Cel mai turistic oras din Transilvania (II)

TIPĂREȘTE

Sibiu

Cuvant inainte.

Inainte sa concluzionam care oras e mai frumos, Brasovul sau Sibiul, sa audiem si “altera pars”, si sa-i dam dreptul “fostei capitale culturale eruropene”, Sibiul, sa-si etaleze “atu”-urile sale si ale imprejurimilor sale.

As incepe prin a prezenta locul meu de cazare din Sibiu, chiar daca, comparand Sibiul (unde am stat la o pensiune) cu Brasovul (unde am stat la prieteni), iese o mare “varza a la Cluj-Napoca”. Dar mie nu-mi prea plac review-urile de cazare si restauratie din mai multe motive si mai ales pentru ca nu poti pune intr-un review, 21 de poze cu camera unui hotel sau, tot atatea, cu gustul sau mirosul unor bucate. Ar trebui sa fotografiez patul din camera de deasupra, din lateral si de sub el, baia si frigiderul de 4 ori, balconul de 5 ori iar holul, scarile, receptia si hotelul propriu zis, de mai multe ori. Ar deveni repetitiv si plictisitor. Intr-un restaurant, daca servesc o masa normala, ar trebui sa fotografiez “sampania de 3 ori”, ciorba de 4 ori, gratarul cu garnitura si vinul de 5 ori si desertul de 6 ori, ca s-ajung la cifra de 21 de poze, numar, pe care, in general, l-am respectat mereu. Asa ca nu-mi ramane decat sa mai adaog la review-urile de cazare, si alte poze cu obiectivul turistic propriu zis, incat, adeseori mi se intampla ca un review de cazare, sa devina in final, unul de calatorie. In general, nu acord mare atentie camerei de hotel, unde raman numai noaptea, nici restaurantului, unde raman pana ma satur, iar restul timpului mi-l folosesc pentru a explora sau a ma relaxa in aer liber. “Hotele si restauranturi” gasesc destule si-n orasul meu.

Cazarea, totusi

Am ajuns la Sibiu, dupa pranz, ne-am cazat cu viteza luminii, la pensiunea “Costas”, aflata la 500 de metri de centru, am luat o “mansarda” cu un pat si cu doua perini si un “oberlight”, la 90 de lei, atat doar cat sa putem dormi si sa facem un dus. Fara mic dejun. Pensiunea dispune de un hol la etaj, de unde patrunzi in toate camerele sale, exista in acel hol si un bar, unde poti sa-ti pregatesti cafeaua sau alte nimicuri ce le servesti dimineata. Am ales pensiunea cea mai ieftina si cea mai apropiata de centru. Din partea gazdelor am primit doua chei, una pentru camera, cealalta pentru usa pensiunii, in caz ca vii noapte tarziu. Aveam intr-adevar sa ramanem la o cina sibiana plina de farmec, undeva in centrul vechi, caci in Brasovul si Sibiul pietonal, cam asta e farmecul, poti ramane pana seara tarziu, sau, uneori, “pana cand rasaritul soarelui stinge felinarele”, fara sa auzi galagia traficului sau latratul cainilor vagabonzi. Cele doua strazi pietonale, care peste zi au anumite functiuni comerciale, seara devin un fel de mini-“Rambla” barceloneze, in care terasele se umple cu turisti care asculta diferite ritmuri muzicale si servesc vinuri si meniuri diverse, cu specificuri diferite.

Hai-hui prin oras

Plimbarea incepe prin centru, facem mai multe drumuri intre Piata Mare si Piata Mica. Admiram arhitectura Primariei, a Muzeului Bruckenthal. Panza “Omul cu tichia albastra“ pictat de Jan van Eyck, vedeta muzeului s-a intorsa acasa, intr-o vreme aceasta “Mona Lisa” (si alte opere) ale muzeului erau inlocuite cu cate o reproducere, sub forma de diorame. Imi plac orasele cu strazi sau piete inchise, acolo unde primariile au batut cativa tarusi in capetele unei alei si au dat de inteles vehicolelor mari ca “pe-aici nu se trece, au si cetatenii drepturile lor”. In orasul Nidri din Lefkada, dupa o anumita ora, seara, se punea o bariera la cele doua capete ale “Main street”-ului din acest oras, ziua, un loc foarte aglomeat si plin de vechicule. Aceesta devenea dintr-o data, un loc linistit de promenada si “shopping”. Eu cred ca a bate cativa tarusi la capatul unei strazi pe care o poti declara exclusiv “pietonala”, nu e mare lucru, ea se poate face si in alte orase de pe la noi”. Sunt singur ca veniturile primariei vor creste. La Sibiu, de la Hotel Continental si pana la Podul Minciunilor si inapoi, sa tot fie vreo 3 km. Pe aceasta distanta de promenada, m-am plimbat foarte relaxat, n-am intors niciodata capul inapoi, ca sa vad ce vehicul ma depaseste. Era ca si pe faleza unei statiuni litorale. In Skiathos insa, pe 3 Km de sosea aglomerata, fara trotuare, stateam “ca pe ace”, cu capul mai mult intors inapoi decat inainte. Nu ma “promenadam” deloc, fiind mereu stresat, ca “va da ceva peste mine”. Si pe-acolo circulau bolizi, nu gluma!

Prin secolele XIV-XVI, sasii din Transilvania, contruiau un oras, cam asa... Mai intai, inaltau o biserica, in centru. Apoi inconjurau biserica cu o piata, loc de desfasurare a targului lor habitual saptamanal. Si de-abia apoi, in jurul tuturor acestor lucruri, incepea constructia orasului propriu zis.

In centrul Sibiului, pe strada Balcescu, gasesti un anticariat “in aer liber’, cu multe carti “second-hand”. Aici, te impresioneaza un afis “Ia una sau cel mult trei carti si lasa cati bani vrei, acesti bani, vor ajuta copiii saraci ai urbei”. In Piata Mica vad un alt afis intereasant. “Vino la aceasta terasa (Kulinarium) cu bicicleta si vei avea 10% reducere”. Primaria arata bine, i-a crescut valoarea, toti o fotografiaza, nu se-ntampla in fiecare oras ca o cladire sa dea tarii un presedinte! Intram in libraria "Urbis". E-un “Book-bar”, unde se poate servi o cafea in timp ce rasfoiesti o carte, apoi mai servesti inca una caci cartea imprumutata n-o parcurgi chiar atat de repede sau mai gasesti alta, si mai interesanta. Cartile sunt multe, dar cam scumpe. Libraria cred ca vinde mai multa cafea decat carti. Mi-e dor de librariile “Shakespeare and Shakespeare” din Paris sau de buchinistii ce-si expun vechiturile gasite prin pod sau pivnita, (uitate acolo de bunicii si strabunicii lor) de-a lungul cheiului Senei sau in Place St. Michel, unde capodopere ale literaturii universale, se vand la kilogram, cu cativa euro, si-aceia negociabili. Cand ma intorc din “orasul luminii”, mereu depasesc greutatea prevazuta de normele aviatice din cauza atlaselor, albumelor, dictionarelor si a cartilor. Langa “Podul Minciunilor” e mereu un targ de artizant cu tot feluri de nimicuri interesante.

Discret, incep s-apara prin oras, afise cu festivalul teatrului din luna septembrie, Sibiul a inceput, cu multi ani in urma sa organizeze un festival international de teatru (FITS), folosind mai ales genul pantomima, pentru ca piesele sa fie intelese de toata lumea (si de straini). 40% din spectatorii acestui festival sunt veniti din afara tarii. Piesele de teatru se desfasoara concomitent in mai multe sali. In fiecare seara, iubitorii Thaliei, aleg piesa si locul dorit. Piata Mica e cea mai animata. E-o “piata-targ”, mereu gasesti pe-acolo, cate ceva la care sa casti ochii. Vara, in fiecare week-end, se organizaza aici, cate un targ mai mare sau chiar cate un festival, pe divese teme. Muzica, film, arta mestesugareasca. Sibiul isi respecta traditia de oras cultural. Nu mi-a placut insa faptul ca in Sibiu, mai ales seara, Piata Mica a devenit o mare parcare de masini. Bariera de sub Podul Minciunilor, se ridica si masinile ocupa spatiul central al pietii. Piata, practic dispare, apar inasa bolizii. Vara apar si decapotabilele. Tinerii “de bani gata” sar din ele direct pe cate un scaun de pe terasele din piata, unde ii asteapta prietenii sau dom’soarele. Lumea de azi, e intr-o continua schimbare. Poate ca e mai bine asa, ca destul am tot dus-o rau.

Piata Mare e o “piata acvatica” plina de surprize. Copiii asteapta cu nerabdare, momentul cand fantanile arteziene isi arunca in aer, jeturile de apa. Fata de anii trecuti, pauzele sunt mai lungi si jetul de apa dureaza mai putin. Dar ce conetaza, copiii se distreaza. Gasesti acolo si multi porumbei, care, cu firmiturile turistilor si apa de la arteziene, au “all-inclusivul” asigurat.

Dar in Sibiu nu a fost mereu, doar “liniste, pace, cultura si turism”, aici, in anul ’89, s-a tras in multime. Pe una din casele de langa pensiunea "Costas", se mai disting urmele gloantelor. Aceste urme vor ramane asa, vesnic, pentru a atrage tuturor atentia, ca in anumite momente ale istoriei, oamenii pot deveni rai. Hotelurile de lux, de 3 si 4 stele, Ramada, Continental si Ibis, domina centrul orasului. Sunt scumpe si atragatoare. N-au prea multi clienti, seara, doar cateva camere sunt luminate. Imi place Sibiul si pentru ca alterneaza, in plin centru, cazarile scumpe cu cele ieftine. Sibiul e-un oras pentru toate buzunarele. Inspre Piata Mica, gasesti chiar si 2 “hosteluri”, unde te poti caza la un pret “nesimtit” de mic.

Luam masa la terasa restaurantului “Delis”. Tinerii servanti vin repede. Luam un gratar cu cartofi prajiti, salta, un gulas si apa plata. Totul e in jur de 50 de lei. Se lasa seara, se aprind luminile. Aruncam ancora la un alt local, la “Kulinarium”. Sevim ceva usor. Papanasi cu ciocolata. Vin repede, aproape toata lumea ia papanasi. 16 lei portia. Ne intoarcem la pensiune si trecem pe laga terasa “ La Placinte”. O luam inainte (la placinte, inainte), lasam feeria orasului in urma. Maine ne asteapta “alt” obiectiv turistic (pe care inca nu l-am vazut in interior), cetatea Fagarasului, e cea mai mare cetate din zona.

Imprejurimile Sibiului

Pentru imprejurimile Sibiului (Muzeul satului din Dumbrava, Baile Ocna Sibiului, Manastirea Carta, Marginimea Sibiului), v-am pus link-uri.

Complexul Albota si Sinca Veche, le-am descris deja.

Regrete

Practic, am inchiriat camera de la pensiune, doar pentru 8 ore. (Vreau 2/3 din bani inapoi!)

As mai vrea sa adaog faptul, ca, in urma cu cativa ani, am fost la Rasinari, langa Sibiu si am vrut sa revad “Casa memoriala Octavian Goga”. Era inchisa. La fel ca si “Casa memoriala Emil Cioran”. Mi s-a spus prin sat ca ele au fost retrocedate, sunt in proprietate privata si “daca am noroc” ca proprieatarul sa fie prin zona, le voi vedea.

Final

Acum, la final, urmeaza raspunsul la cea mai grea intrebare. “Care oras este cel mai turistic si mai frumos din Ardeal, Brasovul sau Sibiul? ” Raspunsul meu ar fi, contrar statisticilor oficiale. Amandoua. Nu pot sa ma decid asupra niciunuia. Voi ce ziceti?

---

VIZUALIZĂRI: 2062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI