Taurinus – poarta de intrare in Infern

TIPĂREȘTE

Uneori e nevoie sa cunosti si “partea intunecata a fortei”ca sa stii cum, unde si cu cine trebuie sa lupti. Iata ca a sosit momentul sa va impartasesc ceea ce pastrez numai pentru mine de 2 ani.

Sunt sigura ca multi dintre dumneavoastra nici nu ati avut idee ca un astfel de loc exista dar iata ca a sosit momentul sa caltoriti virtual alaturi de mine la TORINO, oras italian din nordul Peninsulei.

Demult, pe vremea strabunilor, orasul de numea Taurinus, faptura cornuta, deseori asociata cu raul (vezi Minotaurul si povestea lui). Peste ani, numele sau nu s-a schimbat, semn ca i se potriveste “manusa”. Doar nu credeti ca degeaba s-au stabilit in acest oras nume sonore precum: Nostradamus, Cagliostro, Erasmus, Rousseau, Nietzsche si Umberto Eco, nu?! Tot aici isi are sediul afacerea cea mai mare si mai longeviva din Italia, Fiat dar si celebrul Giulgiu s-ar afla tot aici. Despre Giulgiu o sa va povestesc mai incolo dar despre Fiat stiti deja cu totii. Un celebru pasaj din Biblie spune “mai degraba trece o camila prin urechile unui ac decat un bogat in imparatia Mea”.

Hai sa patrundem putin in “problema”. Pe lumea asta exista un “Triunghi al raului absolut”, triunghi format din: Londra, Torino si San Francisco. Peste tot in aceste orase exista simboluri esoterice care dovedesc prezenta raului in stare pura. Desigur, toate sunt orase infloritoare unde mase mari de oameni sunt atrase cu diferite scopuri si unde energiile lor alimenteaza vaste “retele consumatoare”. Torino se deosebeste de celelalte doua orase prin faptul ca aici se afla poarta de intrare catre Iad. De asemenea Torino are si 6 excorcisti oficiali! Legenda spune ca tocmai in Piazza Statuto, loc unde se afla o uriasa necropola antica, loc unde se afla esafodul in perioada evului mediu, loc unde se ardeau oamenii pe rug si apoi se aruncau in necropola de dedesubt, se afla acest vortex negativ, asa ca am pornit in explorare.

E iarna, intunericul se lasa repede asa ca pe la ora 6 cand am ajuns eu acolo era bezna si aproape pustiu, tocmai bine pentru a verifica legenda. Imi strang geaca groasa aproape de trup, dar ma trec fiori reci. In piata, inconjurat de cladiri si galerii se ridica intunecat un ansamblu statuar. Citesc pe placuta ca este statuia dedicata celor care au pierit la constructia tunelului feroviar Frejus intre Franta si Italia dar…statuia e cel putin bizara. Ea reprezinta sprite umane albe care incearca sa se catere pe o stanca pentru a ajunge in “lumina”, numai ca in varful stancii, privind amenintator spre ei se afla un inger negru cu simbolul pentagramei rasturnate pe cap, care nu le permite sa acceada catre “lumina”. Esoteristii din intreaga lume stiu ca aceasta statuie il reprezinta pe insusi Lucifer, probabil singura statuie din lume care il reprezinta. Inchizand ochii si privind catre interior, energia locului este atat de puternica incat pare a dori sa ma doboare. Totul se invarte si vortexul se simte vibrant. Lucifer priveste amenintator din varf iar steaua de pe cap ii pulseaza in mod ciudat. Putin in spatele statuii se afla un mic parculet cu rigole ce duc adanc sub pamant. Pe o banca doarme un betiv cu sticla cazuta pe jos. Alcoolul se scurge in rigola. De acolo se aud sunete ciudate ca niste vaiete. Intind mana catre o alta statuie/obelisc mai mica ce reprezinta un soi de cutie/felinar/? si simt ca acolo se afla cheia care deschide vortexul. Degetele ma ustura si ma furnica putin. Ma asez pe bancuta si in jurul meu incep sa se perinde personaje dubioase cu priviri rautacioase: betivul se ridica brusc si isi cauta sticla, o maturatoare cu batic ma priveste cu ochi mijiti, un politist trece pe langa mine rotind pulanul. De unde nu era nimeni in zona, totul se animase. Nu am de gand sa continui investigatia asa ca ma ridic si pornesc lent, lent, lent spre galeriile din zona. Nu ma tem, ma simt invaluita de o lumina calda in fata unei cafenele. Am si bodyguard. Ochii rautaciosi se lipesc si de geamul cafenelei dar stiu ca nu se pot apropia.

Decid ca este seara explorarii si pornesc spre un alt punct “fierbinte”al orasului, Palazzo Trucchi di Levaldigi. Pe o staduta ingusta, la un colt obscur, aparent fara insemnatate se afla al doilea punct “fierbinte”cautat de mine. Giovanni Battista Trucchi, conte de Levaldigi, fost ministru al finantelor, invartitorul banilor (cum altfel?!) construieste o casa fara intrare. Dupa cateva luni trecatorii descopera o usa masiva din lemn cu un simbol ciudat pe ea: un cap de diavol cu limbi in forma de serpi, inconjurat de capetele cainelui infernului, Cerber. (vezi foto) Ulterior in case se petrec crime nedezlegate pana azi. Prima victima este o dansatoare ucisa cu tocul unui pantof infipt in spate in timpul unei petreceri. A doua crima este un politist care adusese o scrisoare si al carui trup dispare din fata camarazilor sai in mod misterios. Dupa ceva ani trupul cu craniul zdrobit se gaseste in peretii cladirii. Peste ani palatul devine sediul manufacturii de carti de tarot (!) si ia ghiciti ce numar are palatul in acele vremuri? Numarul 15 care la cartile de tarot reprezinta nici mai mult nici mai putin decat Diavolul! (azi vad ca l-au schimbat cu 40)

Al treilea punct “fierbinte”ma cheama spre el. Este vorba de o biserica ce candva a fost templul Zeitei Isis, mama celui mai important zeu al antichitatii. Azi biserica cu alura de templu se numeste Chiesa della Gran Madre di Dio (!) si este strajuita de 2 statui feminine: Religia si Credinta. Religia tine in mana o cruce dar Credinta tine in mana Sfantul Graal despre care se spune ca este ascuns undeva in vecinatate, acolo unde cade privirea statuii cu pricina. Biserica era deschisa asa ca am intrat. Faptul ca este circulara, are coloane si tot felul de rigole aminteste clar existenta templului unde se spune ca insasi Zeita a locuit pentru o perioada de timp.

Pe strada Lascaris, in fata unui palat apartinand candva lojei masonice, azi sediu de banca, se afla o alta ciudatenie, ochii Diavolului. Si unde in alta parte s-ar putea afla ochii daca nu acolo unde sunt multi bani!?

Desigur puternica negativitate a locului a determinat diferite religii mai noi sa contracareze acest lucru asa ca iata de ce celebrul Giulgiu se afla aici si de ce exista si povestea cu Graalul. Giulgiul se presupune ca este panza cu care Iosif din Arimatea a acoperit trupul lui Isus cand l-a dat jos de pe cruce. Am vrut sa vad Giulgiul dar mi s-a spus ca el nu mai este expus pentru public ci numai fotografia lui se afla pe pozitie. Giulgiul a fost studiat la un moment dat iar rezultatul nu a fost pe placul bisericii. Conform datarii cu carbon radioactiv el provine din perioada in care marele Leonardo Da Vinci isi facea de cap concepand diverse artefacte pentru bisericile nou construite. Daca biserica era noua nimeni nu venea pentru ca nu avea nimic “facator de minuni”in ea asa ca Leonardo primea diverse teme in acest sens, vorba aia: “mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana”. Se pare ca insasi imaginea de pe Giulgiu ar fi a lui iar modul in care a fost “imprimat”este un mister pana in ziua de azi, mister asociat cu o anume “camera obscura”aflata in Firenze in turnul unui anumit palat. De la aceasta poveste incoace biserica nu mai expune Giulgiul original si nici nu mai permite cercetarea lui.

Negativitatea vortexului din Torino este balansata de asocierea orasului si cu triunghiul luminii: Lyon, Torino, Praga. Pentru ca nu exista rau fara bine si nici bine fara rau.

Tot aici exista un splendid muzeu al Egiptului, muzeu despre care aflasem in incursiunile mele prin Egipt unde aproape in fiecare zi ghidul ne spunea: “aici a fost o statuie care acum se afla la Torino”sau “aici a fost un obelisc care acum se afla la Torino”…. asa ca m-am dus sa il vizitez si va recomand sa mergeti pentru ca este splendid!! Fenomenal! Zeita Isis este omniprezenta, zeci sau poate chiar sute de statuete care o reprezinta sunt ingramadite in muzeu!

Seara de revelion am dedicat-o unei petreceri in piata centrala in fata palatului. Ce credeti ca se intampla acolo in noaptea dintre ani? Spectacol de magie! Slabut! Dar sub patronajul statuii ecvestre a lui Castor (unul dintre gemenii divini) care are pe cap o petagrama invertita! Pam, pam!

Orasul este strabatut de tuneluri ale alchimistilor, tuneluri atat de intortochiate si de obscure incat formeaza un adevarat labirint al magiei.

---

VIZUALIZĂRI: 2546 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI