Biserica din Deal

TIPĂREȘTE

În Sighișoara, Biserica din Deal este clădirea aflată la cea mai mare altitudine. Altitudinea medie în oraș este 380 m dnm dar orașul este mult denivelat, altitudinea cea mai joasă este la nivelul apei, Târnava Mare trece prin centrul orașului, chiar pe la poalele cetății medievale iar altitudinea maximă în oraș este această biserică din deal. Cetatea medievală este toată amplasată pe o colină și când te învârți pe acolo, tot urci și cobori peste tot, printre clădiri vechi, ponosite sau renovate. Cine are proprietăți acolo, din vechime, s-a aranjat bine că au făcut pensiuni și restaurante și aportul de turiști e asigurat mereu, mai mult ca în alte locuri.

La Biserica din Deal se ajunge urcând (din greu) pe scara școlarilor care este acoperită, compact, are și acoperiș și laterale, toate din lemn. Poate erau vremuri când mai zbârnâiau ceva săgeți rătăcite pe dealul acela că cetățile mai aveau parte și de lucruri din astea și unii, pe vremuri, mai aveau hobby uri din astea și în afara localităților. Bine că le-a trecut!

Au construit scara școlarilor pe la 1600 ca să protejeze școlarii când mergeau la școală. Nu știu cine a avut geniala idee să pună școală fix în vârful dealului dar presupun că Sighișoara are cei mai antrenați școlari din țară. Unii spun că școală aceea încă funcționează. Noi am fost în vacanța școlară. Fix după școala asta, după ce străbați toată scara școlarilor, este Biserica din Deal și de-o parte a școlii e altă clădire, tot la fel, gotică. Pe la astea trei clădiri sunt tot felul de alei de jur împrejur, mai câte o bancă din loc în loc, fragmente de ziduri ba de-o parte, ba de alta și locuri frumoase de belvedere asupra urbei. Într-o parte am văzut și un copac cu vâsc. Rar găsești așa prin țară. Am mai văzut doar într-un singur loc, spre Hârșova. Aici, la Sighișoara, nu știu cine a pus vâscul ăla acolo dar presupun că puțină lume observă.

Biserica din Deal se vede cam din orice loc din Sighișoara, în proximitatea centrului pentru că este sus.

Deci după ce urcăm scara școlarilor și bezmeticim pe alei, ajungem și la intrarea în biserică. Acolo stau doi custozi, pe scaune, pe lângă niște tejghele cu suveniruri și se conversează blajin. Am întrebat de putem intra și ne-a poftit blajin cu un semn vag din mână.

Biserica este masivă, în stil gotic, cam așa cum sunt multe în Transilvania. Pe ea scrie că-i biserică dar eu i-aș zice mai degrabă catedrală. Are bănci în interior, cum se obișnuiește la catolici, coloane și statui lângă coloane, două câte două, mari, reprezentând personaje în picioare – corpul întreg, au tot felul de pietre inscripționate și alte artefacte. Altarul este deschis și sunt scaune – jilțuri – de-a lungul peretelui, în semicerc, cum e forma altarului. Aici e zona unde acoperișul are înălțime mai mică. E un obicei arhitectural în zonă: corpul principal de clădire are acoperișul mai înalt și un capăt e mai jos ca înălțime astfel că face treaptă evidentă și se vede clar de afară și chiar de la distanță mare. Deasupra intrării, în partea opusă, este balcon cu orgă dar nu avem acces acolo, un șnur gros e pus orizontal la intrarea laterală pe scara cu balustradă spre balcon. Și tot pe acolo, lângă perete, e cutia transparentă cu donații că de aia nu ne-a cerut nimeni bani când am intrat în catedrală. Omul de la intrare a venit și a început să prezinte ceva, cântat, cam așa cum fac diaconi în biserică. Mă gândeam eu că fiecare meserie are secretele sale. Fata de la ușă ne-a vândut un magnet de frigider în formă de carte despre care ne-a spus că la vecini costă 15 lei dar la ea e doar 12.

Cum scriam, biserica e masivă, întreg corpul de clădire are o singură încăpere înaltă, cu ogive pe tavan și stilul ăsta cu ogive e foarte iubit în Sighișoara că-l vezi pe toate drumurile la clădirile vechi. E un fel de formă triunghiulară, în arc de cerc, ușor arcuită lateral și dreaptă jos la ferestre și la tavane. În biserică se vedeau clar laturile intersectate ale ogivelor că erau evidențiate în nuanțe de bej pe fondul alb al tavanului și pereților.

Clădirea e masivă și impunătoare. Ține răcoare și afară era mai cald.

În fața altarului era o ușă lungă, pusă orizontal pe planșeu și deschisă astfel că devenea intrarea într-o pivniță care era, de fapt, necropolă. Se coboară pe niște trepte de piatră și se ajunge într-un subsol de vreo 2 metri înălțime care are în pereți nișe cu sicrie. Două astfel de locașuri sunt luminate. După un tunel se ajunge într-o săliță cu 3 ferestre înguste și înalte prin care se strecoară lumina soarelui. Ajung 5 minute să vizitezi asta apoi urci iar în sala principală, la celelalte minunății.

În curtea bisericii e o zonă de belvedere pe lateral de unde se vede un zid scund ce coboară o coamă de deal.

Chiar în fața intrării în masiva biserică este cimitirul, vechi de sute de ani, fără cruci ci cu coloane tronconice de marmură, de vreun metru înălțime, după modelul austriac vechi. Deși este real, totodată este muzeu.

Tot ansamblul este impresionant. Turiști scormoneau peste tot și cred că am auzit toate limbile pământului.

La ieșirea din scara școlarilor stăteau doi muzicanți și ne cântau de toate cele, de la menuet până la Metallica, one. Mi-a plăcut. De-ar fi zis și bănățene tot mi-ar fi plăcut.

Cât am stat în scară, tot a plouat, în rest – mai puțin. Cât am fost sus – la Biserica din Deal, ne-a scutit, în rest... 6 – 7 trepte și pasaj orizontal, iar 6 – 7 trepte, iar pasaj orizontal deși acoperișul avea pantă constantă. Ne uitam printre scânduri cum plouă. A fost frumos.

Zona e foarte frumoasă, turistică, medievală veche, cu străzi cu caldarâm, suveniruri, restaurante, muzee, daluri și văi, de toate.

Am găsit destule distracții. Am mâncat, ne-am plimbat, am vizitat, ne-am relaxat.

---

VIZUALIZĂRI: 1089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI