Mânăstirea Cămărășeasca - Târgu Cărbunești

TIPĂREȘTE

În review-ul de față vă voi povesti despre un obiectiv turistic mai puțin cunoscut din județul Gorj, Mânăstirea Cămărășeasca din Târgu-Cărbunești, un oraș situat la 25 de km de Târgu-Jiu.

În ultima duminică din luna aprilie a anului 2015, o zi însorită ce părea mai curând una de vară, am hotărât să facem o plimbare în apropierea orașului de reședință. Întrucât nu vizitaserăm încă Mânăstirea Cămărășeasca, ne-am gândit că nu ar fi rău să o facem acum.

Mânăstirea Cămărășeasca este situată la aproximativ de 1 km NE de orașul Târgu-Cărbunești.

Din Târgu-Jiu se merge pe DN 67 spre Rm-Vâlcea, în localitatea Scoarța se urmărește indicatorul spre Târgu-Cărbunești și se continuă drumul spre acest oraș pe DN 67B. Calitatea carosabilului este foarte bună pe DN 67, bună pe DN 67B, distanța menționată mai sus se parcurge în aproximativ 25-30 de minute.

Odată ajunși în Târgu-Cărbunești, se merge pe Strada Trandafirilor (strada principală), la intersecția cu Strada Pieții se virează la stânga, iar la intersecția cu Strada Eroilor se virează din nou la stânga. Mergând pe această stradă, se lasă spitalul în stânga, iar după aproximativ 200 m se virează la dreapta pe Strada Castanilor, stradă care duce până la mânăstire.

Cei care vin dinspre Rm-Vâlcea, pot scurta drumul astfel: la intersecția de la Câmpu Mare virează la stânga spre Târgu-Cărbunești (este indicator), vor merge pe DJ 661 și vor ajunge în oraș pe Strada Eroilor. Coordonatele GPS ale mânăstirii sunt următoarele: N 44.962356; E 23.521926.

Mânăstirea a fost ridicată în anul 1780 de către Polcovnicul Mihail Colțescu, în timpul domniei voievodului Alexandru Ipsilanti, lucru menționat și în pisania ce este așezată deasupra ușii de intrare din pridvorul bisericii. Din cauza faptului că starea actuală a zidurilor exterioare ale bisericii nu bucură ochiul privitorului, pisania nu se mai înțelege foarte bine.

Încă de la construirea sa, mânăstirea a servit drept cetate de apărare contra cotropitorilor și ca loc de refugiu al boierilor atunci când zona era atacată de turci sau de haiduci. Zidurile bisericii cu o grosime de aproape 1 m, stau mărturie faptului că aceasta a fost cândva o mică fortăreață.

Se spune că din pronaos pornea un tunel subteran prin care se putea ajunge pe malul drept al Gilortului dacă situația impunea acest lucru. Acest tunel s-a surpat în anul 1946.

De-a lungul timpului, mânăstirii i-au fost aduse mai multe lucrări de reparații, în special de către membrii familiei Cămărășescu.

În anul 1920 mânăstirea a fost declarată monument istoric, în urma vizitei lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de tezaurul său artistic.

Odată cu venirea comuniștilor la putere, mânăstirea a fost desființată și transformată în staul de vite și apoi în CAP.

În anul 1994 a fost reînființată Mânăstirea Ioan Botezătorul - Cămărășeasca, care atunci se afla într-o stare deplorabilă.

Mânăstirea Cămărășeasca are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul și adăpostește o mică obște de maici.

Ansamblul monahal se deosebește de altele de acest fel prin faptul că biserica, este separată de spațiile administrative (chiliile măicuțelor, casa de oaspeți și livada cu pomi fructiferi) de un drum neasfaltat. Practic sunt două proprietăți, fiecare fiind împrejmuită.

La ora sosirii noastre (15.30), atât în curtea mânăstirii cât și în zona chiliilor era o liniște desăvârșită. Întrucât locul unde parcasem mașina era mai aproape de zona chiliilor, am intrat mai întâi în această curte amenajată cu bun gust. Imediat după poartă este o mică porțiune pavată cu piatră cubică, după care urmează spații verzi și ronduri cu flori, iar în planul din spate spații administrative. În dreapta chiliilor este dispusă biserica veche construită din lemn, un clopot pe un suport de lemn protejat de intemperii de un acoperiș cu șindrilă și o livadă de pomi fructiferi în care sunt amplasați și câțiva stupi. În partea stângă este o fântână, în continuare se găsește o altă clădire administrativă care pare a fi casă de oaspeți.

După ce am dat un tur al acestei curți însoțiți fiind de 2 pui de câine lup, am traversat drumul neasfaltat care separă cele 2 proprietăți și am intrat în curtea bisericii mânăstirii. Aceasta nu este foarte mare, fiind împrejmuită cu un gard din piatră de râu destul de scund. De la poartă o alee pornește direct spre intrarea în biserica mânăstirii fiind străjuită de tuia înalte. Alte 2 alei pornesc tot de la poartă și ocolesc simetric curtea, întâlnindu-se la intrarea în biserică. În partea stângă a curții bisericii se găsesc un mic magazin bisericesc și locul pentru aprins lumânări. Și această curte este amenajată cu gust, are spații verzi cu brazi, tuia, flori și câțiva pomi.

Biserica mânăstirii are formă de corabie, este construită din zid masiv de cărămidă, în stil brâncovenesc, cu arcade în formă de semicerc și o singură turlă așezată pe o bază pătrată deasupra pronaosului.

După cum spuneam, la intrarea în biserică, deasupra ușii se găsește pisania veche, care nu se mai înțelege forte bine. În partea stângă a ușii de la intrare se găsește atârnată o ramă care conține o rugăciune la intrarea în biserică pe care o puteți vedea într-una din fotografiile atașate.

La exterior zidurile nu sunt în cea mai bună stare, o parte din tencuială este căzută, iar picturile abia se mai deslușesc pe alocuri.

În interior picturile s-au păstrat în condiții foarte bune, această situație datorându-se faptului că în biserică s-au oficiat slujbe foarte rar și fumul de la lumânări nu le-a afectat. La intrarea în biserică, în pronaos pot fi zărite portretele ctitorilor.

Lângă biserică, în partea dreaptă cum privești spre ea, poate fi văzut mormântul unui membru al familiei Cămărășescu.

Cum e să alergi după câine în biserică?

Se spune că nu e bine să fluieri în biserică, dar să alergi după un câine în lăcașul de cult cum este? Dacă cineva mi-ar fi spus că voi face așa ceva, aș fi râs și i-aș fi recomandat să consulte un medic care se pricepe la repararea ”mansardei”. Ei bine, acum să vă povestesc pățania mea. După ce am vizitat curtea bisericii i-am cerut permisiunea singurei măicuțe pe care am întâlnit-o să intrăm în biserică. Aceasta ne-a permis să intrăm singuri, ea rămânând în curte pe o bancă să se roage. Inițial m-am bucurat de acest fapt, gândindu-mă că pot face fotografii nestingherit. Așadar, am intrat în biserică lăsând ușa de la intrare deschisă. Ne-am rugat, am făcut câteva fotografii, dar nu a durat mult timp și ne-am trezit lângă noi cu unul din cei 2 prieteni patrupezi, care avea chef de joacă. Am încercat să-l scoatem afară, fiindu-ne frică că va produce stricăciuni. Demersul meu a nu a avut succes curând, cățelul fugea de mine și nu vroia deloc să părăsească incinta bisericii. După câteva minute de chin am reușit să-l scoatem afară din biserică și să răsuflăm ușurați.

Mânăstirea Cămărășeasca este un lăcaș de cult destul de puțin cunoscut, cu o istorie tumultuoasă, care mai are nevoie încă de reparații. Cu toate acestea, dacă vă aflați pe DN 67 (porțiunea Tg. Jiu – Rm. Vâlcea) nu veți regreta dacă vă abateți câțiva km pentru a vizita această mânăstire.

Surse de inspirație:

-crestinortodox.ro

-pliant de la mânăstire

---

VIZUALIZĂRI: 4297 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI