Eminescu la Targu Mures!

TIPĂREȘTE

-Alo! Pizzeria "Miorita", fosta “Itala”, fosta “Calul Balan”? E-adevarat ca Eminescu a trecut pe-acolo?

-Da, va rog!

Am voie sa fac cateva poze cu pizzeria?

-Da va rog!

-E-adevarat ca aveti cea mai ieftina pizza din oras? 9 lei cea mica si 29 lei, cea mare?

-Da va rog!

-Ei, atunci am sa comand o “pizza super grande” la domiciliu…

Eram deja satul de-atatea imagini cu ghiocei, toporasi, viorele, carari prin padure, campii pline cu floarea soarelui, apusuri de soare, are si “iesitul din casa” o limita…Mi se facuse dor de smog, de galagie, de trafic, de gaze de esapament, de cozi la supermarket-uri, mi se facuse dor de orasul meu, de personalitatile lui si de-o pizza ca la “mamma mia” acasa…

Despre Avram Iancu si Soldatul Necunoscut, v-am mai povestit.

Va intreb insa, cati dintre voi stiti ca Eminescu a dormit o noapte in clopotnita “bisericutei de lemn” din apropierea centrului urbei mele, dupa ce a poposit o vreme la hanul “La Calul Balan”, devenit intre timp pizzeria “Itala” si apoi restaurantul “Miorita”? Intrebati insa, cetatenii orasului, “unde este Calul Balan sau bisericuta lui Eminescu”, si, va asigur ca majoritatea vor ridica din umeri…

Am profitat de faptul ca cei doi “cercetasi” ai mei s-au intors din indelungate “camp-uri de scoud” petrecute peste mari si tari sau mai “pe-aici”, pe muntele Zespezel din masivul Gurghiului si apoi, de la Festivalurile “Stuff Stock” de la Vama Veche si Festivalul ecolo-protestatar "FânFest 2012-Salvati Rosia Montana! ", sponsorizata ca si in alti ani, de fundatia “Green Peace”, si i-am invitat la o pizza si un vin rosu la "mon do-mi-si-la-do-re" (domiciliu adorat).

Nu demult am fost la restaurantul Miorita, poate am luat loc exact la masa la care a stat in vara anului 1866, “un baiet de 16 ani” pe nume Eminescu, insotit de un grup de prieteni, in drum spre Blaj. Dar, surpriza!... abia iesit victorios, cu cardul plin de poze din restaurant, aflu de la un amic, ca Eminescu a poposit la alt local, cu vreo 50 de metri mai incolo, “La Calul Alb” nu la cel “balan”. Refac drumul, oricum baietii de la "Miorita" au fost simpatici si foarte convingatori... “Da, dom’le pe-aici a trecut Eminescu! ”. Ajung insa repede si la locul cel adevarat unde, pe fatada unei case lungi si anoste, cu spatii de inchiriat, se afla, pe la anul 1866, “scunda taverna mohorata”, unde a poposit o vreme viitorul "Luceafar" al poeziei romanesti. Aici, pe strada Calarasi, la nr. 13, in anul 1936, a fost amplasata si o placa comemorativa care aminteste trecatorului insetat de istorie sau de poezie, de trecerea poetului prin orasul de pe Mures.

Imi continui drumul spre “Bisericuta lui Eminescu”.

Prin bunavointa preotului Ioan Suteu, aflu ca trecerea poetului prin oras s-a petrecut intr-o noapte de iunie si afara era o vreme urata, ploaie si furtuna, Mihai Eminescu si-a croit greu drumul pana la biserica. Era ud leoarca si tremura strasnic. A dormit in turn, pe un brat de fân, in frig.

"Clopotul cel dogit gemea bolnav in turn si toaca se izbea de turnul clopotnitei si m-am covrigat in clopotnita cu dintii clantanind si muiat pana la piele. Parul meu cel lung imi cadea peste ochi, manutele mele cele slabe si reci le bagam tremurand in manecile umede. Asa am stat toata noaptea", noteaza poetul...

In acea vreme, Eminescu putea sa devina “ardelean”, caci un preot l-a indemnat sa se inscrie la o scoala confesionala si sa ramana invatator la copiii români. Eminescu insa a refuzat. Oare germenii filozofiei sale proprii despre lume si viata erau de pe acum bine conturati in sufletul sau?

“Religia - o fraza de dansii inventata, Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug, Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,

Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata, Ati mai purta osanda ca vita de la plug? ”

Totusi, apare o intrebare, oare de ce protopopul din acele vremi, Trombitas Partenie, nu i-a invitat pe copilandrii flamanzi si obositi ce se-ndreptau spre Blaj, la el in casa? Preotul Ioan Suteu ne povesteste “ca la acea vreme exista o lege care le interzicea strainilor sa stea in oras mai mult de trei zile fara sa fie declarati autoritatilor”. Daca ar fi sa ii dam crezare lui G. Calinescu, care afirma ca “Eminescu avea mereu banii numarati”, e mai mult ca sigur ca acesta nu a avut posibilitatea sa “traga la un han”, si a preferat sa doarma in biserica de lemn sau poate protopopul Partenie, nu a vrut sa-si complice viata adapostind niste copilandri necunoscuti…

De atunci, acest lacas religios, se mai numeste si “bisericuta lui Eminescu”.

Ea se afla pe strada "Mitropolit Andrei Saguna" la nr. 13.

Nici biserica de lemn de la nr. 13, nici hanul de pe strada Calarasilor de la nr 13, nu i-au purtat mare noroc poetului.

In drum spre casa trec pe langa alte personalitati ale orasului. Zaresc statuia primarului Bernady Gyorgy, cel care a modernizat orasul Tg. Mures, contribuind la ridicarea principalelor sale cladiri, Primaria, Palatul Culturii, Colegiile Nationale Papiu Ilarian si Unirea, Universitatea Petru Maior si Universitatea de Medicina si Farmacie, zice-se, cu bani imprumutati de la Viena, capitala Imperiului austro-ungar, bani care n-au mai fost apoi niciodata restituiti din cauza schimbarii de regim politic. Apoi, pe bulevardul orasului, se afla statuia lui Korosi Csoma Sandor, filolog si explorator secui, autorul primului dictionar englez-tibetan din lume, cel care, precum Marco Polo, a ajuns in Asia, in Tibet, unde intr-un sat pierdut de lume de la poalele muntilor Himalaia, a recunoscut, in limbajul curent al satenilor, 300 de cuvinte…unguresti!

Si, cum era sa-i uit pe cei doi profesori de matematica Bolyai Farkas si Janos, tata si fiu, adevarate genii ale vremii lor, si, chiar daca eu, matematica n-am inteles-o mai deloc, trebuie sa recunosc ca ei au pus, impreuna cu Gauss si Lobacevski, bazele teoriei neeuclidiene, promotoarea teoriei relativitatii. Am inteles totusi, din teoria lor, asa mai pe intelesul tuturor, ca, daca vreodata, vei dori sa ajungi la capatul infinitului, trebuie sa mergi departe, departe, nu conteaza in ce directie, si cand ai ajuns acolo “departe-departe”, iti dai seama ca drumul aproape ca nici macar n-a inceput…

Dar sa revenim la subiect…pe strada Calarasilor la nr. 13, exista spatii de inchiriat…

Oare se va gasi cineva care sa renasca hanul “La Calul Alb” din propria-i cenuse? … Brandul “pe-aici a trecut Eminescu”, deja exista si poate, pe-acel investitor, “norocul il va petrece”, caci de peste veacuri, sau din ceruri, Luceafarul e gata sa-i intinda o vesnica mana de ajutor.

“Caci eu in lumea mea raman, nemuritor si rece”…

@Web, te rog muzica http://www.youtube.com/watch? v=EW5UC1Lgi0A

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 4090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI