, ne-am simțit răsfățați. Agenția ne-a recomandat și hotelurile; am citit depre ele, le-am acceptat și tot ei au făcut plățile. Pe scurt: hoteluri, trasferuri între localități și de la/către aeroporturi/gări, ghizi în fiecare oraș, intrările la toate obiectivele, excursie în deșert și excursie la munte, taxe locale - totul la 980 de dolari/persoană (+210 supliment de single).
Ne tot spuneam între noi: mai vrem așa ceva!
La sfatul lui Nilufar, am decis să adăugăm două obiective pe lista inițială: o zi în care am străbătut deșertul roșu, Kîzîlkum, cu cazare pe malul lacului Aidarkul (unde am făcut și nițică plajă), într-o iurtă, nu înainte de o plimbare cu cămila printre dune, la apus, și de a asculta un bard local, și o jumătate de zi la munte, la 70 de kilometri de Tașkent, pentru a vedea Sinaia lor, frumoasa stațiune Amirsoi - am urcat, cu telecabina, la 2300 de metri. Ambele excursii au fost minunate, prilej de a-i mulțumi lui Nilufar, fără de care nu am fi ajuns pe acolo.
Traseul parcurs este cel din P86. Voi detalia fiecare etapă 😋, deși nu sunt sigur că voi apuca să trăiesc destul pentru asta 😌.
________
În final, câteva chestiuni punctuale:
Cetățenii UE nu au nevoie de viză, dar trebuie să prezinte pașaport valabil încă 6 luni de la data ieșirii din țară.
Este o țară musulmană, dar fostă țară comunistă - deci la modul în care suntem noi o țară ortodoxă. Nu sunt fanatici, însă în moschei sau medrese trebuie să fii corect echipat: genunchii și umerii acoperiți, toată lumea, iar doamnele trebuie să aibă acoperit și capul. Pe stradă, femeile nu au fața acoperită și doar o parte dintre ele umblă cu capul acoperit. Ca turist, nu se ia nimeni de tine dacă stai la maieu și pantaloni scurți, ține de bunul simț al fiecăruia modul în care își alege ținuta.
Vara este foarte cald (peste 40 de grade), iarna este foarte frig (sub - 20 de grade). Lunile cele mai bune pentru a vizita Uzbekistanul sunt aprilie, mai, septembrie și octombrie - când totul este ceva mai scump. Noi am fost în ultima decadă a lui august - am găsit cald, 32-36 de grade, dar suportabil, atmosfera fiind una foarte uscată. De plouat - plouă doar din ianuarie până în martie.
Au autostrăzi, dar sunt vechi și peticite. Se circulă destul de greu, viteza medie nu depășește 50 km/h - și nu din cauză că ar fi restricții, ci pentru că sunt gropi. Cel mai bun drum l-am găsit în deșert, între Hiva și Buhara, dar doar pe jumătate din traseu - în rest a fost jale. Pe șosele sunt multe filtre de poliție și am citit că e aproape imposibil să te înțelegi cu ei în cazul în care te opresc, dacă nu ești măcar vorbitor de rusă. Din acest motiv, pe pagina MAE se recomandă să nu călătorești cu mașină închiriată.
Traseul Tașkent-Samarkand-Buhara se parcurge cel mai simplu cu trenul de mare viteză, dar... e greu de găsit bilete, se dau în zece minute după ce se pun în vânzare. Trebuie urmărită atent problema.
Moneda lor se cheamă SUM și cursul pe care l-am găsit noi a fost 1 USD = 12600 sumi. Aveam în buzunar, la un moment dat, vreo 4 milioane. De schimbat nu e foarte simplu, se poate doar la bănci sau la case de schimb oficiale; în Hiva am găsit peste drum de Minaretul Scurt, în orașul vechi, dar în Buhara am dat greu de una. Euro are curs mai slab ca dolarul, deci nu se recomandă. În multe locuri se poate plăti cu cardul (mai ales în Tașkent și Samarkand), dar e bine să ai la tine și bani de-ai lor.
Cartelă telefonică am luat din aeroportul Urghenci, la sosire: 5 USD = 66 Giga, fără minute de telefonie. Evident, am folosit doar o mică parte din ce am cumpărat.
Internetul este destul de rapid, iar pentru orientare am folosit Google Maps.
Acum, vara, diferența de fus orar față de România este de 2 ore (când la noi e 9, la ei este 11).
Mâncarea lor este gustoasă, dar grea. Carne multă (și cam grasă) de miel, vită sau cal, ciorbe cam ca pe la noi, sarmale, chiroști etc. Felul național este plovul, un soi de paella cu miel sau cal în loc de fructe de mare. În principiu, o masă pentru două persoane costă 150000-300000 de sumi, adică 12-25 USD.
Alcool nu se găsește oriunde și este destul de scump, dar... ne aflăm într-o fostă țară sovietică: rușii au lăsat în urma lor bune obiceiuri, prin urmare șansele de a muri însetat sunt mici.
L.E.1 Am uitat de o chestiune importantă: legea uzbekă obligă cetățenii străini să se înregistreze la hotel sau la poliție în fiecare noapte petrecută în țară. Odată cazat, lași pașaportul la recepție pentru a fi introdus în baza de date. Dacă te cazezi la cort sau la particulari, trebuie făcut un drum la poliție pentru a fi luat în evidență. Sau treci pe la un hotel mai amărât și mituiești pe cineva de acolo pentru a te caza fictiv. E o chestiune serioasă: la plecarea din țară se verifică acest aspect și, dacă nu te găsesc în regulă, amenda e cel mai mic rău care ți se poate întâmpla. Adevărata problemă este faptul că, probabil, formalitățile vor dura suficient de mult încât să pierzi avionul :( .
L.E.2 Am spus deja: noi am avut transportul asigurat, inclusiv transferurile la / de la gară sau aeroport. (Ciudat: atât în Samarkand sau Tașkent, dar mai ales în Buhara, gara este mai departe decât aeroportul. În Buhara, gara e la 15 km de centru, în timp ce aeroportul la doar 5 km.) Singurele situații care ar fi necesitat taxi în oraș au fost în Tașkent, unde am fost cazați la vreo trei kilometri de centru și cea mai apropiată stație de autobuz era la 15-20 de minute de mers pe jos.
Dacă aveți nevoie de un mijloc de transport, cea mai bună variantă în Uzbekistan este aplicația Yandex Go. Se poate instala din România sau chiar la fața locului (caz în care va avea interfața în uzbekă) și necesită internet, dar asta nu e o problemă, cartela este ieftină. Prețurile sunt extrem de mici - de altfel, benzina costă sub jumătate de dolar litrul. Se plătește cash, în sumi, sau folosind cardul.
Se poate lua taxiul chiar pe distanțe lungi, de zeci de kilometri, cursele sunt accesibile ca preț. Există tradiția de a „împărți” o mașină cu necunoscuți: pe o hartă din holul hotelului din Samarkand am văzut marcată stația de taxi către Dușanbe, capitala Tadjikistanului. Am întrebat cum stă treaba și ni s-a spus că mergi în stație și aștepti să se adune patru persoane, care să ocupe o mașină. Niciodată nu se așteaptă mai mult de o jumătate de oră :) .
Puteți citi mai multe aici: lonelyplanet.com/articles ... ound-uzbekistan .
L.E.3 Văd diverse discuții pe tot felul de forumuri și îmi amintesc că le-am avut și noi, în grupul nostru. E potabilă apa? E comestibilă mâncarea? La ce boli ești expus? Ce vaccinuri sunt necesare?
Pe site-ul MAE se spune că nu există vaccinuri obligatorii. Unii recomandă câte ceva, dar eu am ales să nu fac niciunul. Am plecat nevaccinat în Egipt și în India: mi s-a părut că, prin comparație, aici nu e niciun risc.
Mâncarea este foarte comestibilă, chiar gustoasă. Nu am băut apă de la robinet (cea îmbuteliată costă 5000-15000 sumi sticla de 1,5 litri, deci 2-6 lei, în funcție de unde o cumperi), dar se poate consuma și apa din rețea fără niciun pericol.
Înainte de plecare, Nicu a tot stresat-o pe Nilufar cu întrebări pe astfel de teme. Și, la un moment dat, sătulă să ne tot dea asigurări că va fi bine, ea a răspuns: „Să știi că nu suntem sălbatici!” .
Trimis de adso in 08.09.24 16:25:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ASIA - ALTE LOCURI.
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Salut!
Deci, sunt cuminte și-aștept, cu nerăbdare povestea ta, mai ales că te-ai transformat într-o Șeherezadă, dacă tot ai ajuns în Samarkand, Buhara și alte locuri de 1001 de nopți!
La modul civilizat, te invidiez ! Fiie-mea pleacă, de marți, într-un tur al câtorva țări cu” -stan” în denumire, deși ne-a propus traseul, noi am refuzat dintr-o motivație cumva stupidă: țări islamice, zburat cu avionul, mă rog, motive!
Acum, anticipând un pic, aștept și poveștile tale să văd ce am pierdut!
Rog așteptați...
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@adso: De excepție. Și nu exagerez deloc. Sincer, nu m-a pasionat niciodată ideea să vizitez ceva ce-a avut legătură cu fosta URSS, dar cred că va trebui să-mi resetez puțin gândirea.
Citind textul vaga mea senzație este că ți-ai cenzurat puțin emoțiile. Cred că entuziasmul este mult mai mare decât ne-ai lăsat să ne dăm seama. Iar după ce-am privit fotografiile mi-am dat seama și de ce te-ai întors de-acolo așa entuziasmat.
Știu că de mâine începe școala, unii dintre noi vor fi mult mai ocupați, dar m-așez cuminte în ultima bancă și aștept ceva povești despre locurile vizitate. Acum pasez laptopul jumătății cea bună a familiei ca să vadă și ea de ce-am fluierat de zeci de ori a satisfacție privind pozele.
@adso: Văd că acatistele alea pe care le-am dat să începi povestea Uzbekistan-ului au avut efect 
... (și să știi că am scris în ele că vei continua, chiar dacă începe școala! 
)
”Câțiva cunoscuți, după ce m-au ascultat și au văzut fotografiile trimise, deja au decis unde își vor petrece concediul vara viitoare
Ar fi fost ciudat să decidă pe dos... eu am făcut asta doar văzând pozele... și nici n-am aflat toate poveștile
Mulțumesc încă de pe acum pentru tot serialul!
Aştept cu nerăbdare seara de 4 octombrie...
Dacă nu ţi-au dat uzbecii de băut, voi băga eu în pahare pentru a-ţi dezlega limba şi a nu "te mai cenzura la emoţii" cum deja a observat Puşcaşu Marin...
Te asigur că nici nu mă voi uita la poze!
Felicitări pentru locurile alese!
După ce ai scris:
”... Cu toții, la numai o săptămână de la revenirea în țară, trăim deja cu nostalgia acestei minunate vacanțe. Ceva îmi spune că a fost prima, dar nu ultima mea vizită acolo
și mai departe,
”Așa că... dacă nu doriți să fiți deturnați de la planurile pe care vi le-ați făcut, mai bine nu citiți ceea ce voi scrie, atât cât voi scrie, despre Uzbekistan. Și, mai ales, nu vă uitați la poze, dau dependență!
te cred și eu că vei mai dori să mergi acolo!
După articolul scris cu meșteșugite cuvinte alese, și după pozele văzute, cred că mulți dintre noi ar vrea să ajungă în Uzbekistan! Îmi plac și mie construcțiile din părțile orientale, cu ancadramentele ușilor frumos decorate, care seamănă - unele - cu ce-am văzut în pozele lui @AZE, din plimbarea lui prin India. Toată zona Orientului are ceva aparte în stilul construcțiilor, plăcut ochiului, care pe mine mă atrage!
Aștept și celelalte articole și... să nu uit de 
@Yersinia Pestis:
” sunt cuminte și-aștept cu nerăbdare povestea ta
Copiii cuminti asteapta rabdatori, sa stii. Ca micutii uzbeci.
Acolo functioneaza inca vechile si bunele principii de educare a prescolarului. Pleaca mana parintelui inainte de a apuca sa deschida gura pentru a-l certa pe cel mic. Dar asta doar la mare nevoie, ca in 99% din situatii e destul sa incrunte din spranceana. Stii ce spun?
” mai ales că te-ai transformat într-o Șeherezadă, dacă tot ai ajuns în Samarkand, Buhara și alte locuri de 1001 de nopți!
Nu din vina mea, eu nu tin sa o lungesc, ca oricum n-am timp sa scriu. Subiectul, insa, e generos. In plus, total neacoperit pe AFA. Si, in general, pe net gasesti putine impresii in limba romana, iar majoritatea sunt pline doar de exclamatii: wow!, ce minunatie!, ce spectacol! - dar la capitolul chestii practice, mai subtire.
O invidiez pe fata ta. Sa o pui sa scrie aici despre toate stan-urile in care ajunge! Dupa puterea de convingere de care vei da dovadă, vom vedea cum ai educat-o .
@Pușcașu Marin: Multumesc mult pentru aprecieri! Ca sa il citez pe @Yersi: scarpina-ma tu mult intre coarne, ca nu mai scapi de mine .
Mi-a placut maxim ceea ce am vazut. Adica: eu iubesc Europa (nu ca Zeus, sa fie clar!), am fost si prin Tailanda, Maroc, Egipt, India si am admirat lucruri iesite din comun.
Insa aici a fost, parca, altceva: nu doar ca am vazut chestii faine, ci nu am vazut nimic sa nu-mi placa. In plus, m-am/ne-am simtit foarte bine. Parca nu voiam sa se mai termine.
Sa stii ca voi incerca sa mai scriu, e o destinatie care chiar merita promovata.
Si e de vizitat acum, inainte de a ajunge japonezii si de a sari preturile pana la cer. Ca asta se va intampla, cat de curand.
@k-lator: Cred că mulți mă scriu pe pomelnice pe coloana cu adormiții. Văd că tu vrei să stau treaz 7/7,24/24, să scriu pe AFA despre o țară care deja îi va plictisi pe cititori după primelele trei articole. Pe puținii cititori.
Dar iau partea bună: înseamnă că tu m-ai pomenit la „neadormiți” . Iar cititorii, chiar de vor fi puțini, vor fi aleși!
Îți recomand din tot sufletul să bați drumul până acolo. Dacă mergi printr-o agenție serioasă, cum am nimerit noi, ieși ieftin și comod. Pentru mine e prima dată când experimentez metoda asta: cineva face toate aranjamentele, dar totul e personalizat, chiar ține seama de dorințele mele, propune alte activități, fără să preseze, nu sunt în grup decât cu prietenii aleși de mine și nu trebuie să mă adaptez la mofturile unor necunoscuți etc. Situația ideală!
Cel mai bine este dacă pleci tu cu un mic grup, altfel - probabil - vei fi atașată unuia. Noi am fost șapte într-un microbuz 12+1. Dacă sunteți doar doi, ori e mai scump transportul (care a reprezentat, cred, cam 30-40% din suma totală), ori veți avea parteneri de drum. Cu bune și cu rele.
@Marius 72:
” Dacă nu ţi-au dat uzbecii de băut, voi băga eu în pahare pentru a-ţi dezlega limba şi a nu 'te mai cenzura la emoţii' cum deja a observat Puşcaşu Marin...
Beau vin: sec, nu contează dacă e alb, roșu sau roze. Răcit în mod corespunzător, în funcție de ce dai. Să fie gratis și mult, știi ce spune Păstorel.
Uzbecii sunt musulmani, teoretic nu beau. Practic beau, că au fost colonizați de ruși mai bine de un veac. Dar statul se străduiește să îi dezvețe de alcool, așa că băutura e relativ scumpă. Cea mai ordinară bere, light (3,2% alcool), e un dolar dacă o iei de la un magazin mai depărtat de centru. La restaurant e 3-5 dolari. Prețul unei beri mai bune crește în mod corespunzător. Vinul are preț prohibitiv (am văzut vinuri moldovenești). La tării nu m-am uitat, că nu obișnuiesc .
Să știi că nu mă autocenzurez, doar că nu am la mine cuvinte potrivite pentru a-mi exprima trăirile. Poate scrie Nicu, el s-ar pricepe la asta - dar nu cred că e membru AFA.
@adso: Ți-am văzut pozele pe site-ul AFA Păltiniș 2024 și știam că ai fost în Uzbekistan, un vis mai vechi al meu după ce am văzut Iranul. În mai 2023 trebuia să ajung acolo cu Wizz Air prin Abu Dhabi, cost 500 euro pentru două persoane pe care i-am pierdut. Am avut niște probleme de sănătate ce mi-au dat planul peste cap. Am de gând să ajung însă și voi citi cu mare atenție ce ai văzut acolo.
Mulțumesc pentru impresii și poze!
@adso: Excelentă chestia asta cu vacanța "customizată", în care să n-ai grijă decât să ajungi la timp la mijloacele de transport și la diverse obiective, împreună cu cine vrei tu.
Dacă și de problema cu declaratul la poliție (în cazul cazărilor particulare) se pot ocupa tot ei - că nu mi-a fost foarte clar - iată, altă corvoadă de care scapi!
Să știi că și eu sunt foarte neștiutoare în ceea ce privește terminologia religioasă, dar un lucru știu sigur - acatistele se dau pentru vii și sunt de bine 🤗 Io zic că n-am greșit cu nimic, că uite ce de lucruri mai aflăm de la tine și pun pariu că te mai putem "stoarce" să-ți mai amintești una-alta 
@doinafil:
” După articolul scris cu meșteșugite cuvinte alese, și după pozele văzute, cred că mulți dintre noi ar vrea să ajungă în Uzbekistan!
Tocmai spuneam în ecoul anterior că nu prea sunt cu literele, eu petrec mai mult timp în compania cifrelor.
Deși... trecerea de la aritmetică la algebră înseamnă, de fapt, înlocuirea numerelor cu litere, fapt care permite un mai mare grad de abstractizare.
Iar algebra își are originile în opera lui Al-Horezmi (din numele său derivă cuvântul algoritm), un arab născut în anul 780 în Horezm, provincia în care se află Urghenci și Hiva, în actualul Uzbekistan.
” Îmi plac și mie construcțiile din părțile orientale, cu ancadramentele ușilor frumos decorate, care seamănă - unele - cu ce-am văzut în pozele lui @AZE, din plimbarea lui prin India.
Da, am fost și eu pe urmele lui AZE, în iulie, și am văzut cu ochii mei ce ne arată în poze. Noroc cu el, că mai și scrie despre ce vede, că altfel, pe nădejdea mea... 
Aveți dreptate: arta mogulă din India își are rădăcinile în Uzbekistan. Dinastia fondată de Babur, care a înființat și condus Imperiul Mogul, se trage din cel de-al treilea fiu al lui Timur Lenk și vine din Samarkand. Mausoleul lui Timur este considerat a fi modelul Taj Mahal-ului.
@mprofeanu: Îmi pare sincer rău că ați pierdut acea vacanță: pentru că ați avut probleme de sănătate, pentru că ați ratat lucruri minunate și pentru că găsiserăți un preț extraordinar la biletele de avion. Cu tot cu transferul Iași-Istanbul, noi am ieșit la peste 500 de euro de persoană, nu de cuplu.
Știu că Wizz operează ruta Abu Dhabi-Tașkent, precum și București-Abu Dhabi. Dar cred că nici chiar ei nu mai au o asemenea ofertă!
Oricum, vă doresc să vă realizați țelul de a vizita Uzbekistanul. Merită cu vârf și îndesat!
Vă invidiez pentru că ați văzut Iranul. Îmi doream și eu asta. Acum, după această vacanță, îmi doresc cu atât mai mult! Și am să povestesc de ce.
@k-lator:
” Dacă și de problema cu declaratul la poliție (în cazul cazărilor particulare) se pot ocupa tot ei - că nu mi-a fost foarte clar - iată, altă corvoadă de care scapi!
Dacă mergi cu o agenție serioasă, ei nu te vor caza fără acte în regulă. Noi am avut 5 cazări: două la 3*, două la 4* și una la cort (iurtă).
Hotelurile au fost foarte bune, clasificarea este ca în Europa, nu ca în India sau Egipt: 3* chiar înseamnă 3*. Nu s-a pus problema să nu ne înregistreze implicit în baza de date cu cetățenii străini care se află pe teritoriul Uzbekistanului.
Ceva emoții am avut doar la noaptea din deșert, dar și acolo s-au dovedit a fi foarte bine organizați.
La hotelul din Tașkent, recepționerul ne-a întrebat de la ce hotel venim și a preluat din sistem datele noastre, a făcut doar un fel de „prelungire” , nu a introdus pașapoartele „de la zero” . Fiind ultima cazare, treaba asta ne-a liniștit - eram în regulă!
” Să știi că și eu sunt foarte neștiutoare în ceea ce privește terminologia religioasă, dar un lucru știu sigur - acatistele se dau pentru vii și sunt de bine
Nu e grav. Acatistul este, așa cum spui, numai de bine. Dar se citește și pentru vii, și pentru morți.
Uite, la o căutare rapidă cu Mr. Google: libertatea.ro/lifestyle/c ... i-pe-el-4301788
@adso: O destinație inedită și cu atât mai incitantă! Ai dreptate, despre genul acesta de locuri găsești prea puține informații în afara exclamațiilor apreciative care nu folosesc la nimic... Așa că documentația ta și relatările despre cele trăite și văzute acolo sunt cu atât mai valoroase!
Felicitări pentru alegere și acest prim review dintr-o serie (sper) cât mai lungă!
@Carmen Ion: În această excursie am plecat destul de pregătit: am citit vreo două cărți, una despre Drumul Mătăsii și una despre cuceririle lui Timur. Am răscolit netul pentru istoria Uzbekistanului. Am ținut legătura cu vizitatori recenți ai țării pe grupuri Fb de turism, pentru a afla detalii despre diverse chestiuni practice.
În plus, nu am fost singur: în grup, fiecare se mai documentase despre una sau despre alta: transferuri, cazări etc.
Și am avut patru ghizi, care ne-au însoțit timp de șase zile, câte 8-10 ore pe zi. A fost ceva nemaipomenit să afli pe loc și fără efort răspunsuri la tot felul de întrebări. Din nou, a fost bine că eram mai mulți, fiecare cu curiozitățile sale: eu nu mă gândeam să chestionez ghizii pe anumite teme, dar am fost interesat de răspunsurile primite.
” Felicitări pentru alegere și acest prim review dintr-o serie (sper) cât mai lungă!
Mulțumesc mult de tot! Ar fi multe de povestit, sper doar să mă țină puterile!
@adso:
Referitor la răspunsul pe care i l-ai dat lui @K-lator:
”Nu e grav. Acatistul este, așa cum spui, numai de bine. Dar se citește și pentru vii, și pentru morți
Nici eu nu știam ce înseamnă un acatist, cu toate că merg săptămânal la biserică! (dar nu dau acatiste )
Am întrebat goagălu' și-am aflat:
”... Aşadar, Acatistul se referă în primul rând la o slujbă specială de laudă, alcătuită întru cinstirea Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt şi abia după aceea la pomelnicele în care sunt înşirate toate nevoile şi trebuinţele vieţii noastre personale
Uite că ecourile voastre m-au făcut „să sap” pe net, să știu ce este acela un acatist, deci am mai învățat ceva! ȘI de-asta îmi place mie AFA, pentru că-mi stârnește curiozitatea de a mai afla una... alta! și... ca de obicei,
Ce fain și ce frumoasă aventură a-ți avut!
O super vacanță!
Despre Sarmakand am mai văzut documentare la TV și fotografii prin albume, dar despre Tashkent nu știam nimic!
Când eram anul trecut în circuit în Norvegia, cineva ne-a zis să încercăm să vedem și Uzbekistan, dar informația a zburat fără nici un ecou...
Ei, acum după ce am citit articolul și am văzut pozele chiar îmi doresc o asemenea călătorie, dar aș opta pentru un circuit organizat, încă nu am curajul de a merge pe cont propriu in circuite, doar în sejururi...
Deci, FELICITĂRI!
@elenaadina: Mulțumeeesc!
Puteți încerca ceva între „pe cont propriu” și „circuit organizat” , așa cum am făcut noi - am povestit atât în articol, cât și în ecouri. Este simplu, comod și sigur.
Nu mai spun de preț: agențiile care organizează tururi cu plecare din România cer o dată și jumătate față de cât am plătit noi. Ceea ce este normal, au și ei cheltuielile lor, trebuie să le iasă și un profit, că nimeni nu face fapte caritabile.
Baftă în realizarea obiectivului de a ajunge în Uzbekistan!
@adso:
O destinație interesantă, prezentată frumos... cu mult suflet!
Nu știu dacă voi ajunge vreodată în Uzbekistan, dar cu siguranță mă bucur să mă număr printre cei care așteaptă continuarea poveștilor.
Felicitări!
@doina_c24: Multumesc mult pentru ecou! Voi incerca sa nu va dezamagesc .
Si poate, cine stie, veti ajunge acolo! Anul trecut, pe vremea asta, nici nu imi puneam problema ca este posibila o astfel de vacanta - si, iata, a fost!
Noi am avut transportul asigurat, inclusiv transferurile la / de la gară sau aeroport. (Ciudat: atât în Samarkand sau Tașkent, dar mai ales în Buhara, gara este mai departe decât aeroportul. În Buhara, gara e la 15 km de centru, în timp ce aeroportul la doar 5 km.) Singurele situații care ar fi necesitat taxi în oraș au fost în Tașkent, unde am fost cazați la vreo trei kilometri de centru și cea mai apropiată stație de autobuz era la 15-20 de minute de mers pe jos.
Dacă, însă, aveți nevoie de un mijloc de transport, cea mai bună variantă în Uzbekistan este aplicația Yandex Go. Se poate instala din România sau chiar la fața locului (caz în care va avea interfața în uzbekă) și necesită internet, dar asta nu e o problemă, cartela este ieftină. Prețurile sunt extrem de mici - la ei, benzina este sub jumătate de dolar litrul. Se plătește cash, în sumi, sau folosind cardul.
Se poate lua taxiul chiar pe distanțe lungi, de zeci de kilometri, cursele sunt accesibile ca preț. Există tradiția de a „împărți” o mașină cu necunoscuți: pe o hartă din holul hotelului din Samarkand am văzut marcată stația de taxi către Dușanbe, capitala Tadjikistanului. Am întrebat cum stă treaba și ni s-a spus că mergi în stație și aștepti să se adune patru persoane, care să ocupe o mașină. Niciodată nu se așteaptă mai mult de o jumătate de oră .
Puteți citi mai multe aici: lonelyplanet.com/articles ... ound-uzbekistan.
Văd diverse discuții pe tot felul de forumuri și îmi amintesc că le-am avut și noi, în grupul nostru. E potabilă apa? E comestibilă mâncarea? La ce boli ești expus? Ce vaccinuri sunt necesare?
Pe site-ul MAE se spune că nu există vaccinuri obligatorii. Unii recomandă câte ceva, dar eu am ales să nu fac niciunul. Am plecat nevaccinat în Egipt și în India: mi s-a părut că, prin comparație, aici nu e niciun risc.
Mâncarea este foarte comestibilă, chiar gustoasă. Nu am băut apă de la robinet (cea îmbuteliată costă 5000-15000 sumi sticla de 1,5 litri, deci 2-6 lei, în funcție de unde o cumperi), dar se poate consuma și apa din rețea fără niciun pericol.
Înainte de plecare, Nicu a tot stresat-o pe Nilufar cu întrebări pe astfel de teme. Și, la un moment dat, sătulă să ne tot dea asigurări că va fi bine, ea a răspuns: „Să știi că nu suntem sălbatici!” .
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Vacanță în Uzbekistan. Traseul (2) — scris în 24.11.24 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Vacanță în Uzbekistan. Traseul (1) — scris în 21.11.24 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Vacanță în Uzbekistan. Lecția de istorie — scris în 30.09.24 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Vacanță în Uzbekistan. Lecția de geografie — scris în 16.09.24 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Samarkand lectie de istorie pe viu — scris în 30.06.19 de kaka747 din POTTERS BAR UK - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Uzbekistan mai bine ca si la Miami — scris în 28.06.19 de kaka747 din POTTERS BAR UK - RECOMANDĂ
- Jan.2015 Uzbekistan, (Ozbekiston), Samarkand (Samarqand), Tashkent — scris în 16.03.15 de popagelu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată